Autorul cărţii continuă discursul cu aer de superioritate la adresa altor popoare, explicându-ne că doar prin educaţie nu poate fi suprimat factorul genetic. Tocmai de aceea, apreciază exponentul acestei noi teorii a superiorităţii, Dieter Zimmer, a eşuat în SUA o politică educaţională care a plecat de la o idee politică a egalităţii, pentru că ignora cu desăvârşire biologismul. Jurnalistul Zimmer susţine că gena inteligenţei este recesivă în copilarie şi devine dominantă la maturitate. De aceea, ajunşi la vârsta matură, cei din valea proştilor pierd şi efectele educaţiei, continuă el aserţiunile. Concretizarea ştiinţifică a căruţei cu proştii din Balcani nu este singulară; şi behaviorismul american, ca şi curent socio-pedagogic de a înlătura prin educaţie inegalitatea în societate, îl consideră feuilletonistul cu distincţii “naiv” şi “absurd”. Politica educaţională a zonelor sau ţărilor cu o populaţie cu IQ scăzut ar fi pus bazele unei adevărate “industrii a promovării” şi educării copiilor, afirmă Zimmer, fără succes, deoarece au ignorat biologismul. De o subtilitate inegalabilă este regretul autorului pentru compromiterea biologismului de către nazişti. Fără acest abuz al biologismului, crede teoreticianul elitist german, societatea nu ar refuza curentul biologic în educaţie şi politică.
În mod surprinzător, în presa germană a apărut un lanţ întreg de laude la adresa acestei infatuări publicistice. „Frankfurter Allgemeine Zeitung” o consideră “o carte edificatoare care merită citită”, „Die Zeit” îl elogiază pe autor numindu-l “incoruptibil” şi opera sa neo-ariană, “o carte ne-ideologică lămuritoare”, iar alt ziar de limba germană, „Basler Zeitung”, o recomanda drept “o carte ştiinţifică acaparantă”. Popularitatea acestei cărţi în Germania este pe măsura aşteptărilor de la un autor distins cu cele mai cunoscute premii
publicistice germane. Renumitul sociolog şi genealog Volkmar Weiss le mulţumeşte lui Eduard Zimmer şi editurii pentru curajul lor. El precizează că a publica media de inteligenţă a anumitor naţiuni sau a germanilor şi non-germanilor este în conformitate cu constituţia germană. Zimmer nu înţelege de ce ar putea fi criticat pentru clarificările sale, deoarece nici nemţii nu se supără că locuitorii Hong Kong-ului sunt mai inteligenţi decât ei.
Bizar este că nici un organ de presă semnificativ din Germania nu a luat o atitudine critică. Astfel de explicaţii de natură să îngrădească selectiv şansele de dezvoltare în viitor în Europa printr-un dictat pe măsura “inteligenţei scăzute” aduc aminte de vremuri zbuciumate ale trecutului relativ recent al Europei. Generos cu europenii mai puţin înzestraţi, Dieter Zimmer găseşte cuvinte de consolare: inteligenţa nu este o trăsătură individuală, ci o caracteristică a unui grup. Drept care, şi indivizii în cauză se pot simţi confortabil printr-o solidaritate europeană “a proştilor” născută din imaginaţia debordantă a lui Dieter Zimmer.
autor: Radu Golban
sursa: cotidianul.ro