Presiunea media uriasa, verdictele exprimate, mai mult sau mai putin doct in talk-show-uri, au inceput sa se ragaseasca, uneori explicit, in deciziile si motivarile emise de judecatori.
Tot mai timorati, dar si mai dependenti, la randul lor, de bunavointa jurnalistilor, magistratii au inceput sa tina cont din ce in ce mai mult de ceea ce se vede si se aude la televizor, chiar daca in felul acesta ajung sa intre in contradictie cu legea, mai ales in cazurile penale.
Iar una dintre cele mai mari vulnerabile zone este aceea a arestului preventiv. Presa exploateaza la maximum senzationalul si cere judecati sumare cu sentinte ferme: “dupa gratii!”. Nu o face degeaba, ci stiind ca in felul acesta satisface o pofta a poporului. Iar poporul nu e neaparat crud, ci patit.
Procesele care treneaza, legile permisive si ambigue, coruptia generalizata, au facut ca multi vinovati sa scape nepedepsiti sau cu pedepse ridicol de mici. Asa se face ca romanii si-au pierdut increderea in justitie si sunt convinsi ca exista riscuri mari ca arestul preventiv sa ramana cam toata pedeapsa pe care o face pana la urma un infractor, mai ales daca este potent finanaciar si/sau politic.
Vorba aceea – ce-i in mana, nu-i minciuna! Dar aceasta mentalitate, absolut explicabila, nu justifica excesele, ba chiar ilegalitatile la care s-a ajuns si care nu fac altceva decat sa decredibilizeze o data in plus o justitie decredibilizata.
In legislatia noastra penala arestul preventiv este o decizie cu caracter exceptional, pentru ca incalca prezumtia de nevinovatie, un principiu fundamental de drept.
Asadar, regula noastra penala este judecarea in stare de libertate, ceea ce nu inseamna ca este nevinovat. Arestul preventiv poate fi impus, exceptional cum spuneam, preponderent in cazul infractiunilor savarsite cu intentie, nu din culpa, si numai in conditiile expres prevazute de art. 148 din codul de procedura penala. Ele merita citite cu mare atentie:
“a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmarire sau de la judecata, ori exista date ca va incerca sa fuga sau sa se sustraga in orice mod de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei;
a 1) inculpatul a incalcat, cu rea-credinta, masura obligarii de a nu parasi localitatea sau tara ori obligatiile care ii revin pe durata acestor masuri;
b) exista date ca inculpatul incearca sa zadarniceasca in mod direct sau indirect aflarea adevarului prin influentarea unei parti, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de proba;
c) exista date ca inculpatul pregateste savarsirea unei noi infractiuni;
d) inculpatul a savarsit cu intentie o noua infractiune;
e) exista date ca inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca incearca o intelegere frauduloasa cu aceasta;
f) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.”
Daca lasam la o parte emotiile, manipularile, spiritul justitiar al fiecaruia dintre noi, as vrea sa stiu in care dintre aceste situatii se inscriu Florentina Carstea, asistenta de la spitalul Giulesti, Calin Platon, fostul prefect de Cluj, autor al unui cumplit accident de masina, sau chiar Cristian Ungur, tanarul care a provocat accidentul de pe aeroporul din Caransebes?
Nimeni nu spune ca ei ar fi nevinovati. Ba dimpotriva, toti trei par vinovati pentru acuzatiile care le sunt aduse. Iar atunci cand vinovatia le va fi consfintita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila trebuie bagati dupa gratii sa ispaseasca ce au de ispasit.
Dar deocamdata niciunul dintre ei nu se inscrie in conditiile legale pentru arest preventiv si potrivit legii ar trebui judecati in stare de libertate.
De fapt, motivarile date de judecatori pentru arestarea lor preventiva nici nu invoca texte legale, ci fac referire directa la presiunea media (in cazul Cristian Ungur) sau la increderea opineii publice in sistemul sanitar (in cazul asistentei), ambele complet straine grilei in care trebuie judecata arestarea preventiva.
Este o distorsionare a justitiei pe care ar trebui sa nu o privim cu relaxare. Pe de-o parte, ea incalca regulile statului de drept si, in plus, fiecare dintre noi am putea ajunge, printr-un concurs stupid de imprejurari, in situatia celor tratati mai intai dupa regulile presei si abia apoi dupa cele ale codului de procedura penala.
Cat despre moderatorii TV, fericit va fi momentul in care-si vor aduce aminte ca sunt jurnalisti nu procurori stalinisti, meniti sa condamne si sa dea verdicte, cu atat mai mult cu cat putini dintre ei au macar minime cunostinte de drept.
Constantin Racaru
sursa: ziare.com