Nu ne putem permite o criza politica de proportii. Asa sunau versiunile oficiale ale liderilor Coalitiei, ieri, in momentul in care Guvernul si-a asumat raspunderea. Realitatea este, insa, alta si este arhicunoscuta. In Kiseleff si Modrogan, nemultumirile fata de partenerul de guvernare sunt generalizate. Filialele doresc ruperea urgenta a protocolului, pentru ca se simt tradate. De celalalt. Neincrederea in partenerul de Coalitie a atins cote greu de digerat. Doar interesele mai tin in viata o Putere incompetenta si corupta. Guvernul nu va cadea. Nu pentru ca parlamentarii PSD nu ar dori acest lucru, ci pentru ca toti se complac, mai mult sau mai putin, in aceasta letargie gaunoasa, dar profitabila pentru ei chiar si pe timp de criza, numita guvernare.
Sindicatele sunt, la randul lor, dezamagite de politica haotica, aroganta si refuzul Executivului de a raspunde nevoilor milioanelor de cetateni. Heirupismul, atat de nociv in ultimii 20 de ani, se regaseste in peisajul guvernarii si de aceasta data. Mii de sindicalisti au pichetat Parlamentul in momentul asumarii raspunderii. Noi nu putem avea, din pacate, legi dezbatute, carora li se aduc cu adevarat amendamente serioase. Am votat Codurile Penal si Civil, in corul de proteste al magistratilor, fara a ne interesa ca ne furam singuri caciula prin aceasta pripa nejustificata. La fel si ieri. Trei pachete de legi pe teme vitale pentru viitorul Romaniei, pentru soarta unei populatii saracite si aruncate pe culmile disperarii de o criza nemiloasa, la care a punctat decisiv si o Putere falimentara. Aceeasi graba, aceeasi dorinta de a trece rapid, printr-un simulacru de negocieri, legi importante. Parlamentul nu isi poate depasi conditia de for care este dator sa creeze iluzia legalitatii. De prea multe ori, ordinul de la partid transforma sutele de alesi in yesmani care accepta toate indicatiile pretioase ale liderilor. Este grav ca stalpul de baza al democratiei nu face altceva decat sa se afunde in mlastina urat mirositoare a nelipsitelor compromisuri. Decredibilizarea accentuata a Legislativului ar trebui sa ingrijoreze, sa ridice semne de intrebare parlamentarului autohton. Discrepanta dintre alesi si cetateanul de rand devine tot mai mare, iar interesul fata de populatie nu mai se regaseste de ani buni printre prioritatile liderilor. La nivel declarativ, inevitabil, alegatorul ramane stapanul absolut, insa, in realitatea cruda in care ne aflam, acesta nu mai conteaza de mult. Lupta electorala continua.
In PSD, criticile la adresa unei guvernari din care fac parte si reprezentantii sai sunt la inaltime. Situatia este similara si in cazul democrat-liberalilor, care fac eforturi disperate sa se prezinte populatiei drept partea responsabila a unei guvernari… iresponsabile. Inutil sa mai adaugam aici tensiunile din filialele celor doua partide. Era de asteptat ca doua sabii sa nu incapa in aceeasi teaca. Fiecare tabara vrea sa obtina cat mai mult din judet. Teama de celalalt, ca te fura, te minte, te pacaleste, a ridicat suspiciunile la rang de protocol de colaborare.
De noua luni, judetele sunt impartite intre liderii locali ai celor doua partide. Miile de functii din fruntea descentralizatelor au facut obiectul unui troc, din care tipetele, acuzele si compromisurile nu au lipsit. Nu a contat nicio secunda competenta persoanei numite in functia X ori Y sau ceea ce-i poate oferi aceasta comunitatii, ci doar rasplata pe care un partid o ofera unui politruc care a ajutat in campanie. Opozitia nu se poate prezenta ca o alternativa. Si liberalii, si udemeristii fac un scandal monstru, acuza in dreapta si in stanga, cu ochii atintiti spre Putere. Vor si ei o parte din privilegiile guvernarii. Asta este tot ce conteaza. Cabinetul Boc merge mai departe, desi senatorii democrat-liberali, dar si marea majoritate a filialelor au votat pentru ruperea protocolului cu PSD. Executivul se taraie printre criticile venite din Coalitie, printre demagogia care inconjoara prezidentialele. La polul opus, Romania simte coltii recesiunii. Care se infing tot mai adanc in gatul unei economii incapabile sa reactioneze. Clasa politica este si de aceasta data absenta nemotivat. Pentru ca alesii au plecat dupa voturi.
Iulian Badea
sursa: cronicaromana.ro