Cum am ajuns în fundătura asta, ca națiune? Din imposibilitatea noastră de a construi nici cel mai mic consens asupra unui proiect național minimal, măcar câteva obiective, legate de dezvoltare, de echitate socială, de păstrarea unor elemente ale identității naționale. Ele ar da un sens solidarității naționale. Acum solidaritatea este inexistentă, măcelul războiului româno-român continuă cu furie.
Din păcate pentru noi nici situația UE nu este departe de situația noastră. Lipsă de proiect, luptă pentru putere, dominație, nu democrație internă a Uniunii. Ce le mai ține laolaltă pe țările membre? Valori comune, interese comune, obiective comune? Nu, nici vorbă! Frica le ține! Faptul că șandramaua nu se duce dracului, încă, ține de costurile destrămării Uniunii.
Toți au în fața ochilor spectrul destrămării CAER și a URSS. Nu glumesc! Așteaptă să vadă ce se va întâmpla cu Brexitul. Dacă Marea Britanie se descurcă, chiar plătind prețul separării, mulți dintre cei care acum ezită vor lua decizii. Și nu există nimeni capabil să pună pe masa membrilor rămași un plan de refondare a Uniunii, care să treacă dincolo de o piață unică și o monedă unică. Fără reducerea decalajelor de dezvoltare din Uniune, fără creșterea bunăstării, fără reducerea inegalităților, fără democrație în Uniune, un astfel de proiect nu-și are rostul.
De asta nu mai contează nici Raportul MCV, nici intrarea noastră în Schengen. Sunt subiecte marginale, fără impact asupra vieții noastre. Altele sunt problemele: democrația de fațadă, revenirea la practici totalitare, disoluția sistemului politic, slăbiciunile economiei naționale, exodul mâinii de lucru, demografia. Dar nu le vom rezolva, pentru că nu suntem capabili de solidaritate. Și nici să gândim cu capul nostru nu vrem. Asta e! Ghinion!
Autor: Constantin Gheorghe
Sursa: Constantin Gheorghe Facebook