Însă randamentele nu sunt adevărata grijă care vine din Europa. Băncile sunt, de fapt. Analistul Steven Englander arată într-o notă a unui client de ieri – aşa cum arată şi graficul de sus – că, de la începutul lunii mai, câştigurile pe care băncile europene le-au avut în raport cu cele ale Americii în ultimul an, sunt foarte mici. Performanţele băncilor europene au scăzut brusc, mai ales, săptămâna trecută, când FED a declarat că este posibil să înceapă programul de facilitare cantitativă în cursul acestui an.
Acest lucru este important pentru că, aşa cum subliniază Englander, a trecut aproape un an de zile de când preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario, Draghi, a promissă „facă tot ce este nevoie pentru a salva euro”. Acel discurs şi anunţul său ulterior cu privire la programul tranzacţiilor monetare simple (OMT) – în care BCE a oferit să cumpere obligaţiuni pe ţări, precum Spania şi Italia, fără a avea un plan de salvare – a însemnat mult pentru că a dat încredere. Iar acum acea încredere se pare că s-a diminuat.
Din păcate, datele sugerează că BCE ar putea să nu fie în măsură să rezolve această situaţie. OMT nu a fost niciodată folosit, aşa cum ar fi trebuit. Nici măcar instrumentul obişnuit al politicii Băncii Centrale Europene, probabil nu ar ajuta acum, şi anume o rată de reducere de la 0,5% la 0,25%.
O reducere a ratelor ar trebui să dea posibilitatea băncilor, la rândul lor, să stabilească rate mai mici de împrumut pentru oameni şi companii. Chiar şi în ţările europene de bază, cum ar fi Olanda, băncile nu se pot juca cu aceste reduceri a ratelor de creditare, întrucât ar risca întreg sistemul financiar.
Pe scurt, finanţele europene sunt în declin faţă de cele americane. Pentru bănci, cel puţin, efectul magic promis de Draghi ar putea fi salvarea.
Traducere: Ecaterina Pop
Sursa: financiarul.ro