Scormonind în istorie, aș strânge destule exemple de eroi și de trădători, de martiri și de lași naționali spre a dovedi că iisușii sunt excepții, iar iudele abundă, mergând până la a postula că neamul românesc are vocația de trădător, de uzurpator, de ucigaș al confraților celor mai de valoare, parcă spre a avea ulterior, peste generații, pe cine deplânge și glorifica, spre a avea motive să se lamenteze, să-și plângă de milă, nedreptățit, sacrificat, dușmănit ăcând să pară în vreme ce el este atât de îngăduitor, de tolerant, de prietenos, de pupăcios, de găzduitor pentru alte neamuri. Eu cred că prea le vedem pe toate în negru de parcă am fi o națiune alcătuită numai din persoane depresive, fataliste, prizoniere ale pesimismului și morbidității. De atâta negură și amărăciune autoîntreținută și alimentată cu evenimente neplăcute, dar amplificate și ridicate la cote de nenorociri naționale și individuale, mai ales individuale, nici nu ne mai dăm seama că viața ne este sublimă, splendidă, viu colorată și mereu animată de evenimente fericite. Nu vă vine să credeți, știu… Doar și faptul că vin sărbătorile, că s-au aprins beculețele decorative în București doar dintr-o apăsare hotărâtă, concitadinească(!) și tovărășească a Oprescului, că românii au intrat în delirul sfârșitului de an și în isteria Crăciunului, perioadă în care nu vezi picior de câine prin țară din cauza pocnitorilor asurzitoare, a vacarmului exploziilor petardelor și rachetelor interzise – iată, așadar, o metodă de a scăpa de amărâtele de patrupede din cauza cărora românii sunt nefericiți și neîmpliniți – ar trebui să ne scoată din starea negativă de apăsare și pesimism general, de lehamite, de înveninare, de nefericire…
Mai bine veseliți-vă și vă bucurați, cum se zice biblic, nu vă lăsați amăgită de știrile purulente și răscolitoare dirijate de către guvernanți spre urechile voastre cu auzul tot mai slab, vești prin care, cu grijă imensă pentru moralul vostru, strategii și psihologii regimului încearcă să extragă din conștiința și sufletul vostru răul, otrava, nefastul, sugerându-vă că poate fi cumplit mai rău când va veni, cât de curând, într-o noapte cu lună plină, cutremurul ăla devastator care a devenit un fenomen psihotic național, când va veni, cât de curând, iarna aia cumplită, cu geruri și zăpezi record, când va intra cotroceanul, cât de curând, în faza aia maximă de demență, când nu vor mai fi, cât de curând, bani pentru pensii, salarii, ajutoare sociale, indemnizații de doi lei pentru copii, când ni se va da, cât de curând, lovitura de grație și ne va smulge unguretul, secuietul și jidănetul Transilvania și toată țara, și câte alte nenorociri care îi vor face pe români să regrete aceste vremuri de pace, de îndestulare, de paradis uselist. ”Eu sunt vesel – îi spuneam unei doamne fataliste care remarca tristețea și blazarea unei poezioare pe care am scris- o din plictis, din dorința de a sparge monotonia optimismului – și sunt plin de speranțe și încrezător, fiindcă poate fi mult mai rău decât în acest ultim sfert de secol, iar acum, să recunoaștem, nu e mai rău decât altădată și, pe cât e lumea de trecătoare și de schimbătoare, pe atât de statornică și neschimbată rămâne…”
Că excelează românii în rele prăpăstioase, că inventează și anticipează diriguitorii catastrofe și mai mari decât cele prin care trecem, este adevărat, dar nu uitați că, în toate filmele și romanele americane cele mai vândute, binele învinge întotdeauna răul, având un sfârșit fericit ca în filmele și scenariile lui Sergiu Nicolaescu, între care cel cu revoluția și teroriștii a fost cel mai reușit (pentru ei, regizoruii, scenariștii și actorii) și catastrofal pentru noi, spectatorii, sau ca la Mircea Dinescu pe moșie, unde curge laptele amestecat cu miere, vin, rachiu, preparate de post din porc, curcani, gâște și alte vegetale, ca la Iliescu-n cuibușor unde cântă cucu-n nuci și nu cucuveaua pe uluci…
Ca la noi la nimeni… Curând încep iar tero-revoltele morții din mormintele de la Timișoara și începe iar viermuiala zgomotoasă, funestă și lacrimogenă de la bucurești, de la marea vânzoleală dirijată și jucată de către securiștii fostului actual regim(!) , mare parte înregimentați ca jandarmi care împung la Pungești oamenii disperați că li se smulge pământul milenar de sub picioare. Dar nu vedeți, ce hore, ce joc, ce chiote, ce voie bună difuzează televiziunile, de parcă țara asta o ține zi de zi tot într-un chef și-o sărbătoare? De parcă îi fătă zilnic găinile lui Năstase milioane de pui de pontapoace din găoace, de când a căzut cloșcă la Cornu și laptele (!)… Nu vedeți ce gaze de șist scoate Băse, pline de afurisisme împotriva prim-pontosului îmbățoșat ca un falus protezat care nici nu s-a sculat de jenă și migrenă, dar nici nu s-a culcat de teamă, că îi belește pe români, că ia pielea de pe oameni accizându-i, taxându-i, scumpindu-le viața, aburindu-i cu minciuni sfruntate…?
Chiar nu vedeți în câtă benchetuială și maneleală o duce nașia asta care, prin vot inconștient, a schimbat regimuțul bocuț și băsesculeț cu regimoiul odios de pontos și băsesculos? Vai de cozonacul românului, sta-i-ar sarmaua în gât!, că tare orb și surd a fost, dar așa de orb, de surd, de mut şi de prost cum e acum n-am crezut că poate fi. ”Așa că, vă rog eu, nu vă luați după versurile oricăui poetaș, căci se manipulează, doamnă (i-am mai scris acelei doamne..), vedeți că se intoxică, se vâră cu de-a sila sentimentul de deznădejde și resemnare, chiar și prin așa zișii poeți de pe rețelele de socializare, doar nu vă imaginați că suntem de capul nostru și scriem ce vrem, măcar 70 la sută (cu cât a ieșit Puterea actuală la vot) dintre noi tot suntem agenți lirici sub acoperire, însărcinați cu întristarea românilor și reținerea lor în casă, ca nu cumva să iasă să protesteze pe frigul și praful ăsta, să nu răcească și să facă silicoză de la mizeria din țară… Mai bine te uită cum încă nu ninge-n decembre(!)… deși meteorologii regimului au tot anunțat că la noi va fi cea mai cruntă iarnă polară planetară… Cam asta e, doamnă, situația cu poeții în țară, nu vă mai lăsați manevrată și mințită prin tot felul de metafore și metaforide vărsate la normă, să mințească poporul cu tele-versișorul…
Cât despre ceea ce se întâmplă în țară, tocmai asta e problema: nu se întâmplă nimic, sau aproape nimic… Când o să iasă din casă sute de mii de români, să protesteze în stradă, abia atunci se poate spune că se întâmplă oarece… Și ce dacă, o mană de oameni sunt bătuți de jandarmi la Pungești în vreme ce, la București, altă mână de oameni isterizați cer omorârea maidanezilor, ca să fie națiunea română, în sfârșit, fericită?! Ceea ce se întâmplă la Pungești se ține, de fapt, o lecție, se exersează un avertisment pentru toți românii, să stea naibii cumninți. Fenomenul este abil gestionat și controlat ca să aibă impact în subconștientul unei națiuni și așa amorțite, derutate, lașe… Sunt și mulți pungași infiltrați la Pungești, agitatori, agenți… La Pungești are loc o demonstrație de forță prin expunerea la comanda guvernanților, președintelui, politrucilor, oligarhilor, interlopilor, baronilor și a întregului aparat de trădători ai neamului, a impresionantelor forțe represive care apără un stat polițienesc. Autoritățile se tem de o revoltă națională și folosesc Pungeștiul pentru demoralizarea maselor. Este un test, o desfășurare ostentativă de forțe, un avertisment… Este un fenomen de sugestie colectivă. Să fim cinstiți: românii s-au clintit cu sutele de mii la revoluție fiindcă așa au vrut dirijorii uzurpatori: au dat liber la ieșit în stradă… Și pe urmă nu știau cum să-i retragă din stradă… Au folosit violența. Nici acum nu trebuie să iasă pe străzi de capul lor și să fie ostili regimului, ar fi ilegal fără autorizație… Iar autorizație de nefericire, de dezamăgire, de disperare nu se eliberează, nu prevede legea… Legea lor…!
Autor: Romeo Tarhon
Sursa: Ziarul Natiunea