Nu e zi de la Dumnezeu ca doi-trei, uneori mai multi dregatori si dregatorasi din administratia romaneasca sa nu fie descoperiti si denuntati ca si-au bagat degetul in mierea dregatoriei lor, au sterpelit, au fraudat, au abuzat, au facut paguba, dispretuind legea si morala. Care cum vine intr-o functie capata deprinderea proasta de a fura, de a nesocoti cuviinta, de a-si depasi atributiile in favoarea buzunarului propriu.
Inseamna ca mai toti acesti oameni nu sunt articulati, ca romanul e slab conectat la principii, ca nu are o baza morala bine construita, un fundament solid si solidar pe care sa se intemeieze.
El nu pricepe mai intai ca ceea ce face se inscrie impotriva fratilor sai, pagubind pe altii. El crede prosteste ca abuzul sau, fiind mic, nu va schimba macro-echilibrele sociale. El nu realizeaza ca imbogatirea lui, ca si oricare imbogatire, fie ea si legitima, dar cu precadere cea nelegitima, se realizeaza pe spinarea altuia, care ramane in mofluzeala si imputinare diferentiata, care trage scurta. Acest altul nu-l intereseaza deloc, chiar daca e concetatean, compatriot sau frate intru Hristos. Nicio legatura civica, patriotica sau religioasa nu pare sa mai functioneze in Romania, cu puterea de a opri si de a construi. Pus intr-un post, romanul se arata vulnerabil la solidaritate, dar deschis la mafiotism. El devine mai “destept”, in niciun caz mai roman sau mai crestin.
Profesorii nu l-au facut mai roman, popii nu l-au facut mai crestin. Nici politicienii nu l-au invatat civism, ci adaptare, deschidere de oportunitati.
Stau mirat in fata unui popor care bate toata ziua bisericile si hramurile, face cruci cu duiumul, se taraie la moaste, serbeaza sfinti, pare patruns de cuvantul lui Dumnezeu, si totusi e primul la fraude si gainarii, nu cunoaste acele abtineri pe care i le dicteaza morala. E un popor cu destui cucernici dar niciunul operant in mase, niciunul modelator, ci doar iesit din comun, mirabil. La cine se raporteaza deci toti fanaticii nostri publici?
Si pe ce criterii functioneaza acestia intr-un corp? Ii auzi pe Plesu si Patapievici vorbind cu fervoare filosofico-religioasa despre Andrei Scrima, dar alaturi stau cu aceeasi insufletire ortodoxa mareata Vadim Tudor si Gigi Becali. Cum se aduna acesti patru oameni sub aceeasi egida operanta? Ortodocsi pana in prasele, se sufera greu, se dispretuiesc, se stuchesc. Ultimii doi s-au bombardat reciproc cu invective pana de curand. Primii doi ii trateaza cu vadita scarba. Cel evocat, Scrima, iese cam filfizon si mancau, cum sunt dealtfel si “filosofii” nostri dreptcredinciosi. Altii sunt iubeti si zeflemisti, poti sa-i crezi? Toti se indeasa si in categoria “patriot”, dar s-ar manca unii pe altii. Insa guvernantii care ruineaza tara sunt si ei “patrioti” pana la unul si “cu frica lui Dumnezeu”, chiar daca fura de sting.
Baza morala e indeobste alcatuita de un mare mit, de o glorie candva traitoare, o speranta comuna, generoasa, o traire religioasa, o directiva civica si juridica de nezdruncinat. Aceasta baza familia n-o mai poate gestiona, decat rar. Grupul social n-are coeziune si rigoare cum aveau altadata breslele. Elita nu mai e elita, decat in discurs si pretentii. Guvernul e pasager si oportunist. Biserica e infestata si superficiala. Imperativul categoric nu mai functioneaza, daca a functionat vreodata la noi. A mai venit si pragmatismul american, de tip new-age-ist!…
Asa incat in fiecare dimineata, deschizand gazeta, vom gasi inca 3-4 mari prevaricatori fraudatori sau evazionisti din cele cateva zeci sau sute care asigura incoerenta edificiului nostru public, molipsiti de mania, tragi-comica, de a se ajunge cu orice pret. Necorsati de o mare, riguroasa educatie, n-au nicio vina.
Paul Everac
sursa: cronicaromana.ro