Strategia primordială, pe care n-o poți identifica, a dat ceva mai multe dovezi de creativitate, chiar dacă, la final, au ieșit tot două mârțoage verzi desenațte într-un word. Orice s-ar face în materie de strategii, guvernului tot doi cai verzi îi rezultă la final. De pe la sfârșitul anilor `90 aud predica unor părerologi, după nu știu ce studiu făcut cum se fac mai toate studiile comandate pe bani mulți, și care clama potențialul agricol al României, cum țara lui Terente ar putea sătura o populație de circa 85 de milioane. De fapt, dacă vrei să vezi cum se stoarce bugetul central sau cele locale cu două-trei hârtii copiate de pe regielive.ro , poți oricând consulta site-urile ministerelor și consiliilor județene și să te minunezi pe ce se duc milioane de euro.
Agricultura. Agricultura română e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire, iar cu un aport de 5,8% la formarea PIB-ului național chiar și în anii de vârf, cele 85 de milioane de guri înfometate mai au mulți ani de așteptat. Cele 85 de milioane s-au calculat printr-o extrapolare tâmpă a productivității medii la hectar la numărul total de hectare, în cazul culturii plantelor, și tot o extrapolare a priaprismului lui Terente s-a făcut și în privința numărului de animale ce se pot crește în funcție de tipurile de teren, expoatațiile și recoltele ipotetice de furaje. La final a rezultat această cifră terentiană. De când a apărut această cifră, singura constantă din agricultură a fost reducerea, de la an la an, a ponderii acesteia la formarea PIB. Toate strategiile vânturate pe site-urile guvenamentale nu țin cont de o realitate simplă, cu efecte insurmontabile pentru o agricultură modernă: noi avem circa 3,8 milioane de exploatații agricole și o populație rurală de peste 9 milioane de locuitori. Situația rurarului în România strategiilor făcute din birouri e dramatică. O mare parte din foștii navetiști nu mai fac naveta că nu mai sunt locuri de muncă, și-atunci folosesc pământul deținut pentru a face o agricultură de ev mediu, dar care îi asigură traiul de pe o zi pe alta. Altă soluție, decât suplimentarea ajutoarelor sociale c-un porc crescut în bătătură, nu prea există. Așa că, orice încercare de a cumula terenurile de către stat va avea efect minim atâta timp cât locuitorul de la sate n-are alternativă, prin aceasta mă refer la un loc de muncă stabil. Toate cele 85 de milioane de guri flămânde vor mai avea ceva de așteptat până când badea Ion va renunța la pogonul său pentru trei lei sau pentru binele agriculturii românești.
Turismul. Turismul e o mârțoagă parcă mai verde la culoare în desenul de pe strategiile de dezvoltare a buzunarelor unor firme cu priză la învârteli. 1,5% este aportul turismului la PIB-ul național. Această cifră sub-mediocră e aliniată cu activitatea ministerului de resort și cu infrastructura turistică. Atâta timp cât vor exista mentalități de Mamaia, Vama Veche și Poiana Brașov și aici mă refer la proprietari, sigur procentul actual va deveni o țintă pentru anii care vin. Turistul străin nu va lăsa cluburile din Ibitza pentru rășinile lui Mazăre. Același turist nu va da iama în hotelul lui Copos din Poiană în detrimentul stațiunilor din Alpi. Iar hipiotul întârziat cu rucsacul în spate nu vrea să dea bani cât pentru o noapte la un hotel în Paris pentru a sta în Vamă la o bombă cu apă rece și ore interminabile pierdute cu trasul apei la WC. Deci, după ce că nu putem oferi condiții decente, mai cerem și-o căruță de bani, dar în strategiile lui pește`avem potențial imens. Și-acum zece ani, aceleași strategii spuneau același lucru și ponderea turismului pe bază de Mazăre la formarea PIB a scăzut de la 2,3% la 1,5%. Mazăre e etalonul pentru ruina din turism. El a reușit „performanța” ca din 14 stațiuni să facă doar una.Tot o performanță reprezintă distrugerea unor stațiuni precum Băile Herculane, Borsec, Amara, etc. Noile strategii în turism ar trebui să impună condiția ca ministrul de resort să știe să scrie și să citească, acesta ar fi un punct de plecare sănătos spre un procent superior celui de 1,5%.
La masa de poker poți face o cacealma cu un cinci și aproape un doi, o dată, a doua oară sigur se prind ceilalți și ți-o furi. La noi, cu un cinci și doi, se pune la cale falimentarea cazinoului, iar caii verzi din strategiile de mai bine au devenit o herghelie clonată pe documente word.
Autor: George Sofian
Sursa: Analize economice