Primul mare semnal al blatului a fost făcut de liderul PSD, Liviu Dragnea, care la primele consultări cu preşedintele Iohannis a refuzat să propună cu candidat pentru funcţia de prim ministru, deşi era obligat să facă o asemenea propunere. Al doilea mare pas al blatul politic din România a fost votarea în Parlament de către toate partidele parlamentare a cabinetului Dacian Cioloş. Atunci a fost foarte clar că toate partidele şi-au dat mâna pentru regizarea acestui blat ca să prostească electoratul.
De fapt, în ce a constat blatul? PSD, PNL vechi, PDL, UDMR şi UNPR şi rătăciții de la Dan Diaconescu şi eternii deputați de la minorităţi şi-au dat seama că 2016 este un an electoral extrem de important, cu alegeri locale şi parlamentare. Ca atare, au simţit pericolul de a fi aruncaţi de către alegători în tomberonul mizeriei politice, adică în afara Senatului sau Camrei Deputaților, şi astfel, toate partidele constietizând că sunt virusate total de microbul corupţiei și ciolaniadei, la fel ca şi membrii lor reprezentativi, au schimbat macazul. Mizând pe faptul că prostimea care votează uită repede jaful făcut de toţi cei care au fost la guvernare după 1990, şmecherii acestor partide au renunţat de bună voie la butoanele puterii. Practic, întreaga clasa politică românească a cedat deliberat frâiele Guvernului, lăsând guvernarea pe mâna unor aşa zişi tehnocraţi, care, în realitate, sunt doar nişte birocraţi prăfuiţi şi insignifianţi care toată viaţa au sperat să roadă un ciolan mai gustos. De ce? Pentru că în acest an electoral, politicienii români, indiferent de culoare politică, speră să nu nu îi acuze alegătorii de jaf şi corupţie.
Astfel, ei încearcă să-i inducă în eroare pe amărâţii de alegători că, vezi Doamne, sunt nişte fete mari şi biete călugăriţe smerite, iar guvernul de tehnocraţi este principalul vinovat de toate aberațiile şi măsurile nepopuliste luate în ultima vreme. De fapt, întreaga clasa politică românească vrea să-şi cosmetizeze imaginea aruncând vina pe guvernul de tehnocraţi a lui Dacian Cioloş, uitând că toți politicenii români și-au dat mâna să-i aducă pe aceștia la putere. Dacă, după căderea cabinetului Ponta, venea tot un guvern politic, acesta era obligat să-şi asume jafului instituţionalizat din anii anteriori, şi, automat, riscă să piardă capital electoral. Ca atare, e mai confortabil să stai pe margine şi să arunci vina pe cei care sunt la butoane. Iar Cioloş şi miniştrii săi au fost de acord să fie huliţi şi arătaţi cu degetul de alegători, acceptând mimarea guvernării pe banii noștii, pentru că ei ştiu că vor dispărea după alegerile parlamentare şi vor ajunge pe posturi călduţe şi bine remunerate în instituţiile europene şi internaţionale.
Practic, după alegerile parlamentare, politicienii care se vor regăsi anul viitor în Parlament vor arunca toate jafurile, eşecurile politice şi măsurile nepopuliste în spatele cabinetul de birocraţi condus de Dacian Cioloş. Iar, mascarada moţiunii de cenzură de ieri împotriva ministrului Justieiei, Raluca Prună, eşuată lamentabil, dar anticipat, demonstrează încă o dată, blatul ordinar între toate partidele parlamentare cu cabinetul de birocraţi condus de Dacian Cioloş. Aşa că în România continuă să triumfe meritocraţia politică şi goana disperată după ciolan, şi nu ne rămâne decât să zâmbim amar, urmărind zi de zi, scenetă memorabilă şi de mare actualitate a lui Constantin Tănase- Plecă-ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot că prostii:
“Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Şi cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare,
Şi cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în sărăcie,
Şi cu asta ce-am făcut?
Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Şi cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câștiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine,
Şi cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Şi cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca prostii,
Şi cu asta ce-am făcut?
O realitate tristă descrisă acum şapte decenii de Consntantin Tănase, dar de mare actualitate și astăzi!
Autor: Ion Teleanu
Sursa: Ziua News