Este extrem de interesant pentru istoria recenta si va ramane, cu certitudine, un fapt relevant si in istorie, in general, ca pasul, aparent mic, dar decisiv, pe care China l-a facut pentru a se transforma intr-un stat modern, a constat intr-o decapitare. In arestarea „bandei celor sase”. Aceasta asa-zisa banda era un grup format din sase lideri ai Partidului Comunist chinez, grup condus de sotia lui Mao si care s-a facut vinovat de blocarea progresului celui mai populat stat al lumii si, intre altele, chiar de crimele abominabile savarsite in timpul revolutiei culturale.
Pasul decisiv pe care l-a facut China, care a gasit forta interioara si vointa politica de a se autosalva, a constat in decizia istorica, luata de cativa lideri de partid, prin care „banda celor sase” a fost arestata si, practic, o conducere, care indrepta statul intr-o directie gresita, a fost instantaneu decapitata. Nu am cum sa nu fac o paralela intre afirmatiile lui Traian Basescu, referitoare la un moment de cotitura in istoria moderna a Romaniei, si ceea ce s-a intamplat, desigur, la un alt nivel si pastrand proportiile, in China rosie.
Ce este mai periculos si mai grav in afirmatia pe care, cel care a fost timp de zece ani presedinte, a facut-o? Faptul ca trei mameluci din sase au decis sa-i sfasie pe ceilalti trei mameluci? Sau confundarea statului de drept cu o autocratie? Sau chiar cu o dictatura? Pentru a raspunde la aceste intrebari, care cred ca sunt esentiale, nu avem altceva de facut decat sa descifram mesajul lui Basescu. El spune ca cei sase alcatuiau echipa sa, o echipa cu care a reformat statul de drept. Atentie, el se refera la o tara care se autointituleaza drept democratica si care face parte dintr-un ansamblu de state care impartasesc valorile euro-atlantice. Toate aceste state se autodefinesc printr-o structura de organizare intemeiata pe cele trei puteri ale statului. Independente intre ele. Orice reforma intr-o democratie nu poate sa aiba loc decat prin intermediul puterii legislative, a puterii executive si a puterii judecatoresti, care coopereaza in acest scop. Basescu ne spune cu totul si cu totul altceva. Si anume ca, domnia sa a decis, candva, sa reformeze statul, nu utilizand mecanismele democratice, ci, pur si simplu, prin intermediul cateorva persoane puse in fruntea unor institutii care, conduse dictatorial, devin institutii de forta si de represiune. Dar prin forta si prin represiune, asa ne-a invatat cel putin istoria, nu poate fi facuta vreodata vreo reforma. Si, cu atat mai mult, in democratie.
Asadar, Traian Basescu a extras din palarie sase indivizi, care a avut el grija sa fie santajabili, si pe care i-a cocotat in varful unor institutii si, apoi, i-a manipulat. Pe de o parte pentru a se rafui cu adversarii sai politici si, pe de alta parte, pentru a-si proteja grupul ilegitim, deci criminal, de interese. Si, apoi, s-a intamplat o nenorocire. Cei sase au stins lumina si au inceput sa traga unii in altii. Lasandu-l pe el in anticamera.
Daca asa stau lucrurile, nu mai este nimic de facut, pentru moment, decat ca societatea sa-i dea urgent la o parte si pe cei trei pistolari ramasi in picioare. Pentru ca fac parte din aceeasi banda. Din „banda celor sase”, al carui cap de banda este Basescu insusi.
Dar daca acesta a fost nucleul, care este, totusi, substanta celulei canceroase? Evident, „banda celor sase” este un eufemism. Pentru ca banda este alcatuita din mult mai multi. Dar tot cu Basescu la comanda.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog