Ce se ignoră de obicei în/din relatările jurnalistice sau chiar comentariile experților sunt datoriile României către Comisia Europeană, practic un alt creditor al țării. Numai în cazul împrumutului din 2009, de 9,72 miliarde de euro, 5 miliarde au fost de la Comisia Europeană, iar la plata dobânzilor și comisioanelor aceeași Comisie a primit 1,09 miliarde de euro.
Comisia Europeană este un mare creditor al României. Dar marii cămătari lucrează împreună. Dacă suntem obișnuiți din trecut ca FMI să pună condiții economice României pentru acordarea unor împrumuturilor, cunoscutele „recomandări”, „solicitări”, „cerințe” (vânzări de fabrici și uzine, privatizări de regii sau servicii, disponibilizări de personal), Comisia Europeană lucrează pe de o altă parte, cea socială, și ne reglementează întreaga viață socială. Cu aceleași „recomandări”, „solicitări”, „cerințe”, cărora li se adaugă „standardele”. Dar condiționările sunt asemenea, de natură economică și financiară.
Nu încape discuție decât într-o dezbatere sterilă dacă România va accepta în final căsătoria homosexuală. O va face, pentru că dacă nu…
Cămătarii internaționali sunt mult mai atroce decât simpli cămătari, pe măsura gabaritului lor. Nu îți acordă numai creditul la dobânda pe care o stabilesc ei, dar îți intră în casă și îți spun cu ce bani să le plătești ratele, ce să vinzi pentru a achita, dar și ce să cumperi din împrumut, ce trebuie să faci dacă mai vrei un alt credit și dacă vrei să rămâi pe linia de plutire. Pentru că tot ei stabilesc cât ești de solvabil (ratingul de țară), dacă te mai poate împrumuta cineva și ce valoare au banii tăi (rata de schimb). Odată dependența de ei stabilită, cămătarii îți controlează întreaga viață.
Dacă cămătarii de la FMI și Banca Mondială au controlat întreaga viață economică a României până la limita în care dependența de capitalul și producția străină au devenit absolute, cămătarii de la Comisia Europeană îți ordonează viața: îți dictează ce trebuie să tolerezi, cum trebuie să te comporți, în general, ce tip de societate trebuie să-ți construiești, și, printre altele, câți emigranți trebuie să accepți, pentru a ajunge la idealul unui binevenit multiculturalism.
Iar politicianul român, în ipocrizia sa nețărmurită, înțelege foarte bine bine că îndărătul acestor așa-zise ”sfaturi prietenești” stau amenințările cele mai directe și ostile, cu tăierea robinetului și sancțiuni. Însă nu numai că nu o va recunoaște vreodată, dar se va grăbi să le îmbrățișeze primul, înaintea adversarilor politici. Pentru că, realmente, de asta depinde, în final, succesul și ascensiunea sa, pe lângă votul universal construit cu timpul de antenă și apariția print și online, care se decontează din sumele pe care candidatul și partidul… trebuie să le aibă!
Așa că politicienii noștri și mass-media angrenată în acest joc vor sărbători cu bucurie nedisimulată alături de întregul și inconștientul popor fiecare moment în care ne vom împrumuta și în care vom rambursa.
Hai cu democrația! Hai cu capitalismul! Hai că mai avem puțin!
În februarie 2016 Banca Națională anunța cu bucurie că am rambursat împrumutul din 2009 către FMI și Comisia Europeană (13 miliarde de euro) și …mai avem de dat. Dar asta s-a spus mai puțin atunci. Românii atât de mult sau bucurat la auzul acestor vești încât ce puteau regreta ar fi fost că anunțul a fost puțin cam tardiv: dacă era pe 24 ianuarie, puteau juca cu toții o horă sub deviza națională: Unitate în vânzare, nu diversitate (nu de data asta)! FMI tocmai anunța în limbaj de specialitate că suntem spre bine (cum suntem de 20 de ani) și dacă mai ajustăm, dacă mai strângem curele, dacă suntem copiii cuminți s-ar putea ca niște agenții să ne dea rating de ăla bun, s-ar putea ca niște investitori să ne dea niște ajutoare sub formă de investiții, s-ar putea să învățăm spontan economia de piață, s-ar putea ca cineva de pe întregul Mapamond, de preferință de pe strada cea mai importantă, Wall, să ne numească „capitaliști” și apoi toți s-or apuca să-l creadă… și ce bine va mai fi! Doamne, de abia așteptăm, că am așteptat destul!
Euro Europa Uniunea UE RomaniaHai cu toții să făurim capitalismul! Hai cu toții, că se poate! Ce, nu ați auzit la televizor?! Hai cu democrația! Hai cu capitalismul! Hai, că mai avem puțin! Zece ani! Douăzeci de ani! Cât ne spunea Brucan. Cât ne spune ălălaltu. Cât ne spune ultimul care a susținut că știe despre ce dracu vorbește.
Ați văzut capitalismul în Germania? Doamne, ce frumos mai este! Oare cum or fi reușit?! Noi de ce nu?! Ce mai avem de vândut pentru asta? Noi dăm tot! Noi respectăm toate angajamentele! Dați-ne capitalism! Învățați-ne! Dați-ne și nouă puțin din capitalismul vostru! Vă rugăm! Vă implorăm! „Noi facem totul!”, spunem și ne scuipăm în sân. Nu mai fie de-o asemănare cu ce spuneam când eram în construcția comunismului! Noi construim capitalismul acum. Și facem totul! Ce mai este de vândut? Ce mai este de rentabilizat? Ce industrii ne-au mai rămas? Ce pământuri bune pentru agricultură? …Le dăm! Nicio problemă! Haideți odată cu capitalismul ăla al vostru! Vrem dezvoltare! Vrem progres! Vrem să avem ce mânca! Cerem prea mult?
Mai avem un pas. FMI ne spunem asta de ani și ani, Comisia ne îndeamnă. Spune-ne, preaînțeleaptă Comisie, ce trebuie să mai facem! Mai luăm un miliard de la voi, o să vă plătim 50 de ani dobândă. 100 de ani? 1.000 de ani? Comisie, te iubim! Tu ai venit la noi cu capitalismul! Învață-ne, Comisie! Spune-ne ce mai știi! Ce trebuie să facem? Nu ne lăsa! Te implorăm! Facem tot ce spui tu! Nu îți ieșim din cuvânt!
Ce mai ai să ne reproșezi? De ce cerți? De ce ne ceartă Uniunea? Noi nu vrem decât să trăim și noi …bine! Ne-au spus unii de-ai noștri că se poate. Iartă-ne, Comisie! Iartă-ne, Uniune! Spuneți-ne ce trebuie să mai facem. Vă rugăm! Vă implorăm! Noi vă dăm totul! Și promitem să facem totul! Promitem să ne schimbăm.
Avem gânduri necuviincioase față de Dumnezeu… față de religia voastră: democrația! Nu ne ascultăm profeții, analiștii și filosofii, Pleșu și Pippidi, și ni se mai întâmplă să fim cu păcat și să călcăm poruncile. Mărturisim că nu înțelegem democrația pe deplin și înțelegem și vorbim strâmb și cu păcat. Nu avem cultură civică și nu știm să alegem! E numai vina noastră! Nu înțelegem planul tău infinit, dezvăluit prin gura înțelepților tăi profeți guralivi, pe care …mai oprește-i Comisie măcar din când în când, ca să putem și noi gândi pe cât pot ei vorbi! Dar nu ne împotrivim… E numai vina noastră! Iartă-ne, Dumnezeul democrației nostre și capitalismului nostru, și nu ne mai pedepsi!
Dă-ne banii! Noi vă iubim!
Promitem să învățăm toate lecțiile! Vă vom împlini toate recomandările! Vom îndeplini înainte de termen toate conformările! Ba chiar vom depăși planurile! Iartă-ne, Comisie! Știm că tu ne iubești! Știm că ești o Comisie bună! Știm că nu se poate să nu ai milă de noi! Te-am văzut când ne-ai zâmbit cu bunăvoință! Te-am văzut când ai putut fi înduplecată! Comisie, tu ai numai oameni buni, ca Cioloș! Comisie, tu ești ca noi! Mustră-ne, ceartă-ne, amenință-ne, dar dă-ne banii! Vă dăm totul! Nu mai avem nevoie de nimic! Vrem doar capitalism și economie de piață! Vrem să trăim ca voi! Vrem democrație și societate civilă! Vrem independența justiției! Facem orice pentru asta! Ne dai voie? Asta e întrebarea! Noi facem orice, ți-am spus!
Unii mai vorbesc despre demnitate națională. Niște demenți! Facem orice ca să supraviețuim! Nici nu mai știm la ce ne ajută asta prea mult. Parcă avea un sens când ne spunea învățătoarea la școală. Acum nu mai știm, acum nu mai are. Am uitat. Acum am vrea să fim al 56 stat al USA, în cazul în care are 55. Și asta am uitat. Pentru ce dracu’ a luptat Ștefan cel Mare?! Nu avea finanțare? Ce mai contează?! E depășit! Un curvar și ăsta! Ce știa el despre capitalism?! …Fără mituri! Să trecem mai departe! Evoluăm!
Vă dăm totul pe nimic! Nu știm ce sens are asta! Nu prea înțelegem cum se poate ca noi să mai avem resurse pentru a vă plăti dobânzile când vă vindem vouă totul pentru nimic. Nu știm cum o să strângem bani, când toți cei care vor face profit la noi vor fi alții, când își vor lua profiturile și nouă ne vor lăsa câteva impozite amărâte: de un șomaj, de o pensie, de o asigurare medicală, ca să avem și noi cât să nu murim. Nu prea înțelegem. Dar nu îndrăznim noi să ne gândim la astea. Ce știm noi?! Învață-ne, Comisie! Învață-ne, Uniunea! Iartă-ne! Noi vrem să fim ca voi! Suntem mici! Ce știm noi?! Voi știți cum e capitalismul. Noi învățăm de la voi. Ce trebuie să mai facem?
Ca să facem profitabilă și capitalistă energia trebuie să o vindem? …Imediat! Trebuie să vindem și gazul? …Se face! Trebuie să vindem și energia electrică? …Bineînțeles! Nu putem lăsa asta să stea în calea fericirii noastre viitoare pe care ne-o promiteți! Spuneți-ne doar ce trebuie să mai facem! Noi vă iubim!
Noi nu ne putem înțelege între noi. Avem nevoie de voi ca să ne spuneți ce să facem. Nu putem asculta unii de alții, pentru că toți vrem ceva, unii de la alții, și ne faultăm, ne sabotăm, ne furăm. De asta avem nevoie de voi. Să vă dăm totul și voi să ne faceți fericiți! Vreți independența României? Este o expresie lipsită de sens în epoca contemporană! Tot de la voi am învățat. Am deprins corect? Ne-am străduit și noi… Vreți suveranitatea? Ce să facem cu ea?! V-o dăm!
Vezi cât suntem de ospitalieri, Comisie! Este parte din brandul nostru turistic! Am vrut să ne vindem la turiști și ne-am făcut brand. Numai ca să veniți cu banii! Este cel mai ieftin la noi! Distrați-vă cum vreți, dar lăsați-ne și nouă ceva! Un euro, doi, un dolar, doi. Voi aveți salarii de mii de euro. Ce vă ia?! Nici nu știți cât face pentru noi! Numai ca să putem trăi și noi. Vezi ce femei frumoase avem? Vi le dăm! Chiar s-au gândit unii, cei mai deștepți dintre noi, să le pună în brand. Voi veniți cu bani și vă distrați cu ele. Pe urmă le lăsați. Lăsați, că voi aveți griji mai mari. Le facem noi femei respectabile vreodată…
Ați vrut baze americane la noi? V-am dat! Nu se pot soldații voștri distra? Mai sunt unii dintre noi, mai mici și fără maniere, care nu le mai pot suporta aroganțele la Constanța și îi dau cu capul de asfalt, cu toată pregătirea lor teoretică de luptă corp la corp. Dar noi îi băgăm imediat în pușcării. Pe ei, nu pe soldați. Avem noi grjă de soldații voștri! Se simt bine? Știm noi că ei sunt mai excentrici. Noi știm. V-am văzut filmele. Sunteți atât de teribili când mestecați gumă, scuipați și îi împușcați pe toți! Am vrea să fim ca voi! Doamne, cât am vrea să fim ca voi!
Nu v-am dat noi soldați în Kosovo? În Irak? În Afganistan? Unde mai vreți? Suntem cu voi! Vă jurăm! Dă-ne banii! Noi vă iubim!
Autor: Cristian Patrascu
Sursa: Anonimus.ro