Pana unde pot merge tupeul, neobrazarea, lichelismul liderilor politici? O intrebare la care alesii nostri raspund in fiecare zi, dandu-i noi orizonturi. Nu exista limite atunci cand interesul de partid, personal sau al clientelei de profitori primeaza. Un adevar care troneaza sfidator de 20 de ani in Romania postdecembrista. A fost o batalie electorala in toata regula intre cei care nu au ezitat sa isi aroge meritele integrarii tarii noastre in NATO si Uniunea Europeana. Zilele trecute, premierul Boc spunea ca, in sase luni de guvernare, Cabinetul pe care il conduce a realizat cat Executivul condus de Tariceanu in doi ani. La randul sau, premierul liberal sustinea, la finele lui 2004, ca guvernul sau a fost, de departe, cel mai performant de dupa 1990, iar intreaga Europa priveste cu admiratie la cresterea economica spectaculoasa a tarii noastre. Nu pot sa uit afirmatiile unui alt fost premier, social-democrat de aceasta data, pe numele sau Adrian Nastase, care vorbea despre realizarile economice incontestabile din perioada mandatului sau, fara a spune vreo iota despre clicile de “baroni locali” ale vremii, care imparteau fara jena Romania. Inutil sa mai aduc aminte despre frazele interminabile ale unuia dintre fostii premieri taranisti, Victor Ciorbea, care, in ciuda unui declin economic accentuat prin 1997-1998, afirma cu nonsalanta ca a reusit sa salveze Romania de la intrarea in incapacitate de plata.
Incepand cu Petre Roman si terminand cu actualul sef al Executivului, concluzia este una simpla, daca ne raportam la declaratiile celor la care ne referim: toti au salvat Romania, de fiecare data, prin acte de martiraj care i-au avut in prim-plan. Si in anul 2009, unul bantuit de o criza nemiloasa, situatia este identica. Guvernul Boc isi etaleaza realizarile, desi realitatea economica, cu toate consecintele de rigoare, arata exact contrariul. Peste 70.000 de firme si-au inchis portile de la inceputul anului. Alte 100.000 au fost nevoite sa faca disponibilizari masive, ca o solutie de avarie, vitala supravietuirii. Numarul somerilor se apropie de 600.000, neexistand zi in care sa nu vedem, auzim sau citim despre noi si… noi disponibilizari. Economia pierde teren, iar bugetul devine insuficient pentru a acoperi costurile recesiunii. Banii sunt putini, tot mai putini, iar ingrijorarea milioanelor de romani fata de viitorul apropiat este pe deplin justificata.
Spitalele nu mai au fonduri decat pana in septembrie, in Justitie, protestele risca sa paralizeze un sistem juridic si asa macinat de coruptie si interese politice, iar in Educatie, nemultumirile sunt la ele acasa. Criza refuza sa intre in vacanta asemeni parlamentarilor nostri, probabil epuizati de atatea nopti pierdute printre compromisuri si tunuri financiare. Cand liderii politici cer o sesiune extraordinara doar pentru a continua certurile in cazurile Ridzi, Nemirschi si Tariceanu, situatia se complica. La nivelul politicului, nu a existat niciodata dorinta de se a afla adevarul in scandalul X sau Y. Comisiile parlamentare nu isi propun analize responsabile asupra unui subiect, ci reprezinta doar lupte interminabile intre Putere si Opozitie, intre tabere care se aliaza sau se destrama, in functie de interese. Ridzi trebuie compromisa cat mai rapid, ca si partidul pe care il reprezinta, de catre PSD si PNL. Situatia este clara! Ca si in cazul Nemirschi. Aici se vor solidariza, subit, PNL si PD-L, iar in cel care il vizeaza pe fostul premier Tariceanu, Coalitia va functiona, cel putin de aceasta data, ireprosabil. Notiunea de “demisie de onoare” nu exista in Romania. Nici chiar atunci cand partidul din care face parte cel acuzat pierde la capitolul imagine.
Spiritul de gasca, de strangere nesimtita a randurilor in jurul celui acuzat reprezinta o caracteristica a vietii politice dambovitene. Teama ca maine poate veni si randul tau te face sa fii solidar, ca lider, parlamentar sau simplu coleg de partid cu cel care, la randul sau, se considera mai presus de lege. Premierul, ministrii, liderii politici nu concep sa renunte la abordarile electorale, indiferent de prejudiciile pe care le aduc acestea. Am pierdut sase luni in lupta cu criza. In lipsa unor masuri coerente, pana la sfarsitul anului, situatia economica se va agrava cu fiecare zi. Bugetul nu va mai putea raspunde necesitatilor populatiei si, astfel, protestele sociale vor fi de neevitat. In fata unui iminent derapaj economic si social, alesii nu privesc mai departe de propriile interese. Incapabili sa inteleaga ceva din semnalele care prefigureaza cosmarul milioanelor de romani.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro