Comunismul a fost invazia de jos în sus a invidioşilor şi a răilor puşi să îi pedepsească pe cei – spre nefericirea lor – înzestraţi de natură cu vinovăţia inteligenţei şi vinovăţia culturii. Comunismul a confiscat deopotrivă libertatea şi proprietatea şi aceasta pentru ca înrobirea să fie mai sigură şi să nu aibă cale de întoarcere. Comuniştii şi securiştii epocii dinainte de decembrie 1989 excelează cu însuşiri de oportunism şi superficialitate, care îi recomandă pentru uşoară manipulare şi rentabilă utilizare, din exterior, împotriva propriei ţări. Faptul că, astăzi, proştii prosperă şi deştepţii disperă, acesta este un semn fără echivoc despre faptul că România nu s-a eliberat de comunism. Să-i rezistăm? Or, se pare că tocmai „rezistenţa împotriva unui lucru îl face să persiste”, spunea C. Gustav Jung.
Ce vom face ca răul să nu mai „persiste” şi astfel să dispară într-un târziu? Totul se află păstrat în alegerea fiecăruia dintre noi. Scopul tău este acela care spui tu că este. Misiunea ta este aceea pe care ţi-o dai singur. Viaţa ta va fi ceea ce tu vei face din ea. Dacă eşti conştient de această forţă pe care o deţii, atunci ea trebuie folosită cel puţin în proiectul tău de viaţă. Cu siguranţă un astfel de proiect de viaţă pe care ţi-l doreşti are corespondent în alte sute de mii de proiecte similare, ale altor români, pe care nu-i cunoşti. Duşmanii se tem de o posibilă sincronizare conştientă a puterii de alegere, pe care o avem fiecare dintre noi. Aici se află răspunsul şi punctul de plecare.
Tehnica cuceririi este întotdeauna aceeaşi. În prima etapă, se obţin complici cu ajutorul fascinaţiei ideologice. În a doua etapă, complicii sunt plătiţi să treacă la autodistrugere. În a treia etapă a haosului şi degradării, agresorii se prezintă drept salvatori. De peste 24 de ani tineretul emigrează în masă, natalitatea a coborât sub mortalitate, cheltuielile statului întrec încasările de impozite, se privatizează serviciile publice, ceea ce este o dezarmare a statului, deci complot antistatal şi legal, şi nu mai există nici speranţă şi nici certitudine pentru a se construi aici în România. Şi astfel dragostea de România este înlocuită cu dispreţul de România. Urmează indiferenţa cu care se asistă la dizolvarea autorităţii statului urmată de pulverizarea teritoriului naţional, proces aflat în desfăşurare.
Cei care doresc asta se tem de o singură împotrivire colectivă pe care nu o pot controla: aceea care se află ascunsă în fiecare român: şi anume, cât mai mulţi dintre noi să-şi stabilească un scop şi o misiune pentru viaţa lui, pe care să o modeleze în virtutea deciziilor făcute. Decizii care-i exclud desigur pe ei, pe succesori. Sincronicitatea în decizie a sute de mii de români care privesc cu fermitate spre viaţa lor, care trebuie schimbată, reprezintă un pericol de moarte pentru duşmanul din interior. Deoarece operaţiunea de reconstruire trebuie începută cu o unealtă nouă, surpriză demobilizantă pentru adversari şi optimizantă pentru partizani. Deci creaţie de nou superior cu funcţie de surpriză invincibilă.
În trecut, principatele române Moldova şi Valahia şi-au datorat existenţa, în mileniul premergător lui 1918, în proporţie de 50% patriotismului clasei boiereşti şi 50% disciplinei clasei ţărăneşti. Statul român modern a fost construit de Ion C. Brătianu, personalitate de mare putere, care a beneficiat de mulţi colaboratori mici ca valoare şi utili ca disciplină. Disciplina socială merge mână în mână cu superioritatea personalităţii umane. Puterea poate cel mult să intimideze şi să îngenuncheze inteligenţa. În schimb, cu ajutorul cunoaşterii şi abilităţii, inteligenţa poate oricând crea putere. Or, asta trebuie făcut. Prin cunoaşterea situaţiei în care am fost aduşi, prin abilitatea de a ne detaşa de poziţia de robi funcţionali ai unui sistem mafiot, vom construi cu puterea inteligenţei masa critică adecvată schimbării de situaţie politică.
autor: Adrian Majuru
sursA: cotidianul.ro