Este absolut senzațional modul în care președintele Klaus Iohannis și-a prezentat opiniei publice a doua mare înfrângere dintre cele trei suferite în această lună. Nu a mai avut încotro și a trebuit să promulge legea de organizare judecătorească. Aceasta, odată publicată în Monitorul Oficial, intră în vigoare. Această pilulă amară, din perspectiva lui, otrăvită, a încercat să o ambaleze în ciocolată și astfel le-a servit-o batalioanelor #rezist. O șmecherie ieftină. Mult prea străvezie. Nedemnă de un președinte al republicii.
A fost o lună grea pentru Klaus Iohannis. A fost obligat să semneze revocarea Laurei Codruța Kovesi. Sub amenințarea unei suspendări iminente. La scurt timp, s-a umilit invitând la Cotroceni premierul, căruia i-a cerut de șapte ori demisia, pentru a-i solicita ajutorul într-un proiect de interes național. Președinția rotativă a Uniunii Europene. Iar pentru o mai bună cooperare, a pus batista pe țambal și nu a suflat o vorbă nici referitor la gogoașa înfuriată a ordonanței de urgență, nici la proiectul suspendării primului-ministru. În paranteză fie spus, presupun că la acest capitol s-a căzut la pace, întrucât l-a luat gura pe dinainte pe Klaus Iohannis, a promis la summit-ul NATO creșterea efectivelor noastre din Afganistan, fără ca în prealabil să fi existat vreo solicitare în acest sens a Guvernului și un acord al Parlamentului. Iar acum s-a milogit pentru a le obține și pun pariu că, la schimb, se închide faimosul dosar al trădării naționale iar demersul lui Ludovic Orban rămâne în aer. Și, în fine, a venit și bomboana otrăvită.
Una dinte cele trei mari legi ale Justiției a intrat sau intră de mâine în vigoare. Klaus Iohannis a încercat să-și prostească prozeliții, făcându-se că solicită Parlamentului un lucru cu totul și cu totul imposibil. Ca, după ce a sabotat cât a putut acest act normativ și după ce actul normativ a intrat, în fine, în vigoare, la toamnă, în noua sesiune, majoritatea să decidă să rediscute întreaga lege. Este aberant și nu mă îndoiesc că președintele Klaus Iohannis știe acest lucru. A dorit doar să le arunce praf în ochi celor care îi sorb cuvintele.
În fine, toate celelalte spuse ale lui Klaus Iohannis în ultima sa declarație publică, înainte de a pleca într-un binemeritat concediu, au fost simple palavre și încercări inutile de a-i păcăli pe cei de la care speră ca, prin acțiuni disperate de tip extremist, să creeze o emoție colectivă. Apropo de această emoție colectivă, trebuie să spun că ea a devenit o obsesie pentru un om politic extrem de rudimentar, cum s-a dovedit a fi Klaus Iohannis. Să ne amintim că, după alegerile prezidențiale, pe care le-a câștigat încercând să acopere manevrele SRI, pentru care de altfel l-a răsplătit pe George Maior, și ale STS, pentru care de altfel l-a păstrat pe șeful instituției, Klaus Iohannis a vorbit despre emoția colectivă, care ar fi fost cheia succesului său. O emoție colectivă, care într-adevăr s-a produs, grație unor greșeli impardonabile ale lui Victor Ponta, intens speculate de servicii, legate de votul românilor din afara țării. Reacția acestora a reverberat puternic în țară, printr-o rețea socială bine accelerată de organizații specializate. Și astfel Klaus Iohannis a vorbit pentru prima dată despre emoția colectivă. A doua oară, i-a reușit aceeași figură exploatând la maximum tragedia de la Colectiv când, urmare a emoției colective, l-a împins pe Victor Ponta în afara terenului de joc și a reușit să-și instaleze guvernul său, un guvern catastrofal, condus de Dacian Cioloș. Care, culmea, zilele trecute, i-a bătut obrazul, referindu-se tocmai la emoția colectivă. Dar obsesia președintelui pentru acest truc electoral a rămas intactă. De aceea încearcă din răsputeri să activeze cât mai mult batalioanele de asalt #rezist. Împingându-i pe acești oameni la acțiuni extreme, speranța lui e că va declanșa o a treia emoție colectivă, care ar putea mătura de la putere majoritatea instalată în urma unor alegeri democratice.
Acestea sunt, în mare motivele, care l-au determinat pe Klaus Iohannis să ambaleze cum a putut pilula amară, de fapt otrăvită, pentru adepții lui.
P.S.: George Soros a recunoscut. Și-a utilizat rețeaua de ONG-uri pentru ca, în numele unei false societăți civile, să dărâme majoritatea aleasă democratic în Ungaria. Înlocuind-o cu o minoritate pe care o putea controla. A recunoscut că a făcut această ticăloșie și că a suferit o înfrângere extrem de costisitoare. Așteptăm cu nerăbdare partea a doua, când își va recunoaște înfrângerea și pe frontul din România. Deși, din păcate, aici nu avem un Viktor Orban.
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog