În ultimele zile a făcut valuri în presă o informație potrivit căreia acțiunile statului-paralel care au condus la încălcări grave ale drepturilor omului ar avea la bază un plan american numit Operațiunea Minerva. Un plan despre care nu ni se spun prea multe, dar primim asigurări că el e la originea spectacolului cătușelor de la noi, plus că s-ar fi încercat implementarea lui și în alte state est-europene.
Departe rău de adevăr, aproape nicio legătură. Și totuși, nu e rău că subiectul a fost pus pe tapet, pentru că povestea conține o învățătură extrem de prețioasă pe care ar trebui să și-o însușească și bravii intelectuali din țara Mioriței.
Pe scurt, despre ”Inițiativa Minerva” sau ”Minerva Research Initiative”, numele oficial.
Despre SUA se știe că e, aproape permanent, implicată în cîte un conflict militar pe glob, în calitate de jandarm mondial, nu mereu spus în sens peiorativ.
Tocmai experiența bogată în domeniu a condus la un moment dat la o concluzie realistă: există diferențe foarte mari între culturile și civilizațiile pămîntene, iar ceea ce e valabil în Europa nu ține și în Asia, ori Africa și invers.
După cum observau analiștii prestigioasei publicații ”Foreign policy” acum cîțiva ani, dacă America ar fi decriptat corect viziunile lui Ho și Min, războiul din Vietnam nu ar fi rămas ca o pată pe blazonul militar american.
O altă eroare majoră a fost, spre exemplu, aceea de a crede că soldații americani vor fi întîmpinați de irakieni, după eliminarea dictatorului Saddam, cu același entuziasm cu care au fost primiți în Franța eliberată de sub Hitler.
Ori de a nu anticipa că în era post-Saddam va începe un mare conflict între suniți și șiiți.
Mai ales spațiul arab a fost marcat de asemenea erori de apreciere; au mai fost și altele, însă.
Pe la jumătatea anului 2008, secretarul de stat al Apărării, Robert Gates, a avut o idee în principiu bună: aceea de a finanța o mega-cercetare antropologică la nivel mondial, în special în spațiul arab și chinez, cu ajutorul căreia să ”decripteze” mai bine mentalitățile regionale și a putea acționa mult mai eficient, ținînd cont de acestea. Gates învățase din eșecurile predecesorului său, Donald Rumsfeld, care crezuse, în mod eronat, că nu are nevoie de înțelegerea mecanismelor social-culturale ale unei regiuni atît timp cît are de partea sa avansul tehnologic.
Pentagonul a alocat zeci de milioane de dolari acestei cercetări, numite ”Inițiativa Minerva”, banii urmînd să fie primiți de savanții cei mai reputați în domeniu de la universități de top și institute de cercetare din întreaga lume, care își vor aduce contribuția la proiect. Nu a fost nicio clipă un proiect top-secret, ci la vedere (nici nu ar fi avut motive să fie altfel). Ca să ne facem o idee asupra studiilor respective, dăm un exemplu: o cercetare finalizată anul trecut în cadrul proiectului se numea ”Cum îndoctrinează statul islamic copiii cu ajutorul gramaticii, matematicii, al tancurilor și al puștilor”.
Aceeași Foreign policy observa, malițios, dar corect: ideea lui Gates a fost salutară, dar a avut un mic defect: venea de la el. Prin ”el” nu trebuia înțeles persoana lui Gates, ci mediul în care activa, cel militar.
Mai pe românește, analiștii punctau faptul că proiectul era cam mort din fașă dintr-un motiv foarte simplu: în lumea academică mare, cei care acceptă să lucreze pentru entități ca Pentagonul sunt percepuți ca niște mercenari.
În domeniul antropologic, al cercetării omului, mai mult ca în oricare altul există o reticență legată de colaborarea cu armata ori cu serviciile secrete, fie și pentru că nu știi niciodată căror scopuri servesc studiile respective.
Experiența a dovedit că antropologii care se angajaseră de-a lungul timpului în colaborări cu servicii precum CIA nu mai beneficiau de aceeași deschidere din partea subiecților lor, ceea ce le afectase sever cariera. Și în SUA, ca și în alte zări, cetățeanul de rînd e suspicios, pe bună dreptate, față de ce vine dinspre mediul militar.
Pe de altă parte, antropologia e un domeniu îmbrățișat de oameni în general empatici, cu viziuni stîngiste și care detestă cel mai mult ideea de război; cercetările lor au fost mult prea adesea nevoite să se axeze pe zonele calamitate de războaie, o misiune destul de tristă.
Nu e de mirare că proiectul lui Gates nu doar s-a trezit în imposibilitatea de a angaja specialiști de valoare, dar s-a ajuns chiar la un boicot oficial masiv: peste o mie de antropologi de renume au semnat un protest către Congresul american prin care cereau închiderea proiectului, considerat periculos și dovedit ineficient. (Deocamdată, fără rezultat: anul trecut se vorbea despre extinderea studiilor în cca.58 de țări.)
În lumea intelectuală occidentală, lumea regulilor banului, cum i se mai spune, iată că mințile de vîrf au tăria să refuze banii în numele principiilor.
Și să critice deschis structurile de forță (armată, servicii șamd) în numele drepturilor omului mult prea adesea încălcate.
În România, din păcate, lucrurile sunt exact pe dos: nu doar că avem (prea) mulți intelectuali de top care nu refuză niciun bănuț livrat de sistem, dar sunt gata să iasă și în stradă și să ardă pe altarul serviciilor secrete, al DNA șamd.
Un paradox pe care îl vor explica, probabil, antropologii viitorului.
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa: Correct News