Capitalul lui Karl Marx, o carte disparuta din librariile romanesti in ultimii 30 de ani. O carte care ofera raspunsuri la multe din intrebarile care ne framanta: Cum am ajuns aici? De ce? Ce se poate intampla? Este cartea care ocupa primele locuri in vanzarile din Germania in ultimii 2 ani.
[…]Economia politica de pana acum ne invata ca munca este izvorul tuturor avutiilor si masura tuturor valorilor, asa incat doua obiecte pentru a caror producere s-a cheltuit acelasi timp de munca au aceeasi valoare, si, dat fiind ca in general numai valorile egale pot fi schimbate intre ele, aceste obiecte pot fi schimbate intre ele. Dar in acelasi timp, ea ne invata ca exista un fel de munca acumulata, pe care o denumeste capital; ca datorita valorilor pe care le contine, acest capital sporeste insutit si inmiit productivitatea muncii vii, pretinzand pentru aceasta o anumita retributie numita profit sau castig. Dupa cum stim cu totii, in realitate lucrurile se petrec in asa fel, incat profiturile muncii moarte, acumulate, devin din ce in ce mai masive, capitalurile capitalistilor devin din ce in ce mai colosale, in timp ce salariul muncii vii devine din ce in ce mai mic, iar masa muncitorilor care traiesc exclusiv din salariu devine din ce in ce mai numeroasa si mai saraca. Cum poate fi rezolvata aceasta contradictie? Cum poate sa ramana un profit pentru capitalist daca muncitorul primeste in schimbul muncii pe care el o incorporeaza in produsul sau intreaga valoare? Si, din moment ce se schimba intre ele numai valori egale, asa ar si trebui sa se petreaca lucrurile in cazul de fata. Pe de alta parte, cum pot fi schimbate valori egale, cum poate sa primeasca muncitorul intreaga valoare a produsului sau daca, asa cum recunosc multi economisti, acest produs se imparte intre el si capitalist? Economia politica de pana acum sta dezorientata in fata acestei contradictii, scriind sau bolborosind fraze confuze care nu spun nimic. Nici criticii socialisti de pana acum ai economiei politice n-au fost in stare sa faca altceva decat sa releve aceasta contradictie; dar nici unul dintre ei n-a rezolvat-o si abia acum, in sfarsit, Marx a analizat procesul de formare a acestui profit pana la originile lui, clarificand in acest fel totul. […]
Friedrich Engels
[“Demokratiches Wochenblatt” nr. 12 din 21 martie 1868]
1984 O mie noua sute optzeci si patru
Cea mai cunoscuta viziune distopica a lumii viitorului, romanul (scris in 1949) este tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomica, sediul unui regim totalitar in care orice logica pare a fi fost abolita. Epurarile si evaporarile au devenit un lucru firesc, trecutul este rescris mereu spre a corespunde prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba“, o limba mecanicista care completeaza imaginea de lume ordonata stiintific. In imperiul fricii absolute si sub ochii necrutatori ai Fratelui cel Mare, libertatea individuala a fost pe vecie eradicata.
Ferma Animalelor
„Toate animalele sint egale, numai ca unele animale sint mai egale decit altele”.
„Ferma Animalelor” (publicata in 1946) este cea mai cunoscuta satira politica din secolul XX. Cartea a fost tradusa in peste 70 de tari si este inclusa in programele scolare si universitare din intreaga lume. Orwell reuseste sa construiasca atit o povestire antrenanta (care, la un prim nivel, ar putea constitui o savuroasa lectura pentru copii), cit si o extraordinara alegorie despre sistemul comunist in particular, despre orice sistem totalitar, in general. Cind animalele de la ferma Manor isi alunga stapinul betiv, toate sint cuprinse de un zel colectiv. Fiecare munceste peste program, productivitatea creste si, pe moment, toate gurile sint satule. Regulile de aur ale colectivitatii sint inscrise cu litere uriase pe un hambar: toate animalele sint egale, nici un animal nu va bea alcool, nu va purta haine, nu va dormi in pat, nu-si va ucide semenii. Prea curind insa, porcii preiau conducerea fermei, sub veleitatea inteligentei lor, si se bucura de toate privilegiile puterii. Punctul culminant – o subtila ironie la adresa regimului comunist – poate fi inteles fie si numai raportindu-ne la ultima regula (adusa la zi) care mai ramine, intr-un final, inscrisa pe hambar: „Toate animalele sint egale, numai ca unele animale sint mai egale decit altele”.
Psihologia Multimilor
Aceasta carte are un asemenea succes incat orice prezentare ni se pare inutila. Drept urmare, am ales un citat semnificativ din opera fondatorului psihologiei politice: “Dintotdeauna masele au jucat in istorie un rol important, dar niciodata atat de considerabil ca in zilele noastre. Actiunea inconstienta a maselor, substituita actiunii constiente a individului reprezinta o trasatura caracteristica a istoriei contemporane.”
State esuate, Un abuz al puterii si un atac asupra democratiei.
Lumea nu a renuntat la razboi. Dimpotriva. De acum, puterea hegemonica mondiala isi aroga dreptul de a purta razboi dupa bunul plac, sub o doctrina a „autoapararii anticipate’, fara limite precizate. Legea internationala, tratatele si regulile ordinii mondiale sunt impuse altora cu severitate, cu o atitudine moralizatoare, dar expediate ca niste chestiuni irelevante pentru Statele Unite.
Arta razboiului, Sun Tzu
Acesta este unicul ghid al victoriei fara gres. Daca inamicul ocupa o pozitie de forta, hartuieste-l, daca e bine hranit, infometeaza-l, daca se odihneste, impinge-l la actiune. Autorul spune: “Razboiul este o problema de o importanta vitala pentru Stat, domeniu al vietii si al mortii, calea care duce spre supravetuire sau spre nimicire. E neaparat necesar sa fie studiat temeinic”
Contractul social
Rousseau pune si rezolva marea problema a societatii politice in raport cu dezvoltarea naturala a omului, prin realizarea unui contract intre comunitatea indivizilor si suveranul caruia ei ii incredinteaza guvernarea lor. Contractul social indica perspectiva unei societati perfecte, unde individul se realizeaza pe deplin in cadrul colectivitatii, chiar daca a renuntat la unele dintre drepturile sale.
Pentru Rousseau omul la origine nu a fost o fiinta sociala, considerând ca dependenta de social a fost dobândita in evolutia sa. Evolutia conduce implicit la adoptarea de norme de convietuire, institutii de conducere, de represiune si de gestiune a credintelor si fricii naturale. Pierderea libertatii in societate este un fapt dobandit, la fel ca si inegalitatile.
Platon, Republica
Republica lui Platon se concentreaza asupra unei intrebari in aparenta simple: este intotdeauna mai bine sa fii drept decat nedrept? Cu certitudine, lucrarea reprezinta o contributie etica: o discutie despre dreptate si politica.
Dialogul “Republica” este exemplar in ceea ce priveste teoria lui Platon despre stat si despre ideea de dreptate. Republica sau Politeia nu inseamna, la Platon, stat, ci forma de guvernare. Principala componenta a dialogului este cea social-educativa. In “Cuvant prevenitor” la acest dialog, Constantin Noica scrie: “Cine nu vrea sau nu e in stare sa slujeasca cetatea depasind-o, s-o slujeasca integrandu-se in ea”.
Temele mari ale dialogului sunt: dreptatea si nedreptatea, necesitatea morala pentru stat si pentru individ de a-si intocmi viata dupa dreptate, precum si principiul bunei randuieli a societatii.
Platon vede statul ca pe o persoana morala si va arata natura si efectele imediate ale dreptatii: statul in care domneste ideea de dreptate (virtute) e fericit.
Cartea Cărţilor de Poezie(ediţia 2003)
reprezintă integrala poeziilor apărute în volume, şi un capitol de versuri inedite. Cartea cuprinde toate cărţile de versuri publicate de Adrian Păunescu, de la debutul sau din 1965, până în 2003. Pe cât s-a putut, autorul a reconstituit şi a oferit variantele adevărate ale poeziilor sale, pe care, în anumite cazuri, datorită cenzurii, le-a publicat, în volumele sale, cu titluri sau versuri schimbate.
RECOMANDARI DE LA CITITORI
Minunata lume noua
Romanul scris in 1932 de Aldous Huxley, al carui titlu ironic evoca o replica a Mirandei din Furtuna shakespeariana, e o utopie neagra despre o lume a terorii, in care civilizatia, dominata de tehnica, devine incompatibila, in ultima instanta, cu individualitatea si libertatea umana. „Salbaticul“ adus dintr-o rezervatie din New Mexico in Londra secolului sapte „dupa Ford“ este la inceput fascinat de lumea noua pe care o descopera, dar sfirseste prin a se revolta. Andre Maurois definea acest roman drept „o utopie terifianta“. Eseul Reintoarcere in minunata lume noua (1959) este un comentariu pe marginea romanului, exprimind aceeasi viziune pesimista asupra existentei, specifica operei tirzii a lui Huxley.
