Anunțat ca o mare manifestație (milionul) care să răstoarne guvernul, nu a putut mobiliza decât câteva zeci de mii de oameni, aceiași zeci de mii de oameni din București care se tot luptă cu ”ciuma roșie”.
Impactul emoțional imediat al asaltului asupra guvernului a fost egal cu 0. A doua zi, pe 11 august, ca și în zilele următoare, forța manifestațiilor a scăzut tot mai mult. Aceasta deși trusturile de presă aservite opoziției au călcat în picioare deontologia profesională pentru a crea efectul emoțional necesar unei revoluții.
Guvernul și instituțiile statului au funcționat destul de corect și unitar. în ciuda intervențiilor neconstituționale și revoluționare ale președintelui Iohannis chiar din timpul manifestației.
PSD a pierdut însă la capitolul propagandă internă. Echipa de comunicare a partidului (care ar fi trebuit demisă și regândită de multă vreme) a ratat posibiitatea ca PSD să obțină un profit de imagine de pe urma acestei manifestații.
Lentoarea reacției față de evenimente și față de propagandă a costat PSD-ul, ca de obicei.
Povestea cu ”Europa” care este panicată de ce se intâmplă la București e în proporție de 50 la sută problemă internă. În proporție de 50 la sută este dovada incapacității PSD de a răspunde propagandei.
Remiză? Nu. Deși PSD nu a câștigat cât putea, după 10 august opoziția a pierdut: nu a putut mobiliza, nu a putut provoca o criză și nici nu a putut specula electoral momentul de pe 10 august.
Rămânem cum am stabilit, deși cu o comunicare bună, PSD ar fi trebuit acum să stea undeva la peste 50 la sută din încrederea electoratului. Iar ALDE undeva la 10….
Autor: Bogdan Alexandru Duca
Sursa: Bogdan Alexandru Duca