Producatorul chinez de autoturisme Geely va achizitiona compania suedeza Volvo pentru 1,8 miliarde de dolari. Din acest moment, putem constata ca China, bastionul economiei socialiste, si-a finalizat transformarea intr-o entitate etatist-capitalista, capabila sa concureze cu cele mai mari puteri capitaliste ale lumii. Conform unor analize, economia chineza nu este altceva decat un gigant cu picioare de lut, insa momentan, situatia pare a fi favorabila pentru China. De fapt, asistam la un trend de reimpartire a coloniilor economice din lume. Criza economica modifica harta sferelor de influenta, iar Romania, ca de obicei, este scoasa din joc.
In ultimii ani, a existat o adevarata goana dupa active subevaluate din tarile in care conducatorii au fost prea tampiti pentru a fi capabili sa obtina profit din gestionarea acestor active si prea corupti pentru
a rezista tentatiei de a vinde activele strategice unor investitori straini. Politicienii romani rareori sunt confruntati cu intrebari de genul: “De ce investitorii straini au achizitionat active strategice in Romania, dar practic nu exista companii romanesti care si-ar fi extins activitatea prin achizitii strategice in alte tari?” si e pacat. Scuza utilizata de politicienii nostri, atunci cand acestia sunt fortati sa raspunda la o asemenea intrebare, este una penibila: “Noi avem nevoie de investitii straine pentru dezvoltarea economiei, iar ca orice tara cu economie in curs de dezvoltare, mai avem mult pana la momentul in care companiile romanesti vor putea investi in strainatate”. Daca cineva le spune ca atat BCR, cat si SIDEX, cat si Petrom au fost vandute pe niste sume rusinos de joase, aceiasi politicieni incep sa povesteasca despre “plata politelor pentru aderarea la Uniunea Europeana”. Penibil si jenant.
Sa incepem cu argumentul referitor la faptul ca Romania este o economie emergenta si, prin urmare, nu ar trebui sa ne asteptam la investitii realizate de companii romanesti in strainatate. Este un argument fals. Demonstratie prin contra-exemplu: companiile din Polonia, o tara intrata destul de recent in UE, cu o economie emergenta si foarte multe dintre activele-cheie vandute pe nimic, care se deosebeste radical de Romania din perspectiva investitiilor realizate in afara tarii. Companiile polone au ajuns inclusiv in Rusia, Africa ecuatoriala si India, achizitionand companii din domeniul alimentar, minier si financiar. Evident, initiativele private ale companiilor polone au fost sustinute in modul cel mai intens de aparatul Ministerului de Externe de la Varsovia, si nu numai prin eforturi diplomatice.
Un alt contra-exemplu: Cehia. Companiile cehe, mai ales cele de stat, au fost extraordinar de agresive in preluarea activelor din alte tari. Exemplul cel mai elocvent al succeselor cehe in acest domeniu este achizitia unei parti din Electrica de catre CEZ. Ar fi interesant de stiut ce polita a avut de platit Romania pentru politicienii de la Praga?
Companiile romanesti, atatea cate au mai ramas in economia noastra, sunt condamnate la piticism. Statul, care a omorat intreaga industrie exportatoare nu doreste sa faca nimic pentru extinderea puterii economice a companiilor autohtone. In acelasi timp, nici nu se poate spune ca exista o vointa din partea grupurilor private sa cucereasca noi teritorii si piete de desfacere. Majoritatea “capitalistilor romani” sunt de fapt politruci deghizati in manageri eficienti. Problema este ca nici politrucii nostri nu sunt capabili de altceva decat sa faca afaceri cu statul sau sub protectia statului, cotizand la campanii electorale si conturi speciale din teritorii offshore.
sursa: cronicaromana.ro