În România, băsismul a născut o modă. Moda pârei la Înalta Poartă bruxelleză, văzută ca un fel de poliţie de cartier. Este moda fandaxiei babei paranoice, cea care se uită pe vizor şi reclamă la poliţie orice banală trecere pe scara blocului a vecinului de palier detestat drept un atentat major la liniştea publică sau chiar o tentativă de omor. Vrei, nu vrei, adevărat sau nu, sectoristul trebuie să treacă la catastif. Aiasta-i misia lui…
Cel mai grav abuz comis însă de eurocraţi în redactarea documentului privind România este includerea într-un raport care ţine strict de justiţie şi afaceri interne a unor menţiuni groteşti la adresa presei. Presa de investigaţie din România este practic pusă la zid. În concepţia Bruxelles-ului, presa trebuie să fie mucles, să nu îi mai atace pe Băsescu şi mafia lui politică. Băsescu şi-a găsit demult un aliat în echipa lui Barroso în ceea ce priveşte tentativa de eliminare a unor trusturi de presă care îl deranjează pe guvernatorul coloniei penitenciare numite România. Prin redactarea acestei fiţuici sovietice, denumită „raportul pe justiţie”, Comisia Europeană atinge apogeul complicităţii ei cu grupurile de interese ale lui Băsescu.
Dezvăluirea de către presa de investigaţie din România a unor cazuri flagrante de persoane din ierarhia statului, fanatici ai băsismului, care sunt implicate în acte de corupţie, de incompatibilitate, de abuzuri, sau care fac trafic de influenţă, sunt calificate în mod grotesc de către Bruxelles drept „hărţuiri” şi „presiuni”. Echipa Barroso de la Comisia Europeană îşi dezvăluie pe faţă caracterul totalitar.
Este fără precedent ca un organism european, care are drept misiune să fie garantul principiilor democratice (printre acestea figurează şi libertatea presei), să devină asasinul libertăţii de exprimare. În complicitate cu mafia oranj şi cu trepăduşii ei delatori pe la Bruxelles, Comisia Europeană dă practic undă verde la lichidarea acelor trusturi de presă care îi deranjează pe Băsescu şi acoliţii lui din vârful statului român. Comisia a devenit azi pe faţă parte a sistemului de poliţie politică din România, cea care vrea să includă presa ca vulnerabilitate în strategia naţională de apărare a ţării. Bruxelles-ul a devenit astfel sursa de legitimitate internaţională a dictaturii personale băsesciene, cea care vrea să îşi lichideze adversarii politici cu voie de la împărăţia albastră cu steluţe galbene.
Dacă presa din România dezvăluie cât de corupţi sunt Băsescu şi unii membri ai familiei sale, Bruxelles-ul va califica acest lucru drept „hărţuire” a unor oficiali. Dacă pe Antenele lui Voiculescu sunt demonstrate cu documente abuzurile comise de şeful ANI sau politizarea unor structuri ale statului (DNA, CCR), jurnaliştii de investigaţie care au făcut astfel de dezvăluiri sunt calificaţi drept „terorişti”.
Prin acest document stupid, echipa Barroso se dovedeşte a fi compusă din asasini ai democraţiei din România. Cu acest atac criminal la adresa libertăţii de exprimare din România, Comisia dovedeşte şi o formă de schizofrenie politică. Pe de o parte cere dezvăluirea corupţiei din România, pe de altă parte, bagă pumnul în gură jurnalismului de investigaţie. Adrian Năstase şi Voiculescu trebuie distruşi, dar Băsescu, Videanu şi şmecherii din mafia oranj trebuie protejaţi. Comisia Europeană a decretat azi: dezvăluirea corupţiei din România este permisă, se pot dezvălui cazuri de corupţie, dar numai de către un lot special de jurnalişti, foarte atent selecţionaţi în acest scop de către Bruxelles şi Palatul Cotroceni.
Cu menţiunile critice care atacă libertatea presei, raportul pe justiţie al Comisiei Europene inaugurează ceauşismul şi maoismul (atât de drag în tinereţe lui Barroso) drept metode de lucru ale UE în raport cu România. Acum înţelegem de ce, atunci când Viktor Orban în Ungaria voia să lichideze presa liberă, unii membri din Comisia Europeană şi din PPE l-au aplaudat la scenă deschisă. Aşa îl vor aplauda şi pe Băsescu, dacă acesta va fi lăsat, după pohta ce-a pohtit, să închidă unele ziare şi canale TV care îi atacă derapajele şi stupidităţile sale politice.
Raportul se bazează pe surse necredibile şi deloc imparţiale politic
Întrebat despre cât de credibile şi imparţiale politic au fost sursele care au stat la baza redactării raportului pe justiţie, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Mark Gray, dă asigurări că aceste surse au fost verificate. Minciună cruntă. Într-un interviu acordat după conferinţa de presă, Gray recunoaşte că multe dintre aspectele negative consemnate în document s-au bazat pe plângerile unor oficiali care au venit în mod individual la Bruxelles, cu extrase din presă sau din emisiuni tv. Aceştia s-au prezentat drept „victime” ale jurnaliştilor români şi ale altor obscure forţe politice. Bănuim cine face parte din haita lupilor totalitarismului băsist care au pozat, spre satisfacţia lui Reding şi Barroso, în mieii sacrificaţi de către noua putere politică din România: Oana Hăineală, Iulia Motoc, Cristi Dănileţ, Laura Codruţa Kovesi, Monica Macovei, Cristian Preda, Theodor Stolojan, câţiva jurnalişti români papionizaţi, afiliaţi ICR şi SIE. Cei care au condus strâmb România şi au împărţit cu ocale diferite justiţia în România fug acum de răspundere (accountability), de penalizarea abuzurilor şi actelor lor de corupţie, şi se ascund sub fustele madamei Reding. Avem de a face cu o grosolană travestire a realităţii. Pentru că băsiştii fac parte din aceeaşi familie politică cu Reding şi Barroso, putem spune că observaţiile lor asupra stării justiţiei din România s-au făcut numai printr-un singur ochi, cel drept şi ciacâr al lui Băsescu.