CONSIDERATII ASUPRA DEMOCRATIEI

Criza lumii moderne este o criza extrem de grava si de adânca si porneste de la criza de legitimitate în care se zbate populatia Pamântului la ora actuala. Criza de legitimitate porneste de la înlaturarea dreptului divin si de la înlocuirea acestuia prin dreptul uman impur si imperfect. Dreptul divin stipula ca egalitatea oamenilor poate fi valabila doar în fata lui Dumnezeu (nasterea, dreptul la viata si moartea sunt singurele institutii efectiv democratice), acorda fiecarui fapt si gest din viata omului, chiar si celor mai mici, o semnificatie sacra (acum au mai ramas sacre doar botezul, casatoria si înmormântarea), împartea societatea omeneasca în caste obtinute prin nastere, dar si prin merite personale (se putea trece dintr-o casta în alta pe baza de merite). Viata omului avea valente simple, era o scoala pentru perfectionarea spirituala a omului si pentru atingerea, pe cât posibil, a unor stari superioare, supraumane. Omul avea posibilitatea sa traiasca în acord cu legile date de Dumnezeu, si sa împlineasca vointa lui Dumnezeu, sau, prin liberul arbitru acordat oamenilor la nastere, avea posibilitatea de a nu urma aceste legi si de a-si alege legile proprii… Sensul superior era ca legea omului nu poate fi mai buna decât legea lui Dumnezeu, si ca omul traind sincer dupa legile proprii, mai devreme sau mai târziu îsi va da seama ca rataceste, si va reveni singur si de bunavoie la legea lui Dumnezeu… Din punct de vedere politic, forma de guvernare data oamenilor de Dumnezeu, era Regalitatea… Regele era unsul lui Dumnezeu si avea obligatia sa aplice întregului corp social legile lui Dumnezeu… Asta însemna efectiv EXERCITIUL PUTERII… Puterea venea de sus, se dadea, si se putea si lua înapoi, daca regele se dovedea nevrednic… Puterea nu se putea confunda niciodata, si sub nicio forma cu forta numarului… Tot ce am spus pâna aici se aplica în societatile de tip traditional…

Pe la sfârsitul Evului Mediu, care nu a fost nici pe departe atât de “întunecat” pe cat vor sa ne faca sa credem scriitorii de manuale la ordin, pe la 1300, când cruciadele erau înca în desfasurare, apare o clasa economica si sociala noua – burghezia- care, pe masura ce se dezvolta si începe sa devina dominanta, începe sa-si introduca si ideologia proprie… Observati ca ceea ce pâna atunci era valabil pentru întreaga societate omeneasca, devine versiunea unei clase sociale restrânse asupra lumii si a vietii, si este “implementata” mai de voie, mai de nevoie, întregii societati umane… Mai întâi apare miscarea denumita RENASTERE si curentul filosofic denumit UMANISM… Omul este pus în centrul tuturor preocuparilor, Dumnezeu trece pe planul 2… Aceasta mare miscare se extinde si în stiinte, prin aparitia Rationalismului lui René Descartes, care stipuleaza în principiu ca raportarea omului la realitate si perceptia acesteia trebuie sa se faca exclusiv prin cele 5 simturi, fara a lua în consideratie si alte manifestari extrasenzoriale, ceea ce a constituit o vulgarizare îngrozitoare si o deformare grosiera a Realitatii lui Dumnezeu… De acum încolo omul urma sa se sature numai cu pâine, nu si cu cuvântul lui Dumnezeu, asa cum spusese Iisus Christos…

In plan social încep sa se insinueze “idei noi”, care nu se impun în mod direct, ci piezis si deformat sub forma unor iluzii care se vor dovedi deosebit de pernicioase si de periculoase pe parcursul trecerii timpului si se vor transforma în adevarate “dogme” ale vremurilor noastre… Prima mare “idee” de acest fel este iluzia egalitatii tuturor oamenilor… Nu insist aici, am vorbit deja mai sus despre aceasta, în fapt oamenii nu sunt egali decât în fata lui Dumnezeu, prin faptul nasterii, al vietii si al mortii… Aceasta egalitate adevarata era forma de manifestare a principiului metafizic mai larg al “egalitatii sanselor”… In rest, se aplica parabola lui Iisus Christos a talantilor de aur, în sensul ca Dumnezeu da cui ce doreste, în calitatea Sa de Stapân Suprem… Oamenii nu sunt si nu pot fi egali… Unul e mai gras, altul mai slab… Unul e mai inteligent prin nastere, altul e mai prost… Unul e barbat, altul e femeie, unul alb si altul negru… Si, fapt foarte important, prin nastere, unul e mai bogat si altul mai sarac… Din aceasta mistificare îngrozitoare a realitatii si a adevarului apare schimonosirea si pervertirea dreptului divin si transformarea sa în “dreptul uman”, bazat de acum încolo nu pe adevarurile divine, ci pe minciunile si pe manipularea umana a constiintelor… Oamenii nu vor fi niciodata în mod real egali în fata legii, ci întotdeauna unii vor fi mai “egali decât altii”, în virtutea inegalitatii de avere…
A doua mare iluzie care a facut mult rau omenirii este iluzia, bazata pe prima, ca învatamântul este în mod egal accesibil oricui, la orice nivel de complexitate… In dreptul divin si în societatile traditionale învatamântul avea un caracter eminamente elitist, bazat tocmai pe calitatile diferentiate ale oamenilor, calitati de tip intelectual si vocational…

De fapt, iluzia egalitatii oamenilor este falsa si tinde sa flateze amorul propriu al masei de oameni si sa-i inculce ideea de inteligenta colectiva si de competenta colectiva, lucruri care de fapt sunt complet inexistente, dar profund nocive… Nocive deoarece masa se simte luata în seama, este efectiv flatata si tinde sa o ia de buna… Si aici revenim la organizarea politica a societatilor omenesti… Regalitatea nu mai corespundea intereselor burgheziei, de unde a fost considerata cel mai mare inamic al acesteia… Burghezia a dus un razboi necrutator împotriva regalitatii tmp de sapte sute de ani… Ca alternativa i-a fost opusa “democratia” de tip modern… Am pus “democratia” între ghilimele, caci aceasta se bazeaza pe iluziile depre care vorbeam mai sus…

O a treia iluzie pe care o introduce “democratia” de tip modern, si poate cea mai periculoasa se bazeaza pe confuzia introdusa si întretinuta cu mare grija între PUTERE si FORTA NUMARULUI… Principiul stipuleaza ca într-o problema oarecare, numarul mai mare de oameni, adica majoritatea, are dreptate în fata numarului mai mic, adica al minoritatii… Ceea ce constituie o gogomanie fenomenala, caci exclude complet natura discutiei si calificarea grupului de a o discuta… Adica competenta…

Intr-o democratie de tip modern, forta numarului este singura care conteaza, competenta individuala si colectiva n-are nicio valoare, si este înlocuita cu puterea banului…Din punct de vedere metafizic exista un principiu absolut care spune ca “din mai putin nu se poate face mai mult, orice ar fi”… Deci o multime de oameni care voteaza nu poate oferi alesilor o legitimitate de exercitare a unei puteri pe care multimea nu o are… Multimea nu are decât forta numarului, si nu puterea adevarata care vine numai de la Dumnezeu… De aceea spuneam mai sus ca criza lumii moderne este una profunda, de tip criza de legitimitate… Iar din punct de vedere politic, se poate spune cu îndreptatire ca democratia de tip modern este cea mai proasta forma de guvernare posibila, caci n-are criterii de promovare a valorilor… Iar din punct de vedere juridic, codurile juridice ale societatilor actuale de tip “democratic” sunt profund corupte, din moment ce se instituie inegalitatea bazata pe avere…

Mai voiam sa mai spun ca în tarile cu oarecare experienta în exercitarea “democratiei”, s-a observat ca pentru a limita coruptia cât de cât, este imperios necesar ca, cineva care vrea sa intre în politica, sa fie deja bogat, pentru a nu mai fi tentat sa fure, ci sa poata sa încerce sa faca ceva real si de folos pentru comunitate… In România, tara proaspat iesita din feudalismul de tip comunist la 1989, toata populatia era îndelung pauperizata, deci si cei care au intrat atunci în politica… Acestia au pus la punct un sistem transpartinic de îmbogatire rapida, prin furt direct din averea comuna a poporului, asa cum fusese organizata de comunisti…

In ultima suta de ani, au aparut institutii specializate în stabilirea tehnicilor de “mind conditoning” (RIIA – Royal Institute of International Affairs în Anglia, Institutul Tavistock în SUA si altele mai mici), astfel ca actualmente, masele pot fi determinate sa creada absolut orice, prin manipularea constiintelor… Dovezi sunt sute… Printre cele mai pertinente sunt cele din ultimii 10-12 ani, cu 11.09.2001, razboiul din Afghanistan, din Irak, cu “uciderea” lui Oussama ben Laden etc…

Mai voiam sa mai semnalez faptul ca în unele tari în care defectele democratiei au aparut foarte repede (nici nu se putea altfel, din moment ce este o facatura artificiala în totalitate, plina de imperfectiuni si de însailaturi si bazata pe false iluzii si pe manipulari), s-a ajuns la necesitatea asocierii doctrinelor economice cu aspecte ale moralei religioase, pentru ca partidele ce ajung la putere, sa aiba o baza cât de cât de legitimitate… Asa au aparut doctinele democrat-crestine si cu alte orientari religioase de prin lume…

Ca sa revin la unele lucruri pe care le-am mai spus despre democratie, aceasta se defineste prin excelenta ca dominatie a unei minoritati active împotriva majoritatii pasive… Un partid sau o alianta de partide vine la putere, dar prin forta numarului, ea nu poate reprezenta majoritatea populatiei, stiind de exemplu ca copiii si tinerii, care reprezinta un procent important din populatie nu au drept de vot… Soarta lor este hotarâta de adultii care voteaza, de multe ori prost… Aceasta dominatie a minoritatii active asupra majoritatii pasive constituie înca o sursa de ilegitimitate a democratiei si de incorectitudine a acestui tip de guvernare fata de totalitatea populatiei. La polul opus ca sistem de guvernare se afla regalitatea, care, desi contestata vehement de oameni nelamuriti politic, chiar daca de buna credinta, prezinta certe posibilitati de adaptare la lumea “moderna”… Un om destinat prin nastere sa devina rege si educat sa devina rege, va practica aceste acquisuri ca pe o adevarata „profesie” de rege… El va sti sa fie echidistant fata de partidele politice pe scena politica si sa reprezinte interesele tuturor claselor si categoriilor sociale, în asa fel încât nimeni sa nu se simta nglijat, ori nedreptatit… In plus, regele este garantul drepturilor si ale libertatilor înscrise în Constitutie, si garantul indestructibilitatii politice si teritoriale a statului… El nu va fi niciodata tentat sa se asocieze la guvernare cu vreun partid, asa cum, prin forta lucrurilor, face un presedinte care este adus la putere cu sprijinul unui partid politic…

Florin-Radu PAVLOV