Vedetele marilor tunuri din România tranziției sunt ca marile animale de pradă ale preistoriei. Atacă totul cu foamea unei cupe de excavator. Rad fabrici întregi, comune, orașe, insule, rețele de orice fel, chiar și castele, și plănuiesc să încalece și să golească și visteria statului. Atentează la bugetul public, corup ministere și servicii secrete și, la urmă, scot ochii proștilor cu o bisericuță sau cu o cruce într-o intersecție, pretinzând-se binefăcătorii amărâților și salvatorii poporului român.
Cine și-ar fi putut imagina că trei dintre straniile animale economice ale tranziței s-ar fi putut naște în același sat amărât din sudul Moldovei, pe pământul sărac din preajma Adjudului, undeva nu departe de pădurile de la Ploscuțeni, cele în care cei mai înstăriți nodului de cale ferată se refugiază de căldurile verii. Şi animalele sălbatice, pe viscole și nămeți, când cată un ascunziș de puștile vânătorilor. Toflea este un sat amărât din comuna Brăhășești, așezată pe dealurile dintre Lunca Tecuciului și Lunca Siretului, undeva cam la 100 de kilometri de Galați. Oamenii din Toflea, cei mai mulți țigani, împușcă banul pe la Adjud, Galați și Bârlad și se minunează când ajung în Focșani sau, mai departe, la Bacău. Satul n-are cine știe ce drumuri, n-are nici cale ferată pe aproape și de aceea oamenii fluieră veseli când e rost de câte un drum la Mărășești sau Tecuci.
Iată cum descrie Marian Alexandru, de la Ziarul de Iași, prin 1998, amărâtul de sat țigănesc, leagănul nașterii și copilăriei acestor minți îmbârligate, poate chiar campionii neîncoronați ai jongleriilor și ciordelilor din economia națională:
”Contradictiile cele mai mari se întâlnesc în satul Toflea din comuna Brahașești, sat în care mai locuiesc doar vreo 10 familii de români, restul până la 4.600 de locuitori fiind ţigani. Deși Toflea este înţesată de vestitele “palate” cu creneluri şi turnuleţe de tablă, sunt și multe familii de țigani care trăiesc în cea mai cruntă mizerie. Unii trăiesc în superlux. Am intrat în casele lor – e pericol!”, afirma Ion Istrate, directorul şcolii din Toflea. “În timpul acesta școala în care învaţă în trei schimburi 900 de copii rromi şi doar doi români, este șubredă şi neîncăpătoare” – a continuat el. Tiganii își dau copiii la școală doar cât să învete să scrie şi să socotească, pentru majoritatea acestora oprindu-se la clasa a treia sau a patra. “Plecam cu 17 clase de I-IV şi ajungem cu șase clase de gimnaziu”, spunea directorul şcolii din Toflea.
Rromii din Toflea sunt buni mestesugari, dar spun că nu au unde să lucreze. Pentru integrarea lor, s-a pus problema înființării la Toflea a unei fabrici de cărămidă și a unei turnătorii pentru metale neferoase, şi asta în condițiile în care sunt familii unde aproape fiecare membru are înființat câte un SRL. Firmele au fost înființate pentru a se putea obține credite de la bănci, iar banii astfel obţinuți, care erau, chipurile, destinați achiziţionării de materii prime pentru producție, au fost plasați prin tot soiul de Caritasuri.
Nicolae Gheorghe (zis Ghitoro), declara, la seminarul de la Tecuci: “Cu Caritasu’ ăsta ne-am nenorocit toți. Am făcut împrumuturi la bănci și ne-am dus noi, cu mâinile ăi picioarele noastre, și am dat banii acolo”. Acum, palatele cu care rromii giraseră împrumuturile sunt sechestrate iar pentru recuperearea datoriilor ar trebui vândute, dar nimeni nu are curaj și nici chef să-si cumpere “palat” în țigănie. În plus, există cazuri în care sunt mai multe ipoteci pentru aceeasi construcție sau situații în care s-au girat imobile care nu exista decât pe hârtie. Viorica Gotu, reprezentanta țiganilor din Galați, consideră însă că nu numai rromii sunt vinovați pentru situația creată: “Cum este posibil ca angajații băncilor să permită ca o casă din Toflea să fie girată la trei-patru bănci?”.
Ei bine, în satul acesta chinuit și uitat de Dumnezeu, în care oamenii au învățat să învârtă și să șmecherească orice și pe oricine s-au născut și au copilărit Gruia Stoica, patronul firmei GFR și cu fratele să u Vasile Didilă și cu vărul lor Călin Mitică, proprietarul firmei Remar din Cluj Napoca. Povestea lor este spectaculoasă chiar de la început. ”Erau și ei niște oacheși. Da mai curajoși și mai dăștepți! Au fost primii care nu s-au mai temut de milițoi și au zis că gata, a venit vremea lor și-a libertății. Alde Gruia și Didilă s-au apucat de vîndut fier vechi”, zice un sătean fără afaceri și fără firme. Fier vechi au vândut mulți. Frații Gruia și Vasile, frați vitregi, s-au aruncat direct pe Combinatul Siderurgic din Galați încă de pe vremea când nu se numea SIDEX.
Până la urmă, într-un birou de la Sidex, am mai găsit un funcționar bătrân care își mai amintea de începuturile celor doi frați vitregi din Toflea. „Dom,le, tiganii ăștia doi a venit la noi ca fiind de la Tecuci. Avea un depozit de fier vechi pe la Drăgănești, un sat între Tecuci și Galați. Şi băieții ăștia iuți de mână și descucăreți foc au început să bage fier vechi în Combinat. Toată ziua cărau de la Turnomet Tecuci la Combinat, mai ales neferoase de-alea, care erea mai scumpe. Şi ce să vezi, domle, băieții ăștia băga tot mai multe neferoase. Parcă erau pe câmp și ploaia le dubla producția de fier vechi. Vrei să-ți spun ceva? Eu nu cred că transportul lor de nefieroase erea adevărat. Ţiganii, băieți deștepți, s-au prins că lumea e flămândă după banii și că se încurcă în hârtii, adică nici Dracul nu le mai pune cap la cap, și au încpeut să șpăguiască și să umble cu acte și camioane fictive.Prin 93-94 făcea purcoi de bani. Ce, avea ei evidențe? Plătea ei taxe? Plătea pe Dracu! Lumea vorbea dar cine avea curajul să se pună cu ei?Veneau ăia de la Toflea, puradeii și te goleau sau te tăiau. Până când s-a băgat Garda pe fir. I-a băgat în anchetă și i-a purecat de i-a amețit. Vreo opt luni i-a tot ținut în controale. I-a și găsit cu evaziune, le-a luat și banii, ce aveau să ia de la Combinat s-a dus la buget. Am impresia că iar au fost deștepți, au șpăguit, s-au predat, naiba știe, și au colaborat și au zis, bine, n-avem bani dar ce are să ne dea combinatul să meargă la stat! O vreme au fost priponiți. Au stat ascunși, au dispărut, au fost la mititica, cine să-i știe. Da când au apărut, hop, că la Galați nu e dreptate, că au fost furați, că au de luat bani de la stat, că ei pleacă la București. Şi au plecat! Şi ce să vezi, numai că am auzit că s-au pripășit pe lângă Cico Dumitrescu.
Vă dați seama ce bani făcuseră de pe Combinat, că n-a trecut mult și au cumpărat un tren de masută. Şi când mai întâlneau unul din Galați ziceau, uite așa se fac banii, mă proștilor! Căra țiței cu masuta de la Constanța la Petrobrazi și zicea că ei sunt operator privat de transport. Grampet-ul, firma lor, era la început una de legume și fructe. Da țiganii, iuți și descurcăreti au trecut repede pe afaceri cu bani mulți,făcute pe-o mână cu politicienii”.
(va urma)
”Ministrul Orban şi-a declinat implicarea în procesul de asociere al CFR Marfă cu GFR, dând vina pe predecesorul său, Radu Berceanu. Ludovic Orban spune că atunci când a preluat postul asocierea ar fi fost deja realizată. Minciună! Ludovic Orban şi-a preluat postul la începutul lui aprilie anul trecut, iar după cum a răspuns în scris directorul CFR Mărfă Liviu Bobar, procedura de asociere a demarat în urma unei scrisori de intenţie transmisă de GFR în luna iunie. Deci, Orban era ministru, şi nici evaluarea ciudată a aportului CFR Marfă la asociere şi nici alte detalii nu îi sînt străine. Mai ales că în Consiliul de Administraţie al CFR Marfă se află subordonaţi ai ministrului şi chiar consilieri personali. Astfel, potrivit datelor de la Registrul Comerţului, Adrian Tacea este “reprezentant filială” al CFR Marfă numit încă din 2006.”
Autor: Victor D Popescu
sursa: cotidianul.ro