Referendumul din vară a dezvăluit un conflict major. Cel între democraţia naţională a românilor (voinţa lor exprimată prin vot de a-şi decide singuri soarta) şi tendinţele neo-imperiale ale Germaniei merkeliste (menţinerea la Bucureşti, cu ajutorul Comisiei Europene, a unui preşedinte-marionetă care să decidă el însuşi, dictatorial, soarta românilor, în funcţie de interesele Berlinului). Oficialii de rang înalt de la Comisia Europeană s-au comportat ca ospătarii Angelei Merkel. S-au amestecta în politica internă românească pentru a servi mai bine interesele germane. Au somat România să cedeze din suveranitatea ei politică.
Acum Bruxelles-ul ne forţează să cedăm din suveranitatea noastră energetică. Independenţa energetică a României a devenit ţinta unui atac venit din partea unui lobby anti-românesc. Acesta operează pe axa Bruxelles-Berlin-Moscova. Băsescu este cel care favorizează această axă totalmente anti-românească.
Am sperat ca Uniunea Europeană să îşi îndeplinească imperativul asigurării securităţii energetice pentru statele ei membre. Doream o politică comună energetică care să ne scutească de dependenţa de gazele ruseşti. Primim în schimb ameninţări că nu vindem românilor gazul de producţie internă cu preţruile din Occident, şi că nu punem la dispoziţia europenilor gazele pe care le importăm de la ruşi, cu preţul dorit de ei, nu cu preţul cu care le cumpărăm noi. Conform legislaţiei europene, statele membre sunt obligate de Comisie să asigure transportul de gaze prin conductele de interconectare în ambele direcţii, atât pe direcţia de import, dar şi pe cea de export, motivul invocat fiind sporirea securităţii aprovizionării în ansamblul UE.
Ameninţarea Comisiei Europene cu declanşarea procedurilor de infringement la adresa ţării noastre, din cauza faptului că menţinem un preţ al gazelor de producţie internă mai mic cu 50% decât cel din restul UE, se face la presiunea unui oligopol format din câteva companii europene (OMV, WINGAS Germania, E.ON Germania, Gazprom Germania etc).
Când i-am cerut italianului Carlo Corazza, purtător de cuvânt al comisarului european Antonio Trajani, să îmi spună dacă cei de la Comisia Europeană cunosc situaţia socială a românilor, şi dacă ştiu ce impact va avea o asemenea liberalizare, reacţia sa a fost una de sictir şi indiferenţă. „Nu vreau să comentez pe marginea situaţiei sociale a românilor şi nici să vă spun cine stă în spatele reclamaţiei care a dus la declanşarea procedurii de infringement. După cum ştiţi, acestea sunt informaţii strict confidenţiale”, a spus Corazza. Parcă vorbeam cu un consigliere al mafiei italiene, nu cu un oficial european. I-am reamintit că toţi de la Comisiei sunt plătiţi din banii noştri şi că trebuie să pună la dispoziţie informaţii de interes public, că aceasta este datoria lor în raport cu cetăţenii. Prin atitudinea sa, purtătorul de cuvânt italian nu a făcut decât să îmi reconfirme că actuala echipă de la Comisia Europeană este una implicată în tot felul de afaceri şi scandaluri suspecte, în sforării de culise, în relaţii de complicitatea cu lobbyuri comerciale. Cazul demisiei controvesate a fostului comisar John Dalli, executat de Barroso la ordinul unui lobby puternic al producătorilor de tutun, este ilustrativ în acest sens.
„Liberalizarea” preţurilor – aliniere sinucigaşă la preţurile practicate în restul UE
Bruxelles-ul cere ca România să liberalizeze preţul la gazele din producţia internă. Eurocraţii ne somează să ne „euro-conformăm”. Semnând Tratatul de aderare, ne-am asumat obligaţia să respectăm principiile competiţiei libere şi ale pieţei libere. Comisia Europeană promite fiecărui stat că, procedând astfel, cetăţenii vor fi avantajaţi, pentru că, în urma competiţiei, preţurile vor scădea, iar consumatorul va fi mai avantajat. În cazul României, respectarea acestei cerinţe perverse a Bruxelles-ului va aduce cu sine la decimare socială. Preţul gazelor din producţia internă românească la consumatorii din România este cel mai redus din Europa. La jumătatea preţurilor practicate în Uniunea Europeană. Pentru a permite şi altor competitori să intre pe piaţa energetică românească, pentru a nu-i defavoriza, Comisia Europeană cere statului român să vândă românilor gazul produs în România cu preţul de vânzare practicat în statele bogate ale Uniunii Europene. Guvernul român a ocoloit somaţiile Bruxelles-ului în această privinţă. Unei populaţii sărăcite, cu salarii minime ridicole, care nu se ridică nici la jumătatea salariilor minime din UE, nu poţi vinde gazul la preţurile practicate în Occident. Atâta vreme cât salariul mediu pe economie în România nu este aliniat cu cel din Uniunea Europeană, nu putem alinia preţurile interne la produsele necesare minimei supravieţuiri cu cele din restul UE. De aceea, România a cerut îngheţarea preţurilor. Situaţia este valabilă şi azi. De aceea, Comisia Europeană a ameninţat că Romania riscă procedura de infringement (aducerea în faţa Curţii Europene de Justiţie şi plata unor penalităţi până la aplicarea măsurii cerute de instanţă). Românii vor trebui să se bată şi să boicoteze această minciună a „beneficiilor cetăţenilor europeni” de pe urma liberalizării pieţei de gaze în Europa. Pentru că, prin directiva europeană privind liberalizarea pieţei gazelor din UE, asistăm la triumful modelului capitalist de jaf în UE, băgat pe gât europenilor în detrimentul a ceea ce a dobândit UE mai de preţ în anii extinderii ei: un model social.
Un lobby energetic anti-românesc vrea să muşte din România
De o asemenea liberalizare nu vor profita decât grupurile private. Se vor crea adevărate feude trans-europene ale exploatării şi vânzării de gaze. „Structura proprietăţii în companiile care asigură aprovizionarea pieţei europene de gaz poate fi caracterizată ca un oligopol extrem de complex”, precizează Tomislav Galović, cercetător croat, autor al unui studiu despre impactul liberalizării preţurilor la geze în UE.
Perversiunea Comisiei Europene constă în faptul că, deşi pretinde că vrea prin liberalizarea preţurilor la gaze să apere principiul liberei concurenţe, principiu sacronsanct în Trataul UE, eurocraţii de la Bruxelles nu fac decât să ia piaţa gezelor din mâna statelor cu producţie internă şi să o plaseze în ghearele unor oligolpoiluri. Or, oligopolul este o structură anti-concurenţială, favorizând o structură de piaţă caracterizată printr-un număr foarte limitat de vânzători mari. Aceştia asigură cea mai mare parte a ofertei unui anumit bun sau serviciu, solicitat de numeroşi cumpărători sau consumatori. Ei au o poziţie dominantă, ei dictează politica preţului, volumul producţiei şi regulile pieţei.
Liberalizarea preţurilor gazului intern nu va duce la scăderi de preţ, aşa cum ne vinde gogoşi echipa Barroso. Primul efect în România al liberalizării prin alinierea preţului intern al gazului românesc cu preţurile practicate în restul UE va fi o explozie a preţurilor şi a costurilor vieţii. Dar cel mai grav este faptul că o asemenea „liberalizare” va atrage după sine crearea unei situaţii de dependenţă a românilor faţă de dictatul de piaţă al câtorva companii europene, aflate în înţelegeri tacite cu Rusia.
Germanii vor lua gaz ieftin de la ruşi şi ni-l vor vinde nouă mai scump. Totodată, măsura de liberalizare constituie un prima pas pentru companii străine să se instaleze pe piaţa românească şi să aştepte ca hienele o altă etapă. Cea în care România îşi va deschide venele resurselor naturale proprii, într-un viitor nu foarte îndepărtat, companiilor din oligopolul european al gazului, multe din ele în înţelegere cu Rusia. Atunci când va fi vorba de exploatarea unor zăcăminte de pe teritoriul românesc, companiile străine vor fi deja instalate pe piaţa din România şi gata să îşi adjudece prada.
Practic, Bruxelles-ul ne aruncă în braţele „băieţilor deştepţi” din Europa, aflaţi în relaţii privilegiate cu Moscova, aflaţi în perfectă coordonare cu afacerişti din structurile informative ale unor ţări din estul Europei. România lui Băsescu a devenit terenul lor predilect. Băsescu a primit sprijin politic pentru menţinerea regimului său autoritar tocmai de la astfel de lobby-uri private, unele chiar din domeniul energiei. Unul din acoliţii săi, Adriean Videanu, printr-o semnătură, a pus România la cheremul Gazpromului. Când, potrivit unei legi care a fost adoptată de Camera Deputaţilor, în luna decembrie 2011, exportul de gaze din România a fost interzis, până cand vor fi diversificate sursele de import, guvernatorul de la Cotroceni a fost cel care s-a opus promulgării ei. Cel care declara altădată belicos, de la pupitrul lui de la Cotroceni, că Marea Neagră nu este lac rusesc şi că Europa trebuie să îşi asigure independenţa energetică faţă de Rusia a ajuns să vândă România unor interese energetice străine, sub privirile complice ale eurocraţilor de la Comisia Europeană şi ale actualului licurici de la Casa Albă.
Autor: George Bogdan
sursa: cotidianul.ro