În urma dezvăluirilor legate de ratele îngrijorătoare ale obezităţii, a furiei în urma secretelor legate de grâul și alte culturi modificate genetic, a protestelor împotriva Monsanto, cetățenii sunt din ce în ce mai interesați despre sănătatea alimentației. Industria alimentelor nesănătoase reacționează prin a aborda tactici și mai viclene în a ademeni, exploata și fermeca oamenii pentru a-i face pe aceștia să le consume invențiile.
Iată câteva dintre cele mai deranjante păcăleli pe care industria le folosește pentru a-i face pe oameni dependenți de prostiile lor.
1. Alimentele procesate sunt ambalate și prezentate ca fiind “naturale”
Dungile acelea de pe burgerul tău? False. Au fost puse acolo în fabrică, exact ca și în cazul unei perechi uzate de jeans cumpărată dintr-un magazin cu nume important. Companiile de alimente nesănătoase aplică eticheta de mâncare sănătoase pe produsele lor, pentru a le face să pară naturale, iar ironia este că, pentru a obține acest lucru, este nevoie ca aceste alimente să fie procesate mai mult decât înainte.
În loc să folosească ingrediente care sunt cu adevărat mai sănătoase, marile companii Kraft, Wendy’s, McDonald’s sau Domino’s răspund la îngrijorările privind alimentele mult prea procesate prin utilizarea fațadei înșelătoare de mâncare sănătoasă.
2. Marketing orientat spre sectorul copii, sub deghizarea actelor de caritate
Anna Lappe este mamă și specialist în alimentația sănătoasă, cunoscută pentru activitatea ei de expert și susținător al alimentației corecte. Ea a ținut un discurs în martie la TedX Manhattan, în numele grupului său, Food Mythbusters, cu privire la modalități de a combate marketingul orientat spre copii al industriei producătoare de mâncare nesănătoasă.
Conform Centrelor pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, obezitatea infantilă- dovedită a cauza diabet și alte afecțiuni grave- s-a dublat în ultimii 30 de ani. Mai mult de o treime din copii și adolescenți erau supraponderali în 2010, iar numărul acestora este în creștere.
“Mâncarea pe care copiii sunt momiți să o consume în ziua de astăzi are consecințe grave, de viață și de moarte”, declară Anna Lappe pentru AlterNet.
În timp ce aceste companii raportează că nu mai cheltuie bani pentru marketingul orientat spre copii, o privire mai atentă asupra cifrelor prezentate în rapoarte demonstrează contrariul. În loc să-și facă mai puțină publicitate, industria folosește canale mai viclene, mai puțin tradiționale pentru a-și orienta tacticile de marketing spre cei mai tineri dintre noi, (social media, pagini de Internet cu jocuri sau așa-numitul “philanthro marketing”).
Un exemplu folosit de Anna Lappe este îngrijorarea unei mame care a povestit într-un e-mail cum copilul său, elev în clasa a treia, a participat la o mică excursie în timpul prânzului la McDonalds, pentru a auzi de la clovnul Ronald despre fundația de caritate Ronald House Charities.
“Excursia a fost organizată sub forma unei activități legate de donații, dar în fapt a fost un prânz la McDonadls în timpul unei zile de școală pentru copii de clasa a treia însoțiți, culmea, de profesorii lor”, spune Anna Lappe.
Tot ea afirmă că astfel de activități gen “philanthro marketing” sunt o tactică obișnuită pentru a ajunge la cei tineri și care, chiar dacă este o expunere vădită la mărcile de fast food, nu este considerată de către instituțiile abilitate să ia măsuri ca fiind marketing.
De asemenea, aceleași companii utilizează social media pentru a menține legătura cu tinerii, inclusiv prin intermediul unor site-uri web, McDonalds’ Ronald.com, care sunt orientate spre copii care nici măcar nu merg încă la școală.
Copiii nu sunt capabili să distingă între ceea ce înseamnă divertisment, material educativ și reclamă, spune Anna. Problema mea specifică referitoare la marketingul din social media orientat către copii este faptul că tehnologia in social media avansează foarte rapid- mult mai rapid decât reușim noi să o monitorizăm- astfel încât se dezvoltă acest spațiu publicitar orientat spre copii care este din ce în ce mai puțin reglementat.
3. Fabricarea dependenței
Nu e nicio coincidență faptul că atât de mulți oameni sunt obezi și, în ciuda avertismentului cunoscut de toată lumea că nu este sănătoasă, mulți oameni continuă să dorească mâncarea tip junk. Companiile producătoare de astfel de mâncare dețin secretele unei adevărate științe.
Au creat mâncarea care îți dă senzația că te simți bine, adică au fabricat alimente care conțin combinația exactă de zahăr, grăsime și sare pe care sistemul nostru limbic din creier o adoră.
În articolul numit “Jargonul alimentelor nesănătoase”, Paul McFedries dezvăluie limbajul industriei de alimente nesănătoase pentru a arăta cât de științifice și calculate sunt metodele acestei industrii pentru a-i menține pe oameni dependenți.
Companiile de alimente procesate apelează din ce în ce mai mult la legiunile lor de oameni de știință pentru a produce mâncare la care să nu putem să-i rezistăm, scrie acesta. Paul McFedries subliniază faptul că îi este îndatorat reporterului Micahel Moss de la New York Times în mod special pentru noua sa carte fascinantă Salt Sugar Fat (Sare, zahăr și grăsime, n. tr.), unde se regăsesc următorii termeni:
- Ingrediente de bază– sarea, zahărul și grăsimea sunt ingredientele de bază, iar industria alimentară le combină în mod strategic pentru a-ți da dependență.
- Punctul de beatitudine– dacă simțim o poftă imensă pentru ingredientele de bază, de ce să nu abuzăm de ele cât mai mult? Se pare că există o cantitate optimă de sare, grăsime și zahăr care place cel mai mult creierului nostru- acesta este punctul de beatitudine.
- Modul în care se simte mâncarea în gură– adică exact modul în care simte o persoană alimentul în gură (oamenii de știință din domeniul alimentelor procesate sunt capabili de asemenea să ajusteze factori cum ar fi ideea de crocant pentru a produce acel sentiment pe care îl dorește consumatorul).
- Explozia de arome– Tehnologic se pot modifica mărimea și forma cristalului de sare pentru a induce acea explozie de arome care pot efectiv subjuga papilele gustative.
- Topirea densitatății calorice– la baza științei procesării alimentelor se află procesul prin care mâncarea se topește în gură atât de rapid încât creierul este păcălit în a crede că a consumat mai puține calorii decât în realitate. Oamenii de știință din industria alimentelor procesate doresc să evite declanșatorii de semnale specifice ideii de sațietate, acel mecanism al creierului care avertizează omul când să nu mai mănânce, din cauza surplusului de arome. Scopul este supraalimentarea pasivă (ingerearea unei cantități excesive de alimente care conțin o cantitate ridicată de grăsimi, deoarece corpul uman recunoaște cu greu conținutul caloric al alimentelor grase) sau alimentarea în baza unui automatism (ingerarea de alimente fără a gândi, sau chiar fără a simți foame).
Michael Moss l-a intervievat pe Jeffrey Dunn, care, în calitate de președinte și director operativ în 2001 a direcționat mai mult de jumătate din cele 20 de miliarde ale companiei Coca Cola în vânzări anuale. În articolul “The Extraordinary Science of Addictive Junk Food” (Incredibila știință din spatele alimentelor nesănătoase care provoacă dependență, n. tr.), publicat în New York Times, Moss scrie:
„Dunn a dezvăluit unul din secretele pe care le-a utilizat cu succes timp de 20 de ani la Coca Cola, unde a învățat una in cele mai importante reguli în producerea de alimente procesate: modul în care vinzi este la fel de important ca alimentul în sine.”
Autor: April M. Short
sursa: alternet.org
Traducerea: Alina Stredie