Toate acestea sunt motive de satisfacţie pentru politicienii noştri. Dar asta doar pentru că în interesul guvernanţilor ceea ce contează este cantitatea, şi nu calitatea. Dacă deficitul este redus prin neplata datoriilor statului către mediul privat, prin subfinanţarea sănătăţii şi a învăţământului, prin reducerea investiţiilor publice, atunci nu prea mai există motive de satisfacţie. România are, în acest moment, câteva probleme majore care nu sunt în niciun fel semnalate de politic.
Nu sunt menţionate nici măcar la nivel de discuţii publice şi pentru a identifica soluţii. O primă astfel de mare problemă o constituie sănătatea. Dintotdeauna s-a ştiut că acest domeniu a fost subfinanţat. Cele mai multe clădiri sunt vechi şi nefuncţionale, aparatură medicală există doar în câteva centre, mai nou lipsesc din spitale medicamentele sau consumabilele de bază, medicii sunt foarte prost plătiţi, iar în tot acest timp foarte mulţi bani sunt irosiţi pe tot felul de studii de fezabilitate, proiecte începute şi neterminate şi achiziţii la preţuri exagerate.
Însă, în acelaşi timp, politicienii noştri se tratează la Viena sau prin alte părţi. Iar medicii care îi tratează acolo încep să fie din ce în ce mai mult aceiaşi medici care nu i-au putut trata în România. Pentru că medicii pleacă. Masiv. Iar numărul celor care pleacă nici măcar nu se ştie cu exactitate. Aceasta este o statistică îngrijorătoare care nu prea interesează…
La fel şi cu învăţământul. S-a văzut anul acesta dimensiunea dezastrului: a fost suficientă introducerea camerelor video în examen pentru ca mai mult de jumătate din absolvenţii de liceu să nu poată promova. În mod evident, aceasta nu este vina actualei guvernări, este vina tuturor guvernărilor de după ’90. Profesorii nu pleacă. Problema este, însă, că prea puţini vor să mai fie sau să mai devină profesori. De ce ar vrea, pentru un salariu de mizerie şi un sistem în mod permanent frustrant?
Dacă indicatorii cantitativi arată bine pentru că medicii pleacă din ţară, pentru că învăţământul este un dezastru, pentru că, în general, calitatea serviciilor publice a scăzut la niveluri scandalos de joase, eu, unul, nu cred că avem prea multe motive de bucurie. Cred că anumiţi indicatori nu fac decât să ne ajute să ne minţim unii pe alţii şi să ascundem adevărul sub preş. Vorbim prea mult de cantitate şi uităm de calitate…
Gabriel Biriş
sursA: capital.ro