Ca orice religie, Anticorupția are și ea fanaticii săi. Unii dintre ei se văd ca lumini călăuzitoare în lupta cu răul, alții visează chiar la postura de martiri ai războiului.
Toți își privesc cu mare importanță rolul de cavaleri ai dreptății și, printre săgețile aruncate către adversar, nu uită să se laude. În lupta lor nu mai țin cont de nimic, uneori nici de adevăr. S-au transformat din ziariști în propagandiști care văd doar izbânzile Anticorupției și manifestă o gravă orbire față de abuzurile acesteia. Victimele colaterale nu există, nu contează. Totul pentru victoria finală!
Ziariștii Mircea Marian și Moise Guran, filozoful Gabriel Liiceanu, dar și alții, par să fi găsit în arhiva Editurii Politice vechi elogii ale luptei de clasă, pe care le folosesc în noua lor credință. Au schimbat doar partidul cu „Anticorupția“ și acum declamă că cine nu e cu noi e împotriva noastră. Curată democrație și minunată toleranță!
Liviu Avram: ”Cum ar putea funcționa acest guvern care și-a ruinat încrederea”
„Am câștigat un lucru extrem de important: faptul că, măcar pentru o perioadă, politicienii vor fi extrem de reținuți în a manipula procesul legislativ, spre a implementa legi destinate unor interese înguste. Și totuși, grație unei părți a presei foarte active, ba chiar în pofida unei alte părți a presei, extrem de manipulatoare în favoarea complotiștilor, opinia publică a înțeles foarte corect ce se pune la cale și a ripostat în consecință. Noi, pe plan intern, ne putem acomoda cu trauma pe care am trăit-o, pentru că n-am trăit-o pentru prima oară. Dar îmi este aproape imposibil să-mi imaginez cum ar mai putea funcționa aproape patru ani acest Guvern, care și-a ruinat în câteva zile toată încrederea de care orice guvern are nevoie. (…) Într-o țară normală, o asemenea criză se rezolvă, clar, prin alegeri anticipate. La noi însă, mecanismul constituțional este atât de complicat și de îndelungat, încât e mai bine să abandonăm, deocamdată, această idee. (…) Indiferent de dimensiunea remanierii, Guvernul trebuie să-și ia un angajament limpede, scris, că asemenea lucruri nu se vor mai repeta. O soluție ar fi, spre exemplu, să inițieze prin proprie voință un proiect de lege, aprobat apoi de Parlament, prin care să-și limiteze dreptul de a mai emite ordonanțe care au ca efect aplicarea legii penale celei mai favorabile – adică să-și interzică pe viitor avantajele de care a încercat să profite prin emiterea ordonanței 13. Lucrurile stau însă mult mai grav pe plan extern. Acolo nu merge să fii prins cu minciuna, să ceri scuze și să mergi mai departe, cum o putem face noi între noi, românii.“
Cristian Tudor Popescu: „Abordarea sexorală, pardon, hexorală“
Jurnalistul C.T. Popescu, un alt luptător fervent împotriva corupției, s-a remarcat de-a lungul timpului prin plasticitatea limbajului și cinismul comentariilor politice. Despre acuzațiile de corupție pe care Traian Băsescu, președinte în 2013, i le aducea premierului Victor Ponta, C.T. Popescu scria pe pagina de Facebook: „Întrebat dacă a sesizat Parchetul în legătură cu actele de corupţie, preşedintele României a declarat rânjind: «L-am sesizat la fel cum l-a sesizat şi el cu fiică-mea». Adică ioc, canci, nexam, dar dacă mi-o trage Ponta, atunci i-o trag şi eu. Șeful statului român afirmă, cu nume şi cifre, că şeful Guvernului român e profund corupt. Aude asta o ţară şi o lume-ntreagă, de la Washington la Bruxelles şi Beijing. Şeful statului român nu prezintă nicio dovadă, nu sesizează Parchetul, în schimb anunţă, în regim de şantaj de cartier, că zisa corupţie profundă e la troc cu anchetarea fiică-sii pentru creditul de 1 milion de euro de la CEC“.
În editorialul „Naționalizarea corupției”, C.T. Popescu scria: „Abordarea sexorală, pardon, hexorală: «Toată lumea în România face gargară cu corupția. De dimineața până seara, numai cu corupția în gură stăm» (Călin Popescu Tăriceanu). Punctul de vedere zootehnic: «Corupție? – bulșit!», adică corupția este o balegă care nu prezintă interes (Liviu Dragnea).Viziunea pacifistă: «Că n-a dat nimeni în cap la oameni sau ceva» (Bogdan Olteanu, fost viceguvernator BNR). Neorealism pornovadimist: «Dacă e o problemă, spuneți, măi băieți, cine-i ăla corupt pe care să-l împușcăm pe stadion. Ne tot plimbăm cu corupția în gură. Poate că în România se fură biciclete» (Adrian Năstase) Iar corupții sunt niște românași simpatici, care fac, de fapt, ce face toată lumea, numai că unii sunt prinși, alții nu“.
Abordând problema celebrei Ordonanțe 13, C.T. Popescu preciza: „Așa cum m-am temut din ziua abrogării ei, OUG 13 a fost doar o șarjă diversionistă, menită parcă să consume forța de reacție a oamenilor. Atacul blindatelor și aviației hoților de partid și de stat e acum în plină desfășurare“.
Mălin Bot: „Propun o lege cu articol unic“
„Campania cu iz comunistoid de dezinformare şi instigările publice la ură injectate în societate de personaje ca Mihai Gâdea sau Mircea Badea nu există pentru Mircea Toma şi echipa ActiveWatch. (…) Unul dintre motivele pentru care am decis să plec a fost că mă săturasem să-mi fie silă aproape în fiecare dimineață când vedeam cum EVZ publică încă un text care părea dictat de Vadim Tudor, de pe Lumea Cealaltă, sau de Dan Voiculescu, din celula de la Rahova. Propun o lege cu articol unic: Dosarele de corupție să fie judecate în regim de urgență, cu termene la două zile. Dosare, cum este dosarul Liviu Dragnea, ar putea fi judecate foarte rapid și societatea ar putea să scape mai repede de tulburarea provocată în lipsa unor răspunsuri. (…) Așa cum se întâmplă în momentul de față cu acest cetățean, condamnatul Liviu Dragnea și cu partenerul lui de politică, inculpatul Călin Popescu Tăriceanu, care stau la Casa Poporului și pritocesc fel și fel de modificări legislative menite să încalece justiția și într-un fel sau altul să le rezolve lor dosarele penale.“
Andreea Pora: „Capul Codruței e esențial“
„Războiul la care asistăm, în opinia mea, e unul cu bătaie mai lungă și arie mai extinsă decât discreditarea/înlăturarea lui Kovesi. (…) A început cumva Kovesi să sufere de «sindromul Mesia»? Adică a început să creadă, ca mulți alții, desigur, că fără ea țara e pierdută? Că rolul ei în această lume și în acest moment este unul istoric? (…) Avem, fără discuție, de-a face cu un grup infracțional organizat care vrea să pună mâna pe tot statul. Au reușit în cea mai mare parte, din puzzle le lipsesc deocamdată doar câteva piese: justiția, serviciile secrete și președinția. (…) Șansele de reușită ale referendumului nu sunt prea mari, deși nu este exclus ca PSD să continue să facă greșeli, să enerveze și îndârjească publicul. (…) Baza electorală a președintelui va crește, iar o eventuală suspendare va fi mai dificilă. (…) Incredibil cum omul pus de Dragnea să dea SRI-ul pe brazdă și să rupă și ultima legătură amoroasă a Binomului a reușit să dezamăgească în halul ăsta. (…) Că doar n-or fi căpiat toți penalii care spun că băieții cu ochi albaștri dictau rechizitoriul procurorilor, după care mergeau la un șpriț și puneau la cale câte un «un cap în gura» celor care trebuiau înfundați și băgați la mititica. (…) Capul Codruței e esențial. După el s-ar putea rostogoli și cele ale procurorilor care au instrumentat dosarele «măsluite» de care ne vorbesc victimele. (…) Nici nu li se uscase bine semnătura pe abrogarea nefericitei Ordonanțe 13, că băieții cu dosare, epoleți și ziariști în cont – armata pe care o vedem bâzâind neobosită la bălegarul proaspăt – au și trecut la planul B. Porcăria pe care tocmai o rataseră, vezi doamne, dintr-un motiv benign, cum e «proasta comunicare», s-a metamorfozat în «abuzurile DNA». Abuzuri peste abuzuri, dosare mistificate, politicieni vânați la ordin, sereiști pe-o mână cu procurorii, ce mai, o nenorocire. Ai zice că Securitatea lui Ceaușescu era o domnișoară de pension pe lângă ce fac ăștia acum, că poliția politică de atunci s-a reîncarnat în DNA și Kovesi e un Vîșinski cu fustă.“
Gabriel Liiceanu: „Opriți măcelul!“
Ordonanța 13 i-a oferit lui Gabriel Liiceanu o nouă ocazie să-și etaleze calitățile de propagandist. „Alianţa la putere a câştigat cu 18%. Liviu Dragnea, condamnat şi judecat penal, este preşedintele Camerei Deputaţilor. Preşedintele Senatului, Tăriceanu, este judecat pentru mărturie mincinoasă. România are în fruntea celor două Camere condamnaţi penal sau cu dosar penal. 20 dintre membrii Parlamentului sunt urmăriţi penal, trimişi în judecată sau condamnaţi. Guvernarea PSD – ALDE a debutat printr-un atac penal la adresa justiției. OUG 13 urma să îi scoată de sub rigorile legii în primul rând pe cei doi şefi de partide din coaliţie.“
Perorațiile sale au continuat cu o paralelă între Grindeanu și fiul său: „Sorin Grindeanu are exact vârsta fiului meu: 43 de ani. Așa încât, când l-am văzut ieri la ora 20.30 apărând în fața presei, ca să dea comunicatul cu abrogarea, mi-a fost imposibil să nu-mi imaginez o clipă ce-aș fi simțit dacă l-aș fi văzut pe fiul meu în locul lui. I-am privit fața premierului, mușchii maxilarelor care se încleștau și se destindeau ritmic. Vorbea ca prin vis. După primele propoziții mi s-a făcut frică. «Dacă l-au drogat?», mi-am zis. Gura părea decuplată de creier. Creierul i se-nvârtea ca o roată intrată în șleaul prezentului. Voia să treacă mai departe, dar nu putea. Mi l-am imaginat «în culise», ținut în brațe să nu cadă, stropit cu apă, tamponat pe tâmple. L-am văzut, trântit pe un scaun, cu picioarele rășchirate în față, mirosind amoniac.«Opriți măcelul!», mi-a venit să strig. «Aruncați prosopul! Nu vedeți că nu mai poate? Vreți să-l omorâți? Dragnea, monstrule, lasă copilul în pace! Treci și retractează-ți singur ordonanța pe care l-ai pus să o dea și care-ți poartă numele! Lașule! Îl omori în fața întregii națiuni! Nu vezi că e masochist? De ce te pui la mintea lui? Alo! Domnu᾽Grindeanu tatăl! Ia-ți copilul acasă! Nu vezi că ți-l termină ăștia la București?»“. În cadrul dezbaterilor ce au avut loc în Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European – Comisia LIBE, Liiceanu a reluat aceleași puține idei: „România are în fruntea celor două Camere condamnați penal sau cu dosar penal. Unde ne aflăm, nu am nicio îndoială că Liviu Dragnea precum și colegii lui de partid și coaliție, pentru a scăpa de pușcărie și pentru a-și salva averile, nu s-ar da înapoi de la nimic“.
Moise Guran: „Au dat lovituri care au schimbat cursul națiunii“
„Adevărata întrebare, după aceşti ani în care încrederea în DNA a crescut imens, în ciuda trendului general de neîncredere în instituţiile statului, este dacă românilor le pasă dacă sunt conduşi sau nu de corupţi mai mult decât acum trei ani. (…) Într-un comunicat… DNA-ul informează în stilu-i alb, impersonal, că în ultimii zece ani a reuşit condamnarea definitivă a 5.000 de persoane pentru mare corupţie. Este o cifră incredibilă pentru o structură de ceva mai mult de o sută de procurori, este adevărat însă, o instituţie care foloseşte destul de mult şi resursele poliţiei, dar şi pe cele ale SRI. (…) Sigur, corupţia nu dispare niciodată, ei deja au dat acestui flagel lovituri care probabil că au schimbat cursul naţiunii noastre, trebuie să continue, dar… nu ştiu, nu îmi doresc o ţară în care lupta anticorupţie să fie atât de importantă. Pentru că, implicit, asta înseamnă că şi corupţia va rămâne mulţi ani un fenomen de dimensiuni semnificative. (…) În România, Justiţia era atât de îngenuncheată de deceniile de comunism, încât nici în primul deceniu de democraţie nu avea cum să îşi revină. Hăt, târziu, la începutul anilor 2000, atunci când Adrian Năstase făcea PNA, doar pentru a mai crea o formă fără fond, era deja târziu pentru cât de generalizat ajunsese cancerul corupţiei în România. Iar anticorupţia a rămas cel mult o glumă bună până în 2005, atunci când Daniel Morar a fost adus să reformeze PNA-ul lui Amărie în DNA-ul colţos pe care îl ştim astăzi. Cei care azi spuneţi că DNA-ul e manevrat politic căutaţi-l pe Iosif Pop, un bancher ridicat cu mascaţi, în 2002, de către PNA-ul lui Năstase doar pentru a pune o ordine politică în sectorul financiar. Întrebaţi cum îi dirijau, pe atunci, procurorii pe martori împotriva unor ţinte stabilite într-un mod sinistru în sfere obscure ale unei puteri mafiote care conducea, tot pe atunci, România. Sau, înainte să vă plângeţi de interceptările pe care le face azi SRI-ul, întrebaţi-l pe Mircea Geoană dacă s-a simţit pe atunci, în epoca Năstase, urmărit de vreun serviciu secret al României doar pentru că putea fi un contracandidat serios în interiorul partidului de guvernământ.“
Mircea Marian: „Sunt cel mai rău terorist și mă mir că nu am fost arestat încă“
Susținător frenetic al luptei anticorupție se dă și ziaristul Mircea Marian. În 2012 el scria la adresa premierului Victor Ponta: „Văd că, în lumea fantastică a premierului Ponta, UE s-a transformat într-un fel de mătuşă bogată, ofilită şi scârboasă, care din când în când îi trimite câte un CEC nepoţelului Goe de la Bucureşti. Acum, nepoţelul, ajuns la vârsta adolescenţei furioase, crede că este momentul să abandoneze milogeala lacrimogenă şi să bată cu pumnul în masa băbăciunii, ca să scoată bani de un Mercedes. Nu cred că va reuşi. Victor Ponta a fost băiat rău, în vara asta. Ştiţi despre ce vorbesc, nu mai repet. Dar Merkel, Barroso, van Rompuy nu sunt oamenii care să se lase intimidaţi de un băieţaş nervos, celebru pe această planetă prin faptul că este un plagiator, nu prin faptul că ar fi vreun premier-minune dintr-o ţară model“.
Făcând un rezumat al guvernării Ponta, jurnalistul scria: „Dacă aș face un bilanț de sfârșit de an, l-aș face pe cel al dezastrelor lăsate în urmă de Ponta, pe care alții trebuie să le repare. Autostrada demolată de pe Dealul Aciliu, Petromidia, dezastru de amploare pe fondurile europene (pe 2014-2020 nu s-a aprobat niciun proiect). Ponta a amânat pentru 2017 plata în numerar a despăgubirilor pentru bunuri naționalizate și tot atunci va trebui ca 2% din PIB să meargă la Apărare și vor intra în vigoare noi reduceri de taxe și impozite“.
La începutul anului, când ministrul de Interne, Carmen Dan, a acuzat jurnaliștii că i-au instigat pe oameni să iasă în stradă împotriva Ordonanței 13, numele lui Mircea Marian s-a aflat printre ele. Replica sa a fost obraznică. „Stimată doamnă secretară Carmen Dan, vă informez că și diseară voi ieși în stradă, deși sunt obosit și mă doare spinarea – o operație mai veche. Și îi îndemn pe toți bucureștenii să facă la fel.“ În aceeași perioadă, el a răspuns și plângerii penale pe care liderul PSD, Liviu Dragnea, i-a făcut-o la Parchetul General. „Yammi! Dragnea tocmai a cerut să fiu condamnat la închisoare pe viață pentru «instigare la infracțiunea de atentat la securitatea națională». Sunt cel mai rău terorist din România și mă mir că nu am fost arestat încă. Dar nu e timpul pierdut.“ Dragnea a făcut o plângere împotriva lui Mircea Marian, după ce acesta a publicat pe o rețea de socializare numerele de telefon ale miniștrilor din guvernul Grindeanu și adresa din București a lui Dragnea, divulgând astfel date cu caracter personal.
Autori: Giulia Anghel, Eduard Pascu
Sursa: Cotidianul