Ici-colo, în oraşe, s-au primenit străzile, aleile şi/sau bulevardele, s-au spoit şi înnoit cu pavele şi borduri, unele chiar prost făcute sau de mântuială, dar, arată bine faţada noii orânduiri, cu banii din buget şi la preţuri duble sau triple. Că ar mai fi vorba şi de o spălare de fonduri, de la bugete prin „n” firme căpuşă, asta nu se vede sau încă nu s-a confirmat de către organele de anchetă! În caz că s-a făcut vreo anchetă…
Automulţumirea este ca o boală grea la romani, la care mai putem adăuga şi autoamăgirea… Zilnic ne amăgim ca un drog pe care ni-l administrează sistemul. Dincolo de toate acestea, mai avem şi comoditatea şi superficialitatea, bine întreţinute de sistem. Aşadar, atâta timp cât încă mai avem ceva de mâncat, de lucrat şi ceva titulatura pompoasă în CV, oamenii nu se vor revolta prea mult…
Trebuie să realizăm că, de fapt, sistemul ne vrea dezbinaţi şi apatici, iar pentru asta nu face decât să ne creeze un fals confort mental… Toată lumea este „mulţumită”, am devenit sclavii unor iluzii. O copilărie sintetică va atrage automat o viaţă sintetică. Manipularea copiilor=manipuilarea viitorului, întocmai ca în comunism. Acum, ne întrebam: cum poţi schimba un sistem atât de bine structurat (îndoctrinat) şi axat pe o manipulare în masă, cu oameni dezbinaţi şi încă creduli, cu o viaţă sintetică şi unde mijloacele de informare promovează prostia cultivată ca atitudine, iar docilitatea este considerată o virtute de către acest sistem?
Să luăm un exemplu cotidian… Undeva în nordul ţării, în judeţul Botoşani, în unele comune, se constată o mortalitate excesivă a puilor de găină, a bobocilor şi a porcilor din bătătură casei taranului. Munca ţăranului de peste an, pe apa sâmbetei. Concluziile, încă neconfirmate oficial, oficial, probabil, nu se va confirma niciodată, moartea acestor vietăţi s-ar datora intoxicaţiei cu pesticide, insecticide, îngrăşăminte, împrăştiate în exces de către noii latifundiari ai asociaţiilor/societăţilor agricole, spuneam împrăştiate necontrolat, în goana lor nebună după profit… Aceste chimicale ajunse în plantă, în exces, se menţin iar după recoltare ajung şi la gospodăriile populaţiei, sub formă de plată a arendei pământului înscris în aceste asociaţii. Cantităţi mari de chimicale şi otrăvuri care ajung în hrana animalelor şi a oamenilor. Cine se face răspunzător? Probabil, nimeni…
Cine trebuia să facă controale la aceste asociaţii şi/sau societăţi agricole? Instituții ale Mediului şi ale Direcţiilor Agricole. Otrăvirea solului (poluarea) şi a apei trebuie urmărită constant, iar contravenţiile să fie pe măsură faptelor…. Dar, aşa cum arătăm, politizarea şi mafiotizarea acestor instituţii, ca şi a altora, blochează funcţionarea lor. Blochează funcţionarea Statului, blochează societatea în ansamblul său.
Încet dar sigur, ne desfiinţam ca naţiune şi ca ţară. Exemplul de la Botoşani probabil nu este singular, dar presa aservită nu poate prezenta astfel de fapte, deoarece nu sunt de senzaţie şi oricum nu vor apărea nici un fel de repercusiuni asupra nimănui. Întotdeauna „mortul” este de vină. Tot aşa se procedează şi cu inundaţiile, viiturile, înzăpezirile şi blocările unor drumuri pe timp de iarnă, cu drumurile pline de gropi şi cu autostrăzile fantomă, cu termene de execuţie la plus infinit. Toate acestea se întâmplă destul de des în România şi se repetă anual, cu grave consecinţe pentru populaţie şi, totuşi, oligarhii ţării nu par a fi sensibili la nevoile omului de rând. Nimănui nu-i pasă!
Apoi ne întrebam iar şi iar: „De Ce?”. De ce se întâmplă toate acestea şi de ce nu putem trăi şi noi romanii într-o ţară civilizată, unde cetăţeanul este aparat şi se simte în siguranţă în ţara sa, în casa sa, unde naţiunea prosperă şi unde nu e loc de „E bine şi aşa…”. Unde instituţiile statului funcţionează în folosul şi pentru bunăstarea naţiunii.
Nu, nu e bine deloc în România lui 2014, iar cei automulţumiţi sau cei cu „burta” plină, mai pot spune şi ei, că e loc de mai bine, de mult mai bine şi fără aceşti oligarhi la putere.
Marea noastră problemă este să reuşim să ieşim din acest cerc vicios al manipulării şi dezinformării în masă a populaţiei. Să ieşim din sistem, din acest sistem infracţional, iar aceasta nu se va face decât la nivel individual. Să ne întrebăm fiecare dintre noi, ce ne dorim de la acest sistem? Ce viitor vor avea copii noştri? Ce tip de sistem politic ne dorim şi ce profil uman/profesional trebuie să aibă un candidat la orice funcţie publică? Ne dorim în continuare ca funcţiile publice să fie ocupate prin numiri şi criterii politice si de infractori, sau prin concurs şi prin profesionalismul candidatului?
Ne dorim o viaţă normala ca în ţările din clubul UE unde pompos am fost primiţi, dar fără drepturi egale cu cei de acolo? Sau ne dorim în continuare o libertate captivă, ţinuţi în lesa sistemului clientelar al oligarhiei de partide? Ne dorim o economie subterană prosperă, alimentată de la bugetul nostru al tuturor? Ne dorim „job” -uri la negru şi prost plătite? Există zeci si zeci de astfel de întrebări pe care ar trebui să ni le punem mereu când ne dorim cu adevărat o schimbare reală. Dar, ne dorim o schimbare adevărată?
Personal, am dubii si cred că suntem prea comozi si prea superficiali pentru a ne dori o schimbare radicală! Deja suntem obisnuiţi cu participarea ca spectatori la „Olimpiada Penalilor Oligarhi’’ si să aplaudam, să facem galaerie pentru unii sau alţii dintre penali… Mai apoi sa mergem în turmă să-i votăm!
Autor: Viorel Sandu
Sursa: Ziarul Natiunea