Angajaţii din privat au trecut de mult de primele micşorări de salarii. Şi pe alea mici le iau cu întârzieri. Avem experienţă deja în rămasul fără bani aşa că vă împărtăşim din ea. Să nu fiţi luaţi pe nepregătite, e vorba de pierdut agoniseala şi, pe alocuri, de divorţuri.
Totul începe cu o a doua lună de leafă scăzută. Dacă în prima mai aveai puţin cheag, din a doua încep lipsurile. Atenţie, doar încep! Pentru că se adâncesc pe lună ce trece.
Aşadar, e firesc ca a doua lună să fie de revoltă. Dintr-a treia începi să umbli serios la cheltuielile tale. Ale familiei. Ai treminat cu grătarele şi cu pensiunea în care te duci an de an la munte. Astă vară ai scăpat la mare, dar e ultima. Ştiai?
Dintr-a patra lună observi că leafa nu ţi-a scăzut cu doar 25%. Dacă şi soţul/soţia e angajat la stat, efectul este dublu. Şi s-a scumpit mult şi papa, în mare parte din cauza şefilor voştri ăi mari, de la guvern. Deci, e mai groasă decât pare la prima vedere.
Ai făcut parte dintr-o categorie de salariaţi privilegiată. De bănci inclusiv. Ţi-ai luat casă, repede. Mai repede decât ceilalţi. Ai avut şi forţa să fii un bun platnic. Un model. E, nu mai eşti. Calculez (optimist) că în a treia lună de salariu mic o să faci prima restanţă. Prima, pentru că vor urma şi altele. Probabil că banca o să-ţi ia la un momendat casa. Situaţie care, ai fi băgat mâna în foc, n-avea cum să se întâmple. Cel puţin aşa gândeai în 2007.
Ai bani de-o parte? O să-i toci, puţin câte puţin. Toţi avem de pus un dinte, de schimbat nişte ochelari, de plătit ceva neprevăzut.
Statul în casă, pentru că doar asta vei face după muncă, fără bani va duce la discuţii multe, tot mai urâte. Între soţi. Pe bani. Subliniez iar, mai ales dacă amândoi sunt bugetari. Fără îndoială, multe familii de bugetari se vor destrăma.
Şi atunci vei zice “Gata, nu se mai poate. Mă duc în privat. Le arăt eu lor cine sunt!”.
Dacă n-ai avut inspiraţia să faci o şcoală de instalatori, va trebui să te gândeşti doar la servicii. Sectorul ăsta e distrus. Abia se târâie şi anul viitor va sucomba. Nu te mai angajează nimeni.
Sper să reuşeşti să te descurci până la urmă. Dar pregăteşte-te sufleteşte să fii umilit. Lumea noastră “privată” este foarte diferită de cea în care ai masat, mai mult sau mai puţin, menta. E pe competiţie. Şi nu de-aia la care te pricepi tu. Cu bârfă, linguşeală şi turnătorie. Cu rezultate.
Ionuţ Tudorică
sursa: voxpublica.realitatea.net