In fiecare zi, se infiinteaza o noua comisie de ancheta. Lupta politica este dura si nu se conformeaza nici macar regulilor de bun simt si logica elementara. Populatia, adica electoratul, are nevoie de paine si circ. Stramosii nostri latini se pricepeau bine la politica. Sistemul politic roman a functionat perfect atat timp cat a respectat acest principiu fundamental. Politicienii din tari ale lumii a III-a au insa prostul obicei de a crede ca, printr-o alchimie sociologica, painea si circul sunt cumva niste bunuri intersanjabile. Vestea proasta pentru politicieni este faptul ca nu sunt. Experienta a demonstrat acest fapt de sute de ori pe parcursul istoriei mondiale.
Clasa politica din Romania este pe cale sa redescopere aceasta lege fundamentala a sociologiei. Contempland cu stupefactie spectacolele
ieftine de la tribuna Parlamentului, ne intrebam daca politicienii au citit vreodata o carte de istorie. Orice elita care incearca sa-si prosteasca populatia cu circ in loc de paine o sfarseste rau, rau de tot. Clasa politica din Romania a ajuns sa creada ca populatia este absolut impotenta din perspectiva capacitatii de aparare a drepturilor proprii. O astfel de perceptie este deosebit de periculoasa din perspectiva securitatii statului si chiar si a securitatii cetatenilor.
Faptul ca Romania nu a avut, in ultimii ani, niciun fel de proteste sociale violente nu este o indicatie a faptului ca asa ceva nu este posibil. Specificul populatiei tarii noastre creeaza un fel de “prag critic” al tensiunii sociale. Pana la atingerea acestui “prag critic”, lucrurile par sa mearga intr-un mod aproape normal si numai un observator foarte atent si priceput poate deslusi semnele unei viitoare furtuni sociale. O data ce tensiunea sociala depaseste acest nivel critic, societatea dintr-o data inceteaza sa functioneze, iar toata ura acumulata de populatie se revarsa instantaneu in actiuni antisociale la scara larga.
Astazi, mai mult ca oricand, este nevoie de aplanarea conflictelor sociale existente. Din perspectiva politicienilor si a grupurilor de interese, asta inseamna renuntarea la o parte din veniturile pe care le au prin accesul la bugetul statului. Este un sacrificiu minor in comparatie cu perspectivele unui haos social de proportii. Chiar si in conditiile in care politia va proteja demnitarii de asalturile cu bate si ciomege ale electoratului dornic sa-si exprime in forma materiala si contondenta aprecierea pentru performantele clasei politice, economia tarii tot nu va mai functiona deloc, implicit lasandu-i pe oligarhi si politicieni fara surse de finantare. Daca clasa politica ar avea macar un vizionar capabil sa explice celorlalti ca o moderata reducere a veniturilor (adica a ciordelii) clasei politice va asigura un nivel acceptabil de stabilitate sociala, atunci clasa politica curenta ar mai avea o sansa sa existe si dupa dezastrul economic de la sfarsitul lui 2009.
Astazi, asistam la materializarea unui scenariu de sorginte africana, in care o tara se cufunda intr-un proces continuu de degradare economica, iar elitele nici nu doresc si nici nu au capacitatea intelectuala si organizationala pentru a opri procesul. Unicul lucru care-i intereseaza pe politicieni este sa garanteze stabilitatea financiara pentru ei si pentru acolitii lor. Presedintii si oligarhii chiar si ai celor mai sarace tari din Africa sunt multimilionari, iar copiii lor invata la Harvard si Sorbona, in timp ce alegatorii efectiv mor de foame.
Daca nu se intampla o minune, Romania va avea aceeasi soarta. Cu specificatia ca Romania e chiar in pericol de a nu mai exista. Daca tensiunea sociala va fi indeajuns de mare pentru a provoca disfunctionalitati majore pe plan economic si administrativ la scara nationala, atunci, in mod evident, toate conflictele cu caracter nationalist vor intra in faza acuta cu sprijinul direct al unor personaje care demult viseaza la o oportunitate de a executa un atac frontal, dur si direct asupra statalitatii Romaniei.
Puterea de la Bucuresti are toate sansele sa ramana fara sprijin popular, fara economie si fara Transilvania. Astazi, un astfel de scenariu poate parea paranoic. O descriere a crizei economice curente, publicata in 2007 ar fi provocat aceeasi reactie. Traim intr-o perioada istorica in care un cosmar groaznic de astazi poate deveni o realitate dura a zilei de maine.
Astazi, mai mult ca oricand, Romania are nevoie de lideri cu viziune si un intelect care sa le permita sa renunte la niste bani si privilegii, obtinand astfel o sansa de viitor pentru tara pe care o conduc. Atunci cand ne uitam la clasa politica, care incearca disperat sa pastreze aparentele unui sistem politic macar partial functional, ne cuprinde o profunda si existentiala tristete. Nu vedem lideri, nu vedem idei, vedem prostie si un orgoliu incredibil. Este foarte probabil ca urmatoarele decenii vor fi foarte dificile si dureroase pentru Romania, iar generatiile viitoare ne vor blestema pentru ceea ce am facut cu tara.
sursa: cronicaromana.ro