La data de 21 noiembrie, America, Marea Britanie şi Canada, a anunţat sancţiuni împotriva Iranului mai mult. Franţa a propus, de asemenea, să adopte noi sancţiuni pentru a forţa Teheranul să oprească proiectul este nucleare.
Pe 23 noiembrie, purtătorul de cuvânt al Partidului Comunist Chinez (PCC) Ministerul de Externe a declarat într-o conferinţă de presă organizată la Beijing regulat că China se opune unor sancţiuni unilaterale împotriva Iranului.
Oamenii de ştiinţă cred că, fiind izolat, China şi Iran au nevoie de sprijin reciproc. Între timp, guvernul PCC, cu dificultăţi interne şi externe, pot exprima o chiar mai dure diplomatic “voce”.
“Reuters” a raportat pe 23 noiembrie: “Statele Unite ale Americii, Marea Britanie şi Canada au anunţat noi sancţiuni împotriva Iranului, în domeniile energiei şi finanţelor. Franţa a propus “fără precedent” noi sancţiuni, inclusiv de îngheţare a activelor Băncii Centrale a Iranului şi de suspendare la achiziţionarea de petrol ale Iranului.
Anterior, “Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică” (AIEA) a emis un raport care Iranul ar putea fi în curs de dezvoltare secret arme nucleare.
Pe 23 noiembrie, Ministerul de Externe al PCC a exprimat opoziţia faţă de impunerea de sancţiuni unilaterale împotriva Iranului.
În acest sens, Xia Ming, un profesor de politică de la “City University din New York”, in America, consideră că, întrucât a Războiului Rece, Statele Unite şi mai mari provocări ale societatii occidentale au fost văzute ca fiind din China şi Iran.Ele sunt atât izolat de către Statele Unite şi Occident. Prin urmare, politica Chinei este previzibil.
Xia Ming spune: “China şi Iran se confruntă cu provocări puternice de Vest în cadrul politicii, economiei şi culturii.
Deci, aceste două ţări au în esenţă un fel de coordonare pe scena internaţională, pentru a sprijini reciproc. Deci, putem vedea că China şi Iran să coordoneze un lot, cu o mulţime de cooperare în materie de energie, de arme şi aşa mai departe. “
Deci, aceste două ţări au în esenţă un fel de coordonare pe scena internaţională, pentru a sprijini reciproc. Deci, putem vedea că China şi Iran să coordoneze un lot, cu o mulţime de cooperare în materie de energie, de arme şi aşa mai departe. “
“Associated Press”, de asemenea, a raportat pe 23 noiembrie: “Începând cu anul 2006, a Organizaţiei Naţiunilor Unite au efectuat 4 runde de sancţiuni împotriva Iranului. Dar, cu exportul de energie, Iranul nu a fost grav afectat de sancţiuni. “
“AFP”, a declarat: “China sprijină cantităţile Iran, precum şi achiziţiile mari de petrol din Iran. Între timp, China este al Iranului cel mai mare partener comercial. Schimburilor lor comerciale bilaterale totaluri de până la 30 miliarde dolari.
“Vocea Americii”, a raportat, potrivit datelor vamale chineze “, în acest an (2011) Iran din China ar putea deveni al doilea mare furnizor de petrol brut.
Cu toate acestea, Iranul dispreţuieşte noua runda de sanctiuni. Israel şi Washington a declarat în cazul în care alte eforturi nu au fost eficiente, posibilitatea de acţiune militară nu ar fi exclusă.
Este de neinteles pentru unii că generalul-maior Zhaozhong Zhang, un profesor de la Universitatea Naţională de Apărare din China, a declarat ca China nu va ezita să protejeze Iran chiar şi cu un al treilea război mondial.
Profesorul Xia Ming: “Zhang Zhaozhong a spus că nu ezită să lupt cu un al treilea război mondial ar fi în întregime pentru nevoile politice interne. Într-o anumită măsură, deşi, acest lucru ar fi complet ridicol pentru a încuraja “
Profesorul Xia Ming a subliniat că Statele Unite şi societăţile occidentale pot trata cu Iranul printr-o metodă de “Jasmine Revoluţiei”, similar cu ceea ce sa întâmplat în Libia. Din perspectiva modelului Libia, NATO nu ar putea implica, eventual, în sine, pe scară largă acţiune militară, şi ar fi imposibil să înceapă un nou război.
De fapt, un diplomat european cu anonimat de la Teheran a declarat că guvernul iranian a fost de fapt foarte îngrijorat de o lovitură militară. Analistii spun, de asemenea, că oamenii de rând nu se închină liderii lor atat de mult mai.
Dar profesorul Xia Ming a spus că regimul PCC în sine se confruntă cu o criză mult mai mare decât Iranul. Regimul PCC nu numai că se confruntă cu provocări din Asia de Sud, Marea Chinei de Sud, ţările Asia de Sud şi aşa mai departe, dar se confruntă, de asemenea, presiunea din America pentru RMB cursului de schimb, la export, şi problematica drepturilor omului, precum şi presiunea de pe piaţa internă probleme între timp.
Profesorul Xia Ming spune: “China se confruntă cu presiuni din partea Americii.Între timp, presiunea actuală internă este, de asemenea, foarte considerabil. În special, putem vedea în societatea civilă, provocarea de a guvernului chinez şi forţele de rezistenţă sunt în creştere. Prin urmare, guvernul chinez se confruntă într-adevăr, sosirea de o schimbare de putere mare în sesiunea 18. Deci, China ar putea exprima o voce mai dură diplomatică.
Pe de o parte, aceasta este o reacţie la presiunea din America. Pe de altă parte, are nevoie pentru a satisface cererea internă a grupurilor naţionaliste.
Pe de o parte, aceasta este o reacţie la presiunea din America. Pe de altă parte, are nevoie pentru a satisface cererea internă a grupurilor naţionaliste.
Rusia este un alt aliat al Iranului, cu politica asemanatoare cu cea a Chinei. Spre Iran.
sursa: sfatuitoarea.blogspot.com