E cert că vom scăpa de criza lor – o criză globală, care de mai bine de un an bântuie prin lume şi produce efecte pe care România nu avea cum să le evite – dar nu vom scăpa prea repede de criza noastră. O criză a eficienţei. Din suprapunerea acestor crize ne-au venit nouă câteva dramatice deficite, reflectate în buget, în balanţa comercială, în balanţa de plăţi şi în pierderile multora dintre companiile româneşti. Pe unele, între care deficitul bugetar, criza le-a agravat; pe altele, cum sunt deficitul comercial şi deficitul balanţei de plăţi externe, le-a atenuat. Pierderile companiilor au suferit şi ele creşteri pe care le regăsim în scăderea PIB-ului. Ce-i de făcut? Fără îndoială că toate aceste şocuri vor putea fi contracarate numai cu mai multă eficienţă.
Sigur, de criza lor, a ţărilor din vest, chiar dacă am luat-o prin contagiune, nu putem să scăpăm înainte ca focul să fie stins acolo unde s-a aprins. Dar nu va fi de ajuns. Economia românească are nevoie de fortifiante specifice. Pentru creşterea imunităţii.
Mai ales în momente de turbulenţă, cum sunt cele prin care trece acum lumea, reducerea consumului de greşeli devine o cerinţă capitală. Aşa a fost mereu. Rareori, în istorie, succesul economic a apărut după ce au fost puse în mişcare idei răsunătoare. Excepţiile, atunci când au existat, îndeosebi sub forma unor inovaţii epocale, au revoluţionat economia la scară mondială. În rest, la nivelul unor ţări, mari sau mici, lucrurile s-au petrecut şi se petrec cu totul altfel. Evitarea greşelilor a adus bunăstare; înglodarea în greşeli a provocat depresiuni economice. România încă n-a învăţat bine această lecţie. E timpul s-o înveţe acum. S-o înveţe şi s-o aplice.
Un întăritor de care societatea noastră are urgentă nevoie – unul extrem de complex şi cu multe, cu foarte multe ramificaţii, despre care nu prea se vorbeşte la noi – ar fi un cod motivaţional. Pentru că în aceste vremuri grele, de criză, succesul nu poate fi asigurat fără valori în care oamenii să creadă. Şi care să le motiveze spiritul de iniţiativă, atitudinea corectă faţă de legi, nevoia de ordine şi de muncă performantă. Mai mult chiar: să fie ajutaţi să devină competitivi. Căci nouă, românilor, în timpul de când ducem în spate criza lumii trezirea din vis ne-a luat ceva timp şi am văzut cât a fost de dureroasă. O vreme ne-am comportat ca în anecdota preşedintelui american Reagan: când criza i-a lovit pe vecinii noştri am văzut-o ca fiind o simplă recesiune; iar când ne-a lovit pe noi am început să ne văităm de depresiune.
Acum însă zorii unei redresări deja se văd. Cursul leu-euro se menţine stabil. Consumul şi investiţiile îşi schimbă tendinţa. Iar mişcarea preţurilor se normalizează, obligată de legea cererii şi ofertei. Preţurile, care s-au avântat un timp, dau acum înapoi, pentru că legea pe piaţă o fac nu producătorii, ci consumatorii. Şi dacă marfa nu se vinde, producătorii sunt nevoiţi să scadă preţul. Dar cum nu se pot dispensa de profit, care le asigură supravieţuirea, efortul lor se va îndrepta către costuri. În toată lumea se duce o bătălie aprigă pentru costuri mai mici, tot mai mici. Şi pentru cifre de afaceri mai mari, tot mai mari. Pentru dever, aşadar. Fiindcă profitul nu se scoate din preţuri ce cresc anapoda, ci dintr-un volum tot mai mare de mărfuri comercializate pe piaţă.
Problema e că oferta de bunuri şi servicii, cel mai sigur remediu împotriva crizei, întârzie încă să iasă mai repede din inerţie. Miza pe ofertă fiind lecţia fundamentală. Dar la noi ea nu a fost încă bine învăţată. Mai repetăm.
sursa: jurnalul.ro