Prin definitie, autoritatile mint. Oriunde si oricand. Nici exmatriculat de la scoala pentru ca ai fumat in veceu (ehei, ce vremuri!) nu trebuie sa crezi autoritatile. Ele spun mereu povestea lor, in contradictie totala cu realitatea si cu tine, omul de rand. Ele vor sa imbrobodeasca pe toata lumea. Acolo unde apare o acuza, o invinuire, o demascare, acolo apar si autoritatile cu un raspuns “oficial” aiuritor. Ele spun ca se autosesizeaza de pe urma unui articol strecurat in presa aservita si se fac ca au lobotomie atunci cand toata lumea arde. “Oficial” a devenit in zilele noastre (sau dintotdeauna) sinonim cu minciuna. Autoritatile au preluat vesele chiar si o sintagma prin care vor sa arunce anatema asupra celor care nu inghit gogosile autoritatilor: “teoria conspiratiei”. Imediat ce voci independente se indoiesc de “adevarurile oficiale” ale autoritatilor, niste guristi trimisi in misiune la televiziuni lanseaza invectiva “teoria conspiratiei”. Cine sustine un adevar care contrazice minciuna oficiala este un fel de lepros, bolnav de o maladie incurabila, mai grea decat cancerul, pe nume “teoria conspiratiei”. Ce stiu autoritatile este ca aceasta conspiratie este tocmai ceea ce ei pun la cale zi de zi si ca noi nu avem altceva de facut decat sa o inghitim neputinciosi. Noi, cu teoria. Ei, cu conspiratia! Cea mai mare frica pentru autoritati este posibilitatea ca vocile care se indoiesc de realitatea masluita sa capete credibilitate. S-a nascut azi in societatile de tip occidental, daca nu exista de cand vremea, o adevarata prapastie intre adevarurile autoritatilor si adevarurile populare, un drum de netrecut. Minciunile circula libere, in sunet de fanfara, adevarul se strecoara tumultuos dar in liniste in “underground”, ca viata din exceptionalul film al lui Kusturica.
Daca am trece doar in revista conspiratiile lansate de-a lungul vremii, nu ne-ar ajunge o carte. De la asasinarea lui Kennedy, la aselenizarea din 1969, de la OZeNeuri pana la 11 septembrie 2001, vaca nebuna, gripa aviara si cea porcina. Conspiratiile devin realitate prin complicitatea autoritatilor, iar vocile independente care pun la indoiala marile minciuni planetare sunt inecate de uriase aluviuni ale versiunilor “oficiale”. Am ajuns sa inghitim doar “adevarurile oficiale” raspandite de mass-media, nimeni nu se mai asteapta sa auda si opinia adversa. Suntem capete cu o singura ureche! Indoiala nu mai este o virtute, o atitudine a omului constient si inteligent, a devenit o indeletnicire obscena care trebuie tratata la psihiatrie! Pe aceste vremuri de criza, anumite studii vorbesc despre tot felul de pericole ce pasc societatile occidentale, acum, in vreme de criza: de la cel al razmeritelor, pana la cel al unora care se indoiesc de actualul sistem capitalist. Si se mai atrage atentia asupra unei posibile consecinte dramatice: si anume ca increderea populatiei in “institutiile statului” sa scada alarmant. Teama baietilor din “think tank”-urile aflate in slujba autoritatilor este aceea ca nu cumva sa se auda si altceva decat “adevarurile” lor. Teama ca nu cumva neincrederea populatiei sa iasa din subterane la lumina si sa mature minciunile oficiale. Si asta se vede din faptul ca se considera un adevarat pericol existenta formatorilor de opinie care activeaza in mass-media si care, pe zi ce trece, se indoiesc tot mai mult de autoritati si “adevarurile” lor oficiale. Viitorul, in viziunea unora, ar fi acela ca aceste voci sa fie reduse la tacere, eventual cumparate, pentru ca in societatea noua, de tip capitalist, sa nu se mai auda decat vocea oficiala a autoritatilor. Acelea care ne spun ca traim bine, ca ne va fi si mai bine, ca ei muncesc pentru binele nostru si ca autoritatile potente vor merge cu trabantul la serviciu ca sa reduca cheltuielile tarii. Si daca lumea nu crede si nu crede, atunci se mai poate lansa o conspiratie pentru salvarea crizei, dupa cea cu gripa porcina care se cam subtiaza: pericolul holerei.
George Cusnarencu
sursa: cronicaromana.ro