Marturisesc ca desi am primit numeroase opinii, ironii sau argumente venite din partea unor prieteni sau persoane de buna credinta de cativa ani de zile ma tot incapatanez sa sustin ca Romania poate fi salvata prin educatie si prin impunerea unui sistem meritocratic care sa iti permita sa te realizezi profesional aici, acasa, pe ceea ce ai tu in cap, cum spunea bunica mea.
Stiu ca multi veti sari sa acuzati ca vorbesc in lozinci. Nici nu va condam (pe cei de buna credinta nu pe postacii platiti doar ca sa ma injure!) tocmai pentru ca ideile bune au fost atat de mult abuzate de atat de multi politicieni incat este greu sa mai crezi ca poate sunt si unii care chiar cred ceea ce sustin. Indraznesc sa spun ca sunt suficient de multi care cred si care au curajul sa si sustina, cu consecventa nu oportunist, aceste idei care pot fi transformate in proiecte daca toti care gandim cat de cat apropiat, daca toti care avem sperante apropiate si de ce nu vise si idealuri asemanatoare, am intelege ca vocea noastra poate fi mult mai puternica daca nu am ramane insule izolate, cum spun eu. Incurajator este faptul ca sunt multi si pe zi ce trece devin tot mai multi, cei care s-au saturat de non valori, de non modele, suparati poate si din cauza ca visele pentru care multi dintre noi (ma refer in primul rand la generatiile apropiate mie) am fost in strada acum 20 de ani.
Romania poate fi salvata prin eliminarea dictaturii non valorilor care sufoca aceasta societate de mult prea multi ani. Modelul smecherului, al tupeistului, al proastelor maniere, modelul celui care nu da doi bani pe scoala, in sensul de a studia, modelul “lasa ca se poate si asa”, “lasa ca ne descurcam noi, important este sa stii pe cine trebuie”, modelul vulgarului, al mitocanului, al non-talentelor a ajuns reteta de succces in orice domeniu din aceasta tara.
Citeam astazi un alt exemplu, din miile pe care le cunosc, al unui tanar care dupa ce si-a terminat un master, in cazul de fata la o universitate din afara beneficiind de o bursa in valoare de 70.000 euro platita de statul roman, s-a intors acasa si, conform obligatiilor contractuale de la acordarea bursei, s-a angajat in sectorul public. Mai are sens sa va spun ca a fost printre primii dati afara urmare a restructurarilor din sectorul bugetar? Nu, nu mai e nevoie pentru ca si voi stiti ca raspunsul este da. Mai este nevoie sa spun ca asemeni lui sunt mii de tineri care fie au invatat in tara, fie au invatat afara, pe banii statului roman, s-au intors acasa, si, cu buna credinta, s-au angajat in sectorul public dornici sa puna in practica ce au invatat? Nu, nu mai este nevoie pentru ca si voi stiti ca raspunsul este da.
Sigur, pentru unii dintre ei reprezinta o sansa de a scapa de obligativitatea clauzelor contractuale de a se angaja la stat, nefiind astfel obligati sa returneze banii, si pot foarte frumos sa mearga in privat sau “afara”.
Este o solutie? Care este ratiunea care sta in spatele unor asemenea concedieri? Una simpla: se restructureaza competentele, sunt dati afara oamenii profesionisti, educati si sunt pastrate pilele politice!
Felicitari! Asa da restructurare,pe spatele calitatii serviciilor publice si asa slabe!
Normal ar fi ca cei care dau afara bursierii guvernamentali ar trebui sa suporte costul acestor burse acordate din banii publici! Se va intampla acest lucru? Sigur ca nu, pentru ca, nu-i asa, lasa ca la noi se poate!
Este vremea ca fiecare dintre noi, indiferent unde suntem, indiferent in ce domeniu activam, sa incepem sa spunem un nu hotarat dictaturii non-valorilor. Sa incepem sa impunem un nou model de societate, un nou model politic, un nou model economico-financiar, care sa reprezinte o fundatie, solida, de dezvoltare a societatii romanesti. Este pana la urma o datorie a fiecaruia dintre noi. Asa cred eu. Si aceste vise au fost parte componenta in decizia de a ma intoarce acasa. Refuz sa cred ca aceasta tara nu are puterea de a nu se lasa ingenunchiata de dictatura non-valorilor!