De mult timp auzim ca Romania poate alimenta 80 milioane de persoane. De ce importam 60-70% din productia agroalimentara?
Asta e o poveste foarte frumoasa. Romania nu a alimentat niciodata nici macar natia romana in ultimii 50 de ani.
In primul rand, Romania a fost o piata a cerealelor inainte de razboi si bursa cerealelor era in Romania.
Dupa aceea, a inceput agricultura de tip socialist care a distrus tot ceea ce era inainte, CAP-urile, asa cum au fost create, au fost o calamitate, tot ceea ce se raporta ca fiind productie era fals iar la ora actuala, jumatate din terenul Romaniei este nelucrat, este parloaga.
Cresterea porcului este pe cale de disparitie iar cresterea vacilor se face sporadic si numai la vaci de lapte.
De ce nu apar produsele romanesti pe rafturile hipermarketurilor?
Romania are productie alimentara, nu are productie agricola. La ora actuala s-a facut faramitarea agricola. Faptul ca s-au dat terenurile inapoi oamenilor e o chestie buna.
Insa, in clipa in care a inceput sa se dea terenurile s-a facut o delimitare: maximum 10 hectare. S-a facut o faramitare a terenurilor.
Pentru ca terenurile sa poata fi lucrate ar trebui sa existe ceea ce exista in toata Europa: oamenii sa-si puna terenurile la un loc, sa lucreze sute de hectare. Nu poti sa lucrezi un hectar, doua hectare, n-ai cum.
Industria alimentara s-a dezvoltat pe fondul unei lipse cronice de alimente din perioada comunista. In clipa in care s-a dezvoltat au luat materii prime din intern iar dupa aceea, au inceput sa cumpere din Europa.
Romania cumpara materie prima din Europa la un pret mai mare decat cumpara cel de acolo.
Pe rafturile supermarketurilor sunt produse romanesti dar numai ca multe dintre firmele care activeaza in Romania sunt firme multinationale si atunci isi aduc produsul din tara in care il obtin cel mai ieftin.
In Romania sunt impozitele foarte mari si haotice. Sa facem o comparatie de preturi intre Romania si Germania. Germania are TVA-ul in industria alimentara de 5%, Romania are 19%.
O diferenta de 14% la pret numai din chestia asta si, in plus, conditiile destul de draconice ale supermarketurilor.
Supermarketurile au aparut in urma cu 70, 80, 100 de ani. Au inceput sa lucreze cu producatorii de afara si au creat un semiparteneriat. In Romania au venit cu lectia invatata iar noi am inceput sa lucram cu lectia neinvatata.
Romania a reusit o chestie minunata: sa scada calitatea produselor romanesti pentru a mari profiturile supermarketurilor. Au marit profiturile unui supermarket, diminuandu-si profiturile proprii si compensand prin scaderea calitatii.
Riscul este imens. S-ar putea ca in doi-trei ani, produsele romanesti sa fie atat de slab calitative, incat nici sa nu mai fie nevoie de supermarketuri. Sa iasa de pe piata singure. Daca afara se pot face produse ceva mai bune, dar mai ieftine, romanul le va cumpara.
La ora actuala cei de afara au inteles lectia romaneasca perfect.Si atunci ei fac produse special pentru Romania. In fiecare tara exista un standard pe care cei de acolo il respecta.
In clipa in care trimit produsul in alta tara, nu mai trebuie sa mai respecte standardul si romanul tot s-a obisnuit sa manance soia, amidon, glutamate si tot felul de arome sintetice, asa ca el cumpara in functie de pret.
Romanul nu a inteles inca ca pretul cel mai mic, de obicei e cam greu sa spui ca inseamna calitatea cea mai buna. Cu cat pretul e mai mic, cu atat calitatea e mai slaba.
Daca mananci doar de dragul de a manca si sa supravietuiesti, ne intoarcem inapoi in perioada ceausista si, dupa cate tin eu minte, primul Parlament spunea ca natia romana a fost distrusa printr-o alimentatie proasta si ca noi am mancat salam cu soia si ne-am tampit.
Tin sa anunt ca o parte din produsele facute acum, foarte ieftine sunt mult mai prost calitative decat cele de pe vremea lui Ceausescu. S-au inventat alti aditivi pe care Romania ii foloseste din plin. Carnea, carcasa de porc cu tot cu piele, cu os, costa cam 10 lei/kg.
In cazul in care gasesti un produs cu 5 lei, atunci ma intreb de unde D-zeu e carne in el. Aici este problema romanului. Romanul cumpara in functie de pret, cea mai ieftina marfa.
Am putea vorbi totusi de o agricultura performanta doar daca micii producatori s-ar uni in asociatii. De ce nu se intampla acest lucru?
Ar trebui cineva sa-i convinga. Acestor mici producatori li s-a dat la un moment dat un teren. Terenurile in Romania s-au dat dupa niste criterii ascunse.
S-au dat unora care intr-adevar trebuiau sa ia si altora dupa anumite retrocedari mai mult sau mai putin ciudate. Dupa aceea, terenurile au devenit o super afacere.
Romania s-a transformat intr-o afacere imobiliara. Fiecare om care avea doua hectare devine milionar peste noapte iar terenurile agricole din Romania au devenit mai scumpe ca cele din Elvetia. Iar e o nebunie romaneasca.
Omul, in loc sa-si lucreze terenul, sa incerce sa faca ceva, a pornit de la premisa: il voi vinde peste doi ani, voi deveni milionar si voi sta acasa toata viata. Dupa aceea a mai venit un prieten care a spus hai sa ne unim.
Din pacate, ar trebui sa recunoastem ca in clipa in care se strang 3 romani si fac o afacere impreuna, unul dintre ei ii fura pe ceilalti doi.
Romanul a invatat singur lectia si acum ii este frica. Afara s-au organizat ei incetul cu incetul. Nu sunt un om care sa ceara amestecul statului in afaceri dar poate aici statul ar trebui sa subventioneze aceste asociatii.
Subventia in Romania se da la fel de haotic. Se da subventie la toate punctele, toata lumea mai cere un pic de subventie, nimeni nu stie unde se duc banii. Daca s-ar subventiona numai asociatiile si cooperativele reale, verificate, s-ar putea sa ajungem undeva.
Dar suntem in Romania si, daca se infiinteaza o asociatie, automat apare una pirat. Totdeauna apare o smecherie ieftina romaneasca care distruge.
Vad si eu la televizor oameni care mor de foame. Vad oameni care au 20-30 ani si care declara cu nonsalanta ca ei traiesc din alocatia copilului pentru ca nu au unde sa munceasca.
Dar daca te uiti in spatele lor sunt hectare de terenuri nelucrate. Nu cumva este vorba si de puturosenie romaneasca? Nu cumva romanii se gandesc ”mai turnam 5,6 copii, stam si in concediu pe nu stiu cate milioane si traim din banii copiilor si ce, am mai vrea sa si muncim?”
Somajul declarat este mic, locuri de munca exista dar nu de directori insa nimeni nu vrea sa vina sa munceasca. Nimeni nu vrea sa vina sa-si lucreze terenul. Pe un hectar de teren poti sa-ti cresti o vaca, doi porci, cateva gaini si poti sa-ti faci si o gradina de zarzavaturi.
Deci, poti sa supravietuiesti dar o parte dintre romani nu fac nimic asa ca asteapta sa vina statul sa le dea. Si statul intotdeauna le da cate o mica pomana inainte de campania electorala.
Aceasta pomana data de stat a dus la lene. Daca am trai in desert poate ca romanii s-ar apuca de munca dar, traind intr-o tara in care se poate face orice, ce rost mai are sa muncim? Mai bine cersim.
Nu este oare cumva utopic sa ne gandim ca putem iesi din criza financiara cu o agricultura care este de subzistenta in momentul de fata?
O parte dintre noi am incercat sa-i explicam statului ca nu se poate lucra in felul asta. Daca in Romania, 50 de ani s-a facut politica comunista, fiecare numire era facuta pe criteriu de partid, specialistii erau numai membri de partid.
Am plecat din acea ticalosie si am ajuns in alta mai mare. Nu mai avem un singur partid, avem nenumarate partide. La ora actuala, orice partid ar veni la guvernare, isi pune specialistii in functii. Specialistii lor habar nu au pe ce lume sunt in marea majoritate.
Toata lumea vorbeste, toata lumea are intentii minunane, nimeni nu intelege ce trebuie facut, nimeni nu incearca sa construiasca ci doar sa spuna fraze mari: vom face, vom investi.
Unde? Nu se baga nici un ban, politica devine din ce in ce mai puternica. Marea majoritate a politicienilor, daca ar fi dupa criteriu de performanta, s-ar situa la un nivel de muncitor necalificat. Dar un muncitior necalificat smecher, din acela care pe vremea lui Ceausescu fura din intreprinderi. Asta e nivelul lor.
Si, daca va uitati in spatele fiecaruia dintre ei o sa aveti surpriza sa vedeti ca, de fapt, unii dintre ei asta faceau pe vremea lui Ceausescu intr-o uzina, intr-un service mai fura si el ceva, se descurca. Tragic e ca ei isi urmeaza urmatoarea clasa: copiii, rudele, neamurile lor care sunt crescuti la fel.
Singurul stapan este banul, singurul lucru corect este sa faci o invarteala sa pacalesti pe cineva de niste bani si astia se pregatesc sa ne conduca. In agricultura banii nu vin a doua zi, nu poti sa tragi o teapa formidabila, e imposibil.
In agricultura trebuie sa muncesti. Mai bine luam un teren, il retrocedam, luam 1 milion de euro, e o afacere.
Sa ne apucam sa si muncim? Dumnezeule, nu vin banii si nu vin banii in ritmul in care ii asteptam. Si atunci ii luam pe prosti, ii pacalim, le explicam ce investitii minunate vom face, facem tot felul de proiecte, ne intalnim cu ei, vad asociatii de care nu am auzit in viata mea si care au aparut peste noapte.
In toate sedintele sunt unii care au un singur lucru de spus: dati-ne bani, dati-ne subventii! Domnule, nu poti sa traiesti cu “dati-ne”. Intr-o economie de piata nu-ti da cineva, iti produci singur.
Nu poate ca statul sa se amestece de fiecare data, sa te ierte de datorii, sa-ti mai dea niste bani si sa functionezi. Banii aia vin de la cei care produc.
Iar cei care produc nu vor putea niciodata sa creasca pentru ca sunt supraimpozitati iar cei care sunt lenesi sunt ajutati de stat.
E vorba de o decizie politica. Orice ministru care gandeste ca nu poate sa faca un lucru bun pentru ca risca sa nu mai fie ales, este un ministru ticalos.
Un ministru normal ar trebui sa riste sa nu mai fie ales niciodata dar sa incerce sa indrepte lucrurile.
Daca el gandeste ca trebuie sa faca ceva ca sa fie reales si sa-i pacaleasca pe oameni, inseamna ca are o problema mentala foarte grava.
Oana Dumitroiu
sursa: bloombiz.ro