Ceasul deja ticăie spre ora decontului

Marea coaliţie condusă de Ponta şi Antonescu şi-a îndeplinit obiectivul major. A câştigat detaşat, în serie, alegerile locale şi generale, a obţinut nominalizarea de către preşedinte a premierului pe care şi l-a dorit şi l-a propus, şi-a făcut schema guvernamentală. Mai are să treacă de votul plenului Parlamentului (o formalitate) şi de obţinut semnăturile de învestire pe mandatele de miniştri ale colegului din pactul de coabitare. Dată fiind, însă, subita concordie politică naţională şi multitudinea de protocoale politice de pace semnate în ultimele luni, pe vreme declarată de război, n-ar trebui să apară probleme. După aia, în luminosul spirit al sărbătorilor de iarnă, renii politici pot purcede la judicioasa împărţire a ţării; în interes naţional, fireşte. Cei mari vor lua mult, cei mici vor prinde ce cade prin ochiurile plasei. Când vor termina şi marea împărţeală de partid şi de stat, se vor apuca să guverneze altfel. Să facă dreptate până la capăt şi să întroneze politica bunului simţ. Şi, fireşte, vor continua să se certe cu presa. Care, la rândul ei, va continua să nu priceapă-n gura mare de ce nu se respectă promisiunile, de ce se fac abuzuri de putere şi de autoritate sau de ce unii vor deveni subit mult mai prosperi decât îi arată declaraţiile de avere.

Poate şi ca urmare a jumătăţii istorice de secol cu opţiune politică unică şi obligatorie, românii au căpătat năravul epic de a-şi face, periodic, mari iluzii. Chiar dacă nu-s neapărat activi politic de-a lungul ciclurilor electorale, în preaja alegerilor, devin pasionali, îşi pun speranţe, se macină, chibiţează, se consumă. Ca să aibă, după aia, la fel de epic, motive să se deluzioneze. La fel se întâmplă şi acum. E un ditamai corul de bocitoare de răsună republica. Unii-s suspectaţi de corupţie, alţii de nepricepere. Se devoalează cu patos elemente de trecut umbros. Se dau în vileag aranjamente subterane ale găştilor politice. Se descoperă victime şi, mai ales, beneficiari. E democraţiei şi bine că oamenii se manifestă, că nu-a spatici. Dar sunt enervanţi pateticii care-şi închipuie că guvernul trebuie să arate fix aşa cum vor ei. Păreri despre componenţă şi competenţă e liber să aibă oricine. Şi, într-o societate unde nu se incriminează delictul de opinie, e normal să fie aşa. Am şi eu. Nu mă feresc s-o spun/scriu şi se rezumă într-un singur cuvânt: dezgust. Dar nominalizarea membrilor unui cabinet, ca urmare a rezultatului unor alegeri libere, este strict o chestie de opţiune şi decizie politică. Odată aceştia legitimaţi de votul popular, asumaţi de partide şi trecuţi prin Parlament, n-au decît să demonstreze că pot. Dacă n-o vor face, cu toată majoritatea lor parlamentară gigantică, extrem de ofertantă pentru a face aroganţe publice în momente nepotrivite, vor deconta politic, poate chiar mai repede decât îşi închipuie. Cum au făcut şi ceilalţi, care şi ei aveau impresia că-s veşnici.

Victor Ciutacu
sursa: jurnalul.ro