El anticipează un dezastru economic mondial în 2013, cu criză financiară şi recesiune în Europa, stagnare în Statele Unite şi aterizare dură în China şi celelalte state emergente, toate acestea însoţite de un nou război în Orientul Mijlociu, de această dată cu epicentrul în Iran. “În zona euro, catastrofa care se mişcă acum cu încetinitorul va accelera, Statele Unite par aproape de stagnare şi chiar de o nouă rundă de recesiune, având în vedere ultimele date economice, aterizarea Chinei devine mai dură (…) Creşterea economică a celorlalte pieţe emergente încetineşte de asemenea rapid – toate statele BRIC: China, Rusia, India, Brazilia, dar şi Mexicul, Turcia şi multe ale pieţe emergente – parţial pentru că este recesiune în zona euro şi în Marea Britanie şi stagnare în SUA, parţial pentru că nu adoptă reformele necesare pentru a îmbunătăţi productivitatea şi potenţialul de creştere economică. În final, există bomba cu ceas a potenţialului război între Israel, SUA şi Iran: negocierile au eşuat, sancţiunile nu îşi vor atinge scopul. Obama nu vrea război înainte de alegeri, dar după alegeri, fie că va câştiga Obama, fie Romney, cel mai probabil SUA vor decide să atace Iranul, şi atunci vom asista la dublarea preţurilor petrolului peste noapte. Aşa că este o furtună perfectă: am putea avea prăbuşirea zonei euro, recesiune dublă în SUA, aterizarea dură a Chinei şi a pieţelor emergente şi război în Orientul Mijlociu. Anul viitor ar putea fi o furtună perfectă la nivel global”, explică Roubini.
Mai mult, economistul subliniază că, spre deosebire de criza din 2008-2009, guvernele şi băncile centrale nu mai au la dispoziţie arme anticriză, consumate aproape în totalitate în ultimii patru ani. “Este mult mai rău pentru că, la fel ca în 2008, vom avea o criză economică şi financiară, dar, spre deosebire de 2008, am rămas fără arme de politică economică şi monetară. În 2008 puteai reduce dobânzile de politică monetară de la 5-6% la zero, puteai derula relaxare cantitativă în mai multe runde, puteai introduce măsuri fiscale de stimulare economică de până la 10% din PIB, puteai acorda bailout-uri băncilor şi celorlalţi care aveau nevoie. Astăzi noi runde de relaxare cantitativă devin tot mai puţin eficace, deoarece problemele sunt de solvabilitate, nu de lichiditate. Datoriile publice sunt atât de mari încât toată lumea trebuie să le reducă, nu le pot creşte, iar băncile nu mai pot fi salvate pentru că, în primul rând, există opoziţie politică faţă de această variantă şi, în al doilea rând, guvernele sunt aproape insolvente. (…) Deci, dacă pieţele şi economia vor intra în cădere liberă, nu mai există plasa de siguranţă a măsurilor de politică economică şi monetară prin care să fie absorbit şocul”, avertizează economistul. Mai aproape de România, Europa pare împotmolită fără prea mari speranţe în criza datoriilor de stat, iar anul 2012 a adus o nouă rundă de recesiune, însoţită de şomaj record atât la nivelul zonei euro, cât şi în UE în ansamblu.
Numărul şomerilor din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene a crescut cu aproape două milioane în ultimele 12 luni, la aproape 25 de milioane de persoane. La finalul anului 2008, în UE se înregistrau sub 18 milioane de şomeri, potrivit datelor Eurostat. La acea dată, rata şomajului avansase oricum cu aproximativ un punct procentual faţă de 2007, la 8%, pe fondul valului de incertitudine propagat de declanşarea crizei financiare mondiale după falimentul băncii Lehman Brothers.
În fapt, şomajul din UE şi din zona euro nu a mai revenit la cote normale în ultimii patru ani. În prezent rata şomajului este de peste 11% în zona euro, respectiv 10,3% în UE, cu cote alarmante în statele de la periferia zonei euro – 24,6% în Spania, 21,9% în Grecia.
Creşterea numărului şomerilor reduce consumul şi scade veniturile colectate de guverne, inflamând totodată creditele neperformante din portofoliile băncilor. Între timp, criza datoriilor de stat frânează creditarea şi împiedică guvernele să intervină fiscal pentru stimularea economiei.
Autor: Vlad Popescu
sursa: businessmagazin.ro