„Îndemnaţi poporul să nu se-nconvoaie/ Ţara-i răvăşită – nu avem armată/ Ne-am ales ca « pretini » lupi în piei de oaie/ Flacăra dreptăţii moare revoltată […] Îndemnaţi poporul să nu se-nconvoaie/ Ne-am vândut pământul – ne râd veneticii/ Cei ce conduc lumea ne-mping în războaie/ Nici dracu’ nu ştie cine-s inamicii…”. (Virgil Ciucă)
„Rasism”, „antisemitism”, „discriminare” şi cătuşe la gură!
Când aud vorbindu-se de „democraţie”, „reformă”, „discriminare” şi de „algoritm politic” (rog luaţi notă de ghilimele), îmi vine să pun mâna pe armă, dar nu am permis. Care democraţie, care libertate a cuvântului, care reformă? Vreme de un sfert de veac aceste cuvinte de magie neagră nu au făcut altceva decât să mascheze corupţia, jaful, abuzul, incompetenţa, trădarea – promovate ca politici de stat -, şi în mod cu totul special, lupta potentaţilor, a „elitelor” hămesite împotriva propriului popor şi trecerea sub control total a acestuia.
Libertatea de exprimare este o lozincă de paradă, pentru că O.U.G. 31/2002 şi instituţiile inchizitoriale – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) şi Institutul Naţional (? – n.a.) pentru Studierea Holocaustului din România – „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-E.W.) ne pun cătuşe la gură. Dacă cineva reacţionează atunci când haitele unor ţigani dezlănţuiţi pe stradă ne poluează auzul cu „dialoguri” zgomotoase, ne agresează cu comportamente antisociale sau ne fură puţinii bani din buzunar, se cheamă că facem rasism, discriminare. Infractorilor le este permis să fie agresivi, să ne înjure pe ţigăneşte, iar forţele de ordine se prefac că nu văd, nu aud, nu înţeleg. Când un evreu comite infracţiuni şi este prins cu „ocaua mică”, instantaneu, acuzatorul este acuzat de „antisemitism” şi transformat din acuzator în acuzat. Se vorbeşte de nediscriminare, dar anumite etnii au locuri „rezervate” – fără vreun examen sau test -, la instituţiile şcolare ale statului român, în dauna celorlalţi, dar asta nu se defineşte ca discriminare pozitivă, ci „integrare socială”. Deşi ne aflăm în România, nu ne putem cinsti eroii aşa cum merită şi cum ne dorim, fără avizul instituţiilor inchizitoriale. Sictir! Pardon de expresie!
Retrăim anii ’50 ai secolului trecut!
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (C.N.C.D.) – un fel de Inchiziţie contemporană – vede şi aude doar ce vrea. Deunăzi, publicistul Ionuţ Ţene a fos citat de Istvan Haller, directorul C.N.C.D., să fie prezent la începutul lunii martie, la sediul instituţiei pentru declaraţii privind o aşa-numită discriminare religioasă sau etnică a preşedintelui Klaus Iohannis[1], de faptpentru că a îndrăznit să-şi exprime liber opinia despre prestaţia noului şef al statului român. Aviz amatorilor! Cineva întreabă: „cumva faptul că Iohannis e neamț și lutheran ne interzice să-l criticăm? Cum rămâne cu libertatea presei, atât de necesară într-un stat ce se pretinde democrat? Dacă astăzi un editorialist trebuie să răspundă în față unei inchiziții moderne pentru articolele sale, mâine pot urma alți jurnaliști ce au opinii cu care nu sunt de acord politicienii”[2].S-a vorbit un sfertde veac de reformă şi privatizare, dar s-a furat „fără frontiere”. Se vorbeşte de democraţie şi „respectarea drepturilor omului”, dar se aplică (oficial sau „discret”) legi restrictive după tiparul „Big Brother”. Patriotismul, naţionalismul, au ajuns nu doar noţiuni „demonetizate”, ci au fost etichetate ca „extremiste”. În România! La alţii, de pildă, în Marea Britanie, în Spania, în Italia, în Franţa… se poate şi nimeni nu-i condamnă. Exemplu tipic de discriminare internaţională, dar ei sunt occidentali!Prin jungla internetului circulă o frază care trimite la meditaţie. Nu cunosc autorul, dar reflectă fidel realitatea şi demonstrează „discriminarea crasă” din România:„Oare ce înţelege un străin care vine în ţară şi aude că pe preşedinte îl cheamă Iohannis, pe şeful serviciului de informaţii Hellvig, pe şeful instituţiei anticorupţie Kovesi, pe şeful de la situaţii de urgenţă Raed Arafat, iar pe directorul de la C.N.C.D., Istvan Haller?”. No comment!
Marşrutizarea României
După ce au distrus şi au vândut economia şi pământurile Ţării, după ce au anihilat Armata României, iar prin drogul numit televiziune au îndobitocit populaţia României, mercenarii au trecut la executarea fazei de atac direct asupra educaţiei, a culturii generale şi chiar a limbii române. Ba, mai mult, Rozalia Biro, propusă de U.D.M.R. ca ministru al Culturii, îşi trecuse în C.V. limba română ca limbă străină. Străină o fi pentru domnia sa, care a mai aruncat pe gură şi „inteligenta” emanaţie cu „copiii bipezi”. Rând pe rând, din programa şcolară pre-universitară au fost eliminaţi „inconvenabilii” reprezentanţi ai culturii autohtone. Orele de educaţie fizică aproape că nu mai există, dar se introduc şi se promovează anormalităţile şi ororile sexuale, ideea căsătoriilor între indivizi de acelaşi sex, la pachet cu creşterea şi educarea unor copii, în ideea desfiinţării familiei tradiţionale. „Istoria Românilor” a fost reformulată şi re-scrisă ca „Istorie”. A fost introdusă, ca un apendice, „Istoria Holocaustului”. Urmaşul alogenilor Dionis şi Odarca Patapievici – dublii agenţi ai GeStaPo şi N.K.V.D. în anii ultimei conflagraţii mondiale, antiromânul declarat Horia Roman Patapievici l-a numit pe Eminescu „cadavrul din debaraua” românilor. Recent, un mercenar din mass-media l-a acuzat – cu „forme fără fond” – pe Mihail Sadoveanu că ar fi condamnat oameni la moarte. Luceafărul poeziei româneşti este pus din nou la zid:
„de data aceasta într-un autentic tuci ţigănesc, inovaţie Pleşo-Patapu-Liiceano-Cărtărească. […] O ruda de-a regilor Cioabă, un oarecare Cătălin-minune, a fost pus ca semnătură pe o «carte» anti-Eminescu, lăudată de toţi tâmpii din trena impostorilor numiţi. […] Din ancheta culturală, publicată de Tribuna şi Ziariştii Online rezultă că «autorul Humanitas», Cătălin Cioabă, nu numai că nu şi-a scris cartea publicată de patronul său, Gaby Liiceanu, dar nici măcar nu a citit-o!”[3]
Distrugerea valorilor româneşti
Când citim sau auzim cuvântul „război” ne gândim la bombe, avioane, tancuri… însă astăzi se poartă „războiul hibrid”, ale cărui lovituri sunt generate cu sprijinul serviciilor speciale, aflate deasupra legii. De-a lungul întregii sale istorii, România a stat în bătaia vânturilor, la întretăierea drumurilor marilor imperii, care au folosit-o, fie ca teren de luptă, fie ca trambulină pentru experimente şi salturi spectaculoase. Poporul român, unul dintre cele mai vechi de pe continentul european, nu este cu nimic inferior altor popoare ale lumii şi, în pofida tuturor vicisitudinilor şi trădărilor a rezistat intemperiilor şi vremurilor aprige. Poporul român a dat civilizaţiei cele dintâi semne ale scrierii, a inventat stiloul, l-a „născut” pe Iorga, pe Enescu şi Grigorescu, pe Celibidache şi Eliade, pe Ion Antonescu, pe Henri Coandă şi Ana Aslan, pe Conta, Ţuţea, Brâncuşi, Palade… şi pe alţi „uriaşi” ai umanităţii: Paulescu a dăruit omenirii insulina, Victor Babeş, vaccinul antirabic. Imun la vaccinul ultim amintit, un comentator într-ale hârtiilor foşnitoare emise de fabricile de parale, după un consum excesiv de suc de cucută, a luat-o birjăreşte pe arătură, erijându-se în filosof, lingvist şi chiar în profet, în fapt, fiind doar un mercenar lipsit de scrupule.
Perle ale „Înţelepciunii lui Solomon
”Zilele trecute, o distinsă personalitate contemporană mi-a semnalat existenţa, într-un cotidian naţional, a unui articol cu titlul interogativ: „Ne permitem limba română?”, autor fiind un comentator pe teme financiare la Jurnalul.ro. Intrigat de întrebarea-titlu, am căutat textul, însă accesul la „Înţelepciunea lui Solomon” cioplită în piatra articolului nu mai este accesibil. Este posibil ca după ce au luat cunoştinţă de enormităţile înşirate ca mărgelele pe aţă proastă şi de reacţiile cititorilor, redacţia portalului să fi procedat la evacuarea „debuşeului” încriminat. Tardiv! Răul fusese deja comis chiar, în prima zi a primăverii calendaristice! O fi vreun „Mărţişor” sui generis! Am reuşit să mai găsesc totuşi o „urmă”, un fragment preluat şi republicat, undeva în spaţiul virtual[4]. În cele ce urmează reproduc câteva „perle” elucubrante, extrase ale „Înţelepciunii lui Solomon”, un fel de„exerciţii superficiale, de istorie contrafactuală” (l-am citat chiar pe autor): „Ne permitem limba română? Limba noastră-i o comoară. Învăţăm asta încă din clasa I. […] trebuie să ne întrebăm şi dacă limba noastră maternă nu e cumva păguboasă pentru noi (păguboasă pentru noi este revelaţia idioată a dumneavoastră, domnule I.B. – n.a.). Să ne întrebăm care sunt costurile – economice şi nu numai – ale faptului că avem o limbă materna latină, cu o structură gramaticală şi topica complicată şi care ne consumă mult timp, să o învăţăm şi să o utilizăm (de gramatica limbii germane o avea cunoştinţă, domnul filosof-filolog de cafenea? De scrierea etimologică şi gramatica limbii franceze o fi auzit, stimabilul? Dar de ciudăţeniile limbii engleze? – n.a.). În loc să ne bucurăm de pragmatismul, funcţionalitatea şi «ergonomia» comunicaţională a limbii engleze (Fericiţi cei săraci cu duhul![5]- n.a.). Vrem, nu vrem, timpul înseamnă bani. E foarte posibil ca […] învăţarea limbii române să fie pură pierdere de timp […]. Filosofi, istorici şi antropologi s-au întrebat de-a lungul timpului dacă nu cumva ne era mai bine să fim altceva decât suntem. […] Aceste întrebări rămân […] exerciţii superficiale, de istorie contrafactuală…” şi dă-i şi luptă… Semnatarul acestor enormităţi, impardonabile şi inadmisibile atacuri asupra limbii şi credinţei neamului românesc, continuă să debiteze alte filosofii emise la cârciuma din mahala: „nu cumva ne era mai bine să fim altceva decât suntem. […] dacă nu cumva am fi fost un popor mai bine organizat şi mai eficient dacă am fi fost catolici sau protestanţi în loc de ortodocşi”. Doresc să îi adresez o singură întrebare, retorică, desigur: Mister I.B., nu cumva era mai bine pentru noi, dacă nu v-aţi fi născut? Dacă părinţii ilustrei dumneavoastră personalităţi au greşit dându-vă viaţă, noi, ceilalţi n-avem nicio vină. Nu vă putem îngădui alienaţia, dar fiindcă slujiţi interesele altora, nu ale românilor, bine-ar fi să vă strângeţi degrabă catrafusele şi să vă angajaţi la „Canal 4”, în Anglia. Televiziunea respectivă caută cu lumânarea mercenari anti-români şi ca să nu se spună că fac discriminări, voi cita o zicală evreiască ce se mulează perfect pe elucubraţiile emise de înalta dumneavoastră înţelepciune solomoniană:„Toți se plâng de lipsă de bani, dar de lipsă de minte, nimeni”.
Referinte:
[1] http://www.nationalisti.ro/2015/02/moartea-libertatii-de-exprimare-cncd-condamna-jurnalistii-ce-gandesc-diferit/#sthash.ae4HyG6M.dpuf[2] http://www.jurnalulromanesc.at/anii-50-redivivus-cndc-vrea-sa-puna-calus-unui-editorialist-clujean-ca-sa-nu-fie-criticat-klaus-iohannis/
[3]http://roncea.ro/2014/07/16/atac-la-eminescu-pe-linie-pleso-patapu-liiceano-rroma-alex-stefanescu-un-elefant-prea-mare-pentru-pielea-lui-vrea-sa-intre-in-a-lui-cartarescu/#sthash.UirlZBN8.dpuf
[4] http://www.indexstiri.ro/ne-permitem-limba-romana.html
[5] Fericiţi cei săraci cu duhul… versetul 3, capitolul V, „Predica de pe munte” din Evanghelia lui Matei
http://www.art-emis.ro
Sursa: Stiri extreme