„Lupul, lupul!” strigau mielușeii din Piața Victoriei, privind spre PSD și Ordonanța 13 ca spre doi ochi roșii, pândindu-i din întuneric. Și, ce să vezi, în lumina clară a dimineții a apărut, în locul lupului, însuși păstorul, cel pe care îl veneraseră până atunci.
Să-i anunțe, pe deasupra și radiind, că se apropie Paștele, cea mai mare sărbătoare a creștinilor. Deci, să se pregătească! Ce dramă! Atâta ură irosită, atâta energie negativă concentrată într-o explozie care să se întoarcă împotriva ta!
Să ți se indice o țintă, profund antipatică, desigur, să te năpustești asupra ei cu forța devastatoare a sute de mii de avataruri ale tale, și, brusc, ca într-un joc de holograme, să te descoperi chiar pe tine în postura celui lovit de furia ta. Ce consternare! Ai purtat un război atât de nobil, atât de lăudat peste hotare, atât de spectaculos cu proiecțiile sale pe blocuri, cu tricolorul iluminat de zeci de mii de telefoane deturnate de la menirea lor primordială, cu însuși președintele țării entuziasmat de grandioasa punere în scenă…
Ca, dintr-odată… Tentaculele răului să te lovească de unde te așteptai cel mai puțin, tocmai din capitala Unirii. De la niște vânduți de judecători ai Curții de Apel Alba Iulia. După care s-au luat, chiar în aceiași zi, și niște cozi de topor de la Curtea de Apel Cluj. Catastrofă! Achitări în serie de „corupți”! Pe motiv că „fapta nu este prevăzută de legea penală”. Ce faptă? Abuzul în serviciu! Cel pe care Ordonanța 13 încerca să-l pună în acord cu decizia CCR. Cel pentru care Laura Kovesi s-a epuizat în interviuri, iar tinerii frumoși și liberi au dat țara peste cap invocând principii, legalitate, moralitate, justiție liberă.
Iată că justiția liberă le-a tras una peste habotnicie și și-a folosit libertatea în sensul considerat de ea corect. Acela că, prin nesocotirea de către guvernanți a termenului limită de 45 de zile pentru implementarea unei decizii a CCR, articolul de cod penal considerat neconstituțional este, pur și simplu, eliminat din legislație. Și, iată cum Ordonanța 13 devine, din coșmarul străzii, o șansă pierdută și regretată acum de chiar apostolii cătușelor cu orice preț. Nu știu dacă se înțelege suficient de clar: în acest moment, deciziile menționate ale celor două Curți de Apel (Alba Iulia și Cluj) consideră celebrul articol 297 din CPP, referitor la abuzul în serviciu, ca nemaiexistând. Așa ceva nu este de conceput! Protestele ar trebui reluate cu și mai mare intensitate.
Noua reacție ar trebui să fie furibundă. Milionul de lanterne conectate la satelit ar trebui atins în prima duminică de după dezastru. Fără întârziere, fără menajamente, fără ezitări. Există însă o problemă: împotriva cui? Pentru că vinovații prin indolență (ori complicitate), răspunzători de această situație, sunt tocmai favoriții de până ieri ai marilor mișcări de stradă: Dacian Cioloș, Raluca Prună, Laura Kovesi și, la loc de cinste, instigatorul și dezbinatorul Klaus Iohannis. Care, atunci când termenul de 45 de zile încă era în curs, nu a mișcat niciun deget pentru a determina implementarea deciziei CCR.
Evident că toți năucii care, cu ochii pe Dragnea, au avut orbul găinilor referitor la actuala evoluție, așteaptă un plan de salvare de la eminențele cenușii ale sistemului. Și un nou pretext de a-și putea descărca nervii pe cine le place lor mai mut, adică pe PSD. Nu mă aștept deloc ca, în urma atâtor dovezi și confirmări (ale CCR și ale instanțelor de judecată) că Ordonanța 13 era perfect legală și ar fi fost necesară, armata Facebook să se retragă în cazărmi. Dimpotrivă, anticipez că, în urma acestui scandal cu dezincriminarea abuzului în serviciu, mișcările de stradă vor fi stimulate să atingă un nou paroxism, astfel încât guvernul Grindeanu să cadă, și, în locul lui, să vină de urgență un guvern „al meu”.
Cu un ministru al justiției care să repare gafa guvernului Cioloș, prin emiterea unei surioare a Ordonanței 13 ceva mai dispusă la porcărioare, scrisă la dictarea sistemului și orientată, prioritar, spre stimularea industriei de cătușe. Până una alta, însă, morala clipei fierbinți e clară: există situații (precum cea pe care o comentăm aici) când dezinformarea iese la suprafată ca uleiul și produce mari decepții oamenilor de bună credință atinși de ea. Iar pe ceilalți, care au acceptat-o nu din bună credință ci din ură și oportunism, ajunge chiar să-i doară. Să-i doară mai tare decât prostia!
Sursa: Contele de Saint Germain