Un nou scandal bubuie. Din nou în dispută sunt uriașele zăcăminte de gaze din subsolul Mării Neagre. Pe care le doresc mai multe multinaționale. Susținute de guvernele unor state puternice ale lumii. Între acestea ExxonMobil, proptit de Washington. O posibilă diferențiere a candidaților la alegerile prezidențiale poate fi operată și în funcție de acest criteriu. Cine e de partea statului român?
Mai nimeni. Sau, ca să fiu mai exact, absolut nimeni. Stârnește scandal în aceste zile, un scandal estompat, peste care cei interesați pun repede capacul, un proiect de lege avansat de Guvernul României, destinat să modifice Legea offshore. O lege care nu reprezenta vreo mare ispravă din punctul de vedere al protejării resurselor statului și, implicit, al interesului național. Care ne garanta totuși, în timp, ca din propropria noastră avuție, lăsată de Dumnezeu pentru mai multe generații, să obținem contravaloarea a circa 20-30%. În contradicție flagrantă cu toate normele practicate în plan internațional. Exceptând poate coloniile. Modificarea Legii offshore face tabula rasa și din acele prevederi care ne-ar fi putut crea în viitor puțin confort.
Guvernul Dăncilă a muncit pe rupte după ce s-a consultat temeinic cu lobbyștii de la Washington și, iată, ne propune un proiect de lege pe placul acestora. E în dezbatere publică. Așa că îl dezbatem. Până ajunge în Parlament. Pentru că în Parlament modificările Legii offshore vor merge pe repede înainte. Că așa va fi, știm analizând modul în care se poziționează candidați prezidențiali și partidele care îi susțin în raport cu această temă.
Doamna Dăncilă candidează pentru funcția prezidențială. Susținută de PSD. Este cea care a promovat proiectul de act normativ. Și îl va susține în Parlament în forma pe care o prezintă spre dezbatere. A transpirat intens pentru a-și aranja o vizită în Statele Unite. A reușit. Se va prezenta la Înalta Poartă, aflată nu pe malul Bosfortului, ci pe malul Potomacului, peste numai câteva zile. Și-a plătit biletul de avion, cum bine zice avocatul Dan Chitic, cu circa 20 de miliarde de euro. Cam cât pierdem prin modificările aduse Legii offshore. În privința doamnei Dăncilă, deci și a PSD, nicio speranță.
Un alt candidat, pentru moment creditat chiar pe prima poziție, este președintele Klaus Iohannis. În perioada în care în țară s-a desfășurat o înverșunată dezbatere pe marginea Legii offshore, Klaus Iohannis și-a ascuns capul în nisip. Și cel mult i-a primit în audiență pe reprezentanții unor mutinaționale. Cărora le-a dat, din vârful buzelor, dreptate. Mai recent, înainte de această ispravă a doamei Dăncilă, a ieșit însă la bătaie. Înainte de a pleca în Statele Unite, într-o vizită total atipică la Donald Trump, ne-a informat, nici mai mult nici mai puțin, decât că va solicita sprijinul Casei Albe pentru ca Exxon să accepte să ne sifoneze aproape gratuit gazele de la Marea Neagră. Așa că îmi imaginez cam ce a convenit el la Washington în numele statului român. Dar s-o spunem pe cea dreaptă. Servind interesul multinaționalelor, Klaus Iohannis o servește în primul rând pe Angela Merkel. Care la rândul ei este într-un parteneriat economic și politic cu Rusia și cu Austria. Ambele fiind și ele înfipte prin OMV Petrom în pungile de gaze naturale din subsolul Mării Negre. Și Iohannis este susținut de PNL. Un partid domesticit. Care nu-i iese din vorbă.
Un alt personaj creditat să intre în cursa finală pentru prezidențiale este Dan Barna. Nu l-ați auzit niciodată vorbind despre necesitatea de a ne proteja resursele naturale și umane în fața asaltului Marilor Puteri, exercitat prin intermediul multinaționalelor. Și nici nu-l veți auzi. Pentru că Barna este susținut de USR. Iar USR este un partid creat în eprubetele atât ale multinaționalelor cât și ale Serviciului Român de Informații. Aripa veche.
Mai candidează și Mircea Diaconu. Independent. Susținut de Pro România și de rămășițele ALDE. Nici Victor Ponta și nici colegii săi din Pro România nu au suflat vreo vorbă în apărarea interesului național legat de gazele de la Marea Neagră. Dimpotrivă. La fel cum a procedat în scandalul Roșia Montana, și aici Victor Pota s-a plasat cât se pate de explicit de partea multinaționalelor. De altfel, prima formă a unui proiect legislativ care le făcea cadou străinilor această importantă bogăție îi poartă semnătura. Din această direcție, nicio speranță. Nici din parte a ceea ce a mai rămas din ALDE. Pentru că este fix partea care, în Parlamentul României, a tras legea în jos. Cât îl privește pe „candidatul independent” Mircea Diaconu, dacă l-a auzit cineva vreodată pronunțându-se pentru protejarea resurselor de la Marea Neagră, atunci l-am auzit și eu. Dar eu nu l-am auzit.
Candidează și Kelemen Hunor. Din partea UDMR. Nici el nu a încercat să protejeze prin Parlament sau în altă parte resursele de la Marea Neagră. Sau litoralul românesc, care va fi dat peste cap pentru câteva decenii. Și de ce ar face-o? În definitiv, Ungaria este și ea băgată cu injecții într-unul dintre perimetre.
A mai rămas cineva? Au mai rămas doi. Unul e Paleologu. Îl doare în cot de aceste resurse. La fel cum l-a durut în cot și pe cel care l-a împins în față. Adică pe Traian Băsescu. Nicio nădejde din această direcție. Și, ultimul pe listă este Alexandru Cumpănașu. Chiar sunt curios ce va face. Acesta este chiar independent. A strâns semnăturile pe fondul uriașului scandal național generat de cazul Caracal. Eu nu spun, cum spun alții, că s-a băgat în scandal pentru a candida. În schimb, spun altceva. Alexandru Cumpănașu a fost legat printr-un solid cordon ombilical – și poate mai este – de statul subteran. De tot ce poate fi mai abject în operațiunile puse la cale de instituțiile de forță și de serviciile secrete. Poate că, așa cum spune, s-a săturat. Poate că de la statul subteran vrea să facă trecerea la statul suveran. Să dea Dumnezeu! Eu aștept însă dovada. Iar o piatră de încercare este și această Lege offshore. Să se pronunțe.
Întrucât nu sunt dispus să-mi atârn speranțele în cui, îi provoc pe toți acești candidați, ca și pe jurnaliștii care le vor lansa întrebări să ne spună ce intenții au legat de zăcămintele de gaze naturale din subsolul Mării Negre. De ce parte sunt? Se plasează vreunul de partea României? Dacă da, să fie binevenit. Dacă nu, voi fi nevoit să constat curând că statul subteran a făcut curățenie, astfel încât statul suveran nici nu se mai vede.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog