Si nu toata Romania. Doar o parte din ea. Apoi, am vazut si auzit strigandu-se sloganul: “August si septembrie!… August si septembrie!”… Asa suna mai nou revendicarile sindicale din Romania. Si unde s-au auzit acestea? Tocmai in Ministerul de Finante, gazda vremelnica a impozitelor si taxelor noastre.
Poate parea ciudat ca tocmai cei care colecteaza banii, taxele si impozitele striga ca n-au bani. Dar in tara noastra anormalul este o stare banala. Prin strigatele lor, lucratorii din finante se alatura corului deja format al profesorilor, medicilor, politistilor, fermierilor, etc.
Situatia seamana mai degraba cu cererile taranilor iobagi catre ciocoii de altadata din “Noi vrem pamant!” de George Cosbuc. Si atunci, ca si acum, foamea este suprema motivatie pentru revolte.
Azi, nu principiile moderne ale salarizarii, nu ideea de nedreptate scoate lumea in strada, ci aceeasi foame ancestrala, gregara, chiar daca rascoala se numeste acum protest.
Si acum, ca si atunci, foamea agita spiritele, iar aparitia “boierilor” in mijlocul multimii le infierbanta si mai mult. Atunci, multimea agita furcile, coasele si topoarele, fluturandu-le amenintatoare inspre “asupritori”.
Azi, acestea lipsesc, deocamdata. Nu lipsesc insa “darile” tot mai greu de suportat, pe care ciocoii de azi le pun pe spatele nostru. Aproape ca putem simti pana si fumul de ardei iute cu care erau pedepsiti pana la epuizare cei care nu plateau.
De aceea, consider ca, in ciuda vremurilor moderne, lupta sindicala a ramas tot la stadiul arhaic, chiar traditional, al rascoalelor de altadata. Trist, dar adevarat!
Desi anuntarea reducerilor de salarii s-a facut inca din vara, atunci Romania era la plaja, in concediu, la munte, cheltuindu-si ultimele prime de vacanta. Liderii erau si ei in concedii sau erau ocupati cu aparitii de senzatie la televiziuni.
Cand efectele concrete ale reducerilor de salarii si ale apropierii iernii s-au facut simtite, cu totii am inteles in sfarsit cat de grava e situatia. Cu totii ne-am aplecat mai pe indelete asupra cifrelor inscrise pe “fluturasii” de salarii. Si nu ne-a placut ce-am vazut!
Am simtit acei “fluturi”, in stomac, dar nu din dragoste, ci din revolta, furie si disperare. Si atunci mi-am adus aminte de vorbele presedintelui meu, care spunea ca, pentru completarea veniturilor, ne putem lua un al doilea job.
Revenind insa la protestul finantistilor, am auzit pareri contra acestora. Ba unii chiar s-au bucurat ca au patit-o si ei. “Aha! Le-a venit si lor randul! Sa vada si ei cum e!”. Si inevitabil urmau expresiile obscene binecunoscute. Dar esenta problemei nu este daca acei oameni au sau nu dreptate. Esenta e ca, dupa parerea mea, acei oameni au fost de doua ori inselati.
O data de liderul lor, bravul Vasile Marica, pentru ca, desi in fata lor a trecut drept un erou, urcandu-l pe scaun pe Ialomitianu, a omis cu buna stiinta semnarea unui document pe aceasta tema.
Marele lider ar fi trebuit sa stie ca doar a bate palma nu se mai practica nici macar in targul de animale, daramite cand esti raspunzator de soarta unor oameni.
Apoi, acestia au fost inselati de ministrul de Finante, care a profitat din plin de spatiul de manevra lasat, nuantandu-si ulterior declaratiile. Daca atunci, sub presiune a batut palma si a promis ca va rezolva problema stimulentelor pentru toata lumea, s-a vazut ca a doua zi “s-a sucit”: “Da, va dam stimulente in continuare, dar doar asa cum vrem noi, nu cum vreti voi, adica doar celor care-si fac treaba”.
Asta pentru ca nu e de capul lui acolo in guvern sau poate ca a speculat acea “naivitate” a liderilor de sindicat.
Pe de alta parte, nu vad de ce sindicalistii sunt atat de suparati ca acele stimulente nu mai sunt pentru toti, de la sofer pana la agentii de teren. Cred ca supararea lor se datoreaza mai mult faptului ca lumea a aflat despre modul lor piramidal de salarizare, iar ceea ce era un secret bine pazit de lumea exterioara, s-a transformat in subiect de presa.
In conditiile in care toate categoriile de salariati sunt in aceeasi situatie, unii s-ar putea considera nedreptatiti sau frustrati vazand ca prin revolte unora li se rezolva problemele, iar altora nu.
De aceea, masurile pompieristice ale actualului guvern produc mai mult haos si nemultumiri decat calmarea spiritelor. Ceea ce este mai tragic e ca nu exista nicio viziune de ansamblu sau vreun plan de perspectiva coerent de lupta anticriza.
Ba mai mult, in Parlament, o lege care reglementa scaderea TVA la 5% la alimentele de baza si neimpozitarea pensiilor sub 2000 de lei se voteaza in unanimitate, dar din greseala, din neatentie. No comment!
Viorel Dodan
sursa: ziare.com