Basescu reprezinta modelul reprezentativ al politicianului roman construit de mass-media, si politicienii incearca sa se identifice cu “prototipul” politicianului care stie si face ce trebuie facut, politicianul energic, activ, care emana forta si autoritate.
Toti liderii politici stiu ce au de facut si ce-i bine pentru noi, si nu mai considera necesar sa ne consulte, sau sa supuna dezbaterilor decizile lor. Basescu, Ponta, Crin Antonescu sau Voiculescu nu considera ca sunt necesare dezbateri in partidele lor, pentru ca ei stiu mai bine ce au de facut. Uneori ne mai fac cate o concesie sa ne “informeze” postafactum, sa-si justifice masurile minunate adoptate.
Presedintele stie cum trebuie modernizat statul: parlament unicameral, vot uninominal majoritar pe care foarte putine tari il mai paractica si se discuta sa se renunte la el, mai putini parlamentari ca sa fie mai usor schimbata structura si majoritate parlamentara prin migratie, stie cum trebuie sa arate regionalizarea sau descentralizarea si nu accepta alte opinii, stie cum trebuie reformate institutile statului.
Ştim unde suntem, ştim ce avem de făcut, ştim care este orizontul pentru ca la terminarea crizei România să poată valorifica din plin şansa ieşirii din criza europeană şi globală.
..
Marea problemă a populaţiei este ce se întâmplă în continuare. Eu ştiu ce trebuie făcut. Va trebui ca în continuare, într-un parteneriat cu Guvernul, să deschidem acest orizont de ţară nouă pentru români.
Presedintele nu are nevoie sa se consulte cu noi, se consulta cu FMI-ul si cu M Isarescu, cand are nevoie de bani.
Nu ne inteaba daca este oportun sa ia imprumutul si nici destinatia utilizarii banilor.
Nu stie de ce sunt necesare reformele. Are asa un sentiment ca refomele electorala, constitutionala si regionalizarea rezolva toate problemele, sau stie si are alta agenda. Cred ca ultima varianta este cea valabila.
Presedintele invita societatea civila sa se implice!
În ultima perioasă societatea civilă de bună calitate s-a retras în cochilie. Este timpul să revină. Este un apel pe care îl fac la revenirea societăţii civile de bună calitate în prim-planul vieţii politice şi sociale.
La ce sa se implice societatea civila, daca presedintele stie ce are de facut? Sa aplaude maretele idei ale presedintelui?
De 22 de ani suntem intr-o continua reforma. Fiecare ministru a facut reforma lui, pentru ca fiecare “stia ce are de facut”, si avea o solutie proprie. Ar fi cazul ca ministrii sa primeasca de la partide odata cu portofolile si solutile, sa fie executanti, functionari de rang inalt, dar “functionari” nu “sultani”.
De ce avem astfel de reprezentanti?
Pentru ca noi am preferat “oameni puternici”, oameni care “au solutii”, care sunt “experimentati”, care stiu exact ce vor si sunt siguri pe ei. Oamenii cu solutii si siguri de ei nu mai considera necesar sa se consulte cu nimeni, nici cu partenerii politici si cu atat mai putin cei care ia-au ales. Din cauza asta nu exista dialog intre partidele politice de la putere si din opozitie, intre liderii de partid si membrii partidelor si nici intre partide si electorat. Sigur ca intre clasa politica si societate a aparut o fractura, o falie normala tinand seama ca in clasa politca au fost promovati oameni energici, orgoliosi si increzatori.
La popul opus sunt oamenii fara solutii, oamenii modesti, care se consulta ca sa adopte decizii, dar care dau impresia ca sunt nesiguri. Cei care organizeaza consultari care lucreaza in echipa nu pot fi contestati, pentru ca decizile nu sunt ale lor.
Cum sa alegi un om nesigur, s-ar intreba majoritatea? Avem nevoie de oameni care stiu ce au de facut!
Pentru presedinte totul se rezuma la aparente.
Avem nevoie de un comportament modest şi decent al politicienilor. Eu nu spun că toţi au venit săraci în politică, dar când eşti în Parlament şi în Guvern şi în ţară se impun măsuri de austeritate deranjează comportamentul arogant şi lipsit de modestie.
Politicienii nu-i bine sa-si afiseze bogatia cu aroganta, dar pot sa sfideze opinile celorlalti pentru ca asta nu reprezinta aroganta in mintea presedintelui.
Daca vrem sa avem o altfel de clasa politica, una democrata, una care sa organizeze consultari si dezbateri cu specialistii si cu cetatenii, este necesar sa schimbam prototipul politicianului, de la “politicanul care stie ce are de facut“, la “politicianul fara solutii“, si care organizeaza concursuri cu premii pentru a afla solutia cea mai buna. Avem nevoie de politicieni dispusi sa supuna dezbaterii publice trei-patru variante de reforme in: cercetare, sanatate, invatamant, adminstratie locala, descentralizare institutionala etc..
Ca popor suntem in situatia femeii care si-a ales un partener puternic, autoritar, care sa o protejeze si dupa casatorie trebuie sa suporte aroganta, autoritatea si puterea care au impresionat-o.
Cine, de ce si cum sa promoveze un nou prototip de politician?
sursa: decantare.wordpress.com