Klaus Iohannis, Ludovic Orban, Florin Câţu! Lăudăroşi, mincinoşi, păguboşi! Sfidători, făţarnici, seci!
Trei scorburi pe post de piloni de rezistenţă ai ţării. Cum să nu se prăbuşească biata şandrama?
Vorba unui mare şarlatan în viaţă: „Ce blestem pe ţara asta…”!
Ca în fuga de un vis urât, strângem pleoapele şi le deschidem, doar – doar ne-om trezi într-o lume cât de cât normală. Zadarnic! În jur descoperim mereu şi mereu aceleaşi chipuri crispate, de condamnaţi la măcel, de minţiţi care nu mai rabdă, de deznădăjduiţi în căutare de coase şi furci.
Vorba unui clasic din Panteonul universal:
„Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
…
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?”
Da, asta-i deviza lor: ”Alţii sunt de vină! Voi, ceilalţi”.
Să-i auzi o dată, măcar o dată, pe farsorii ăştia care joacă bambilici cu vieţile noastre, că se căiesc. Că recunosc, cu părere de rău: „da, am greşit”!
Niciodată!
Ei sunt perfecţi! Ei nu greşesc, deci n-au de ce să-şi ceară scuze!
Probabil pentru că mint într-una, lumea a ajuns să-i citească pe invers. Toate restricţiile lor sunt luate drept invitaţii la făcut pe dos.
Aroganţii găunoşi ai neamului! În frunte cu sasul ţanţoş care s-a luptat pentru noi la Bruxelles.
Nu-i mai ascultă nimeni!
Atunci, la ce bun să mai fie acolo?
Sursa: Contele de Saint Germain