Arhitecţii zonei euro s-ar putea să fi ştiut tot timpul că structurile zonei euro sunt incomplete, însă s-au gândit că o criză structurală le-ar permite să introducă politica fiscală comună, care altfel ar fi fost politic imposibilă scrie pe blogul Wall Street Journal jurnalistul Martin Essex.
Teoria a fost prezentată de directorul pentru investiţii al Cazenove Capital Management, Richard Jeffrey, la postul de radio BBC 5.
“Deşi am puţin timp pentru teorii conspiraţioniste, Jeffrey prezintă argumente foarte solide”, scrie Essex.
De-a lungul actualei crize a Greciei şi băncilor europene a existat o presupunere larg acceptată că problemele zonei euro au fost cauzate de o concepţie greşită că dacă voinţa politică este destul de puternică ar fi posibilă depăşirea deficienţelor economice ale sistemului monetar.
Ideea că aceia care au construit uniunea monetară au ştiut întotdeauna că euro va intra în criză, dar au considerat că o astfel de situaţie le-ar permite trecerea la o uniune mai integrată, pe care mulţi dintre ei o susţineau, sugerează mai mult decât naivitate, scrie Essex.
“Unii din politicienii care au introdus euro, şi care au presat pentru introducerea acestuia, şi-au dat seama că vom ajunge în această criză la un anumit moment, dar au realizat că o astfel de criză îi va apropia de scopul lor, care era şi o uniune fiscală, şi crearea Statelor Unite ale Europei. Reacţia zonei euro de a spune că ceea ce avem nevoie acum este o uniune fiscală mai strânsă este exact ceea ce au vrut acei oameni. Ştiau unele din riscurile pe care şi le asumau şi că va exista o criză la un moment dat”, a spus Jeffrey la BBC Radio 5.
Afirmaţiile analistului Cazenove duc dincolo de ideea că politicienii s-au gândit că voinţa politică singură poate ţine la un loc zona euro. Lasă de înţeles că au ştiut că nu va fi aşa, scrie Esex.
“Ideea este că, dacă procedezi logic, o monedă comună este ultimul lucru care ar fi de introdus (după politică fiscală comună, sisteme legislative, reglementarea pieţei şi altele) dacă ai vrea să aduci ţările într-un fel de federaţie politică, deoarece moneda şi politica fiscală comună ar aduce la suprafaţă toate tensinile dintre economiile ţărilor respective”, a răspuns Jeffrey la întrebarea dacă susţine că politicienii europeni au ştiut unde se va ajunge.
“Politicienii au inversat această logică şi au considerat uniunea monetară un prim pas care ar forţa şi alţii, întrucât ar necesita o abordare mai federală şi în alte zone, precum politica fiscală, pentru a avea succes”, a spus el.
Pentru a-şi susţine teoria, analistul citează afirmaţii ale lui Romano Prodi în Financial Times în 2001, când italianul era preşedinte al Comisiei Europene.
“Sunt sigur că euro ne va obliga să introducem un nou set de instrumente de politică economică. Este imposibil politic să propunem aşa ceva acum. Dar cândva va exista o criză şi vor fi create noi instrumente”, declara Prodi la momentul respectiv.
Astfel, argumentează Jeffrey, uniunea monetară nu a reprezentat obiectivul final, ci numai un pas care necesita noi acţiuni la nivelul zonei euro, acţiuni care ar conduce eventual la scopul dorit: uniune completă politică şi economică în Statele Unite ale Europei.
În acest context, nu este deloc surprinzător că investitori de la miliardarul George Soros la China sunt rezervaţi în privinţa ultimelor planuri de scoatere a zonei euro din criză, scrie Essex pe blogul WSJ.
sursa: gandul.info