Ce răspunsuri am avut până acum la criză? Soluţia FMI-Banca Mondială-UE: politici de austeritate urmate de politici de supra-austeritate, restrângere a pieţelor, a investiţiilor, reducere semnificativă a puterii de consum, retragere a economiilor celor mai puternice pe principiul unui protecţionism accentuat al pieţelor naţionale…Numai aşa se poate?
Nu, afirmă statele din grupul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud). Nu fiindcă, procedând astfel, criza va fi urmată inevitabil de o altă criză, de data aceasta imposibil de susţinut de sisteme financiare şi bancare compuse din unele unităţi aflat în colaps şi care măresc exponenţial riscul de contagiune. Exemplul cipriot este mai mult decât elocvent.
Iată motivul pentru care, zilele trecute, la Durban, liderii din cele 5 ţări au semnat un document prin care înfiinţează o Bancă de dezvoltare a grupului, destinată finanţării marilor proiecte de infrastructură. Cu un capital de bază de 50 de miliarde de dolari (adică 10 miliarde pentru fiecare membru), banca BRICS este descrisă ca un complement la cele două mari grupuri internaţionale existente, Banca Mondială şi Banca asiatică de dezvoltare. În realitate, apreciază analiştii, este expresia revoltei profunde în faţa tipului de lucru al Băncii Mondiale şi FMI şi supremaţiei necontestate a SUA şi a europenilor în conducerea celor două instituţii precum şi soluţiilor găsite până acum pentru combaterea efectelor crizelor economice mondiale succesive.
Nu este deloc o mişcare oarecare, atâta timp cât statele din grupul BRICS totalizează nu mai puţin de 43% din populaţia lumii şi produc peste un sfert din PIB-ul planetei şi, poate cel mai important lucru din toate, reprezintă cu siguranţă marile pieţe de desfacere dar şi de dezvoltare economică ale viitorului, în condiţiile în care creşterea lor demografică este pe o linie ascendentă rapidă, spre deosebire de ceea ce se petrece în spaţiul euro-atlantic, spre exemplu.
Iar mişcarea de perspectivă pare să fie cu mult mai amplă deoarece este evocată posibilitatea ca cele 5 state să pună într-o rezervă comună o parte din enormele lor rezerve valutare (aproximativ 4400 miliarde de dolari, trei sferturi din sumă fiind deţinută de China), fond comun de întrajutorare de reacţie rapidă în contextual unui şoc ca cel din 2008. Alexandre Tombini, guvernatorul Băncii central a Braziliei, spunea că ar putea fi vorba despre un fond în valoare de aproximativ 100 de miliarde de dolari şi care ar permite ţărilor din club să nu mai solicite o intervenţie a FMI.
Se mai vorbeşte şi despre iminenta apariţie a unei proprii agenţii de rating, a unui mecanism propriu de asigurare şi reasigurare (dar care ar putea să primească cereri şi din partea unor bănci din alte ţări), un consiliu al investitorilor sau de un sistem propriu de clasificare a universităţilor. În fine, se pare că există un acord asupra primului mare proiect de infrastructură în valoare de 1,2 miliarde de dolari: un cablu submarine pentru transmisia cu debit înalt de date între Brazilia şi Rusia, trecând prin Africa de Sud, India şi China.
Ceea ce este cu totul nou în ecuaţie, pare să fie acordul istoric între Africa de Sud şi China ceea ce, în opinia unora dintre comentatori, ar consolida enorm prezenţa chineză deja foarte importantă în Africa, iar declaraţia preşedintelui sud-african cum că Banca BRICS va servi nu numai la finanţarea programelor naţionale de infrastructură ci şi a ţărilor de pe continentul african, nu lasă decât foarte puţine dubii asupra dezvoltărilor viitoare. Pe de altă parte, un mare câştigător al jocului este cu siguranţă Federaţia Rusă care găseşte acum un nou depozit extern pentru rezervele sale valutare, folosindu-le pentru finanţări externe de mare amploare dar şi pentru câştigarea de noi spaţii de influenţă. America de Sud într-o oarecare măsură dar în primul rând Africa reprezintă miza strategică a noii competiţii pentru spaţii de influenţă şi dezvoltare.
Ar fi logic şi trebui să punem întrebarea legată de gândirea strategică a României privind aceste spaţii. Este inutil. Lipsim cu graţie şi inconştienţă, rezumându-ne la o bătălie pentru supravieţuire în ziua de mine. Ratăm spaţiul african, ratăm uriaşele oportunităţi de acolo, nu ne interesează, nu vrem să ne intereseze, mizele noastre naţionale fiind, în cel mai bun caz, bătălii bizare şi groteşti cum este cea în jurul Salonului cărţii de la Paris. Plătim pentru indiferenţă prin absenţă. Şi asta poate fi, în final, o lovitură mortală.
sursa: adevarul.ro