Traian Basescu a declarat ca anul 2011 va fi “un an al romanilor” in politica externa. Din punctul nostru de vedere, nu va fi asa si experienta anterioara ne indreptateste sa fim extrem de sceptici in privinta capacitatii actualei puteri de a duce o politica externa rationala, iar insusi mesajul transmis de seful statului nu are cum sa genereze vreo stare de optimism in aceasta privinta. De fapt, marele carmaci de la Cotroceni a spus o serie de banalitati care nu au fost sustinute de vreun angajament concret. Presedintele a promis ca Romania va sustine tarile din Balcanii de Vest in procesul de integrare europeana, declaratia asta fiind facuta in contextul in care ministrul de externe a amenintat ca Romania va bloca aderarea Croatiei la UE daca Germania si Franta vor continua sa se opuna aderarii la zona Schengen. Nu au existat nici scuze oficiale si nici o retractare credibila a acestei amenintari. Este interesant de stiut daca Traian Basescu chiar considera ca exista cineva in exterior care se va lasa amagit de promisiunile sale de sprijin? Diplomatii, fie si din Balcanii de Vest, sunt substantial mai inteligenti decat ascultatorii de manele din Romania si stiu sa aprecieze promisiunile lui Traian Basescu la justa lor valoare.
Pentru prima data in istoria recenta, presedintele
s-a abtinut de la declaratii agresive la adresa Rusiei, ceea ce constituie un succes remarcabil. Desi nu a putut sa precizeze vreo directie concreta de cooperare sau vreo masura concreta de imbunatatire a relatiilor bilaterale, insasi respectarea minimei decente in discursul referitor la relatiile romano-ruse este o performanta exceptionala, data fiind istoria declaratiilor razboinice facute de Traian Basescu in trecut. E un inceput bun si este mai bine ca acest inceput de normalitate sa apara tarziu decat niciodata.
Partea cea mai comica a declaratiilor prezidentiale s-a referit la relatiile cu India, China si Japonia. Comicul situatiei provine din sinceritatea dezarmanta cu care presedintele recunoaste in mod tangential esecurile politicii externe ale propriului guvern in privinta relatiei cu China, India si Japonia care “au uimit lumea prin performantele lor economice si tehnologice, iar Romania nu poate ramane indiferenta la aceste evolutii”. Este foarte bine ca presedintele si-a dat seama ca nu poate sa ramana indiferent fata de un fenomen care se desfasoara timp de doua decenii. Deci am depasit stadiul de indiferenta! Este un succes fabulos! Din nefericire, Romaniei ii revin doar 2% din investitiile europene realizate de China si mai putin de 2% in cazul Japoniei si Indiei. Daca presedintele a decis ca nu putem ramane indiferenti, atunci poate ar fi meritat sa propuna acestor tari niste masuri concrete pentru atragerea investitiilor sau realizarea de catre companii romanesti (inclusiv cele de stat!) a unor investitii in economiile asiatice? Sigur ca da! Insa presedintele Basescu se plictiseste atunci cand vine vorba de economie si investitii, mai ales atunci cand investitiile nu vin de la “licuriciul cel mare”. Iubitul nostru conducator prefera sa se joace de-a geopolitica impreuna cu puterile globale. In acest context, Traian Basescu a declarat ca Romania se va implica in rezolvarea problemelor legate de Coreea de Nord, programul nuclear iranian si situatia din Myanmar! Suntem siguri ca diplomatii indieni, chinezi si niponi au fost deosebit de fericiti sa raporteze guvernelor proprii despre faptul ca o supra-putere globala precum Romania, i-a asigurat ca le va oferi sprijin in rezolvarea acestor probleme deosebit de dificile. Lasand sarcasmul la o parte, trebuie sa spunem ca este foarte trist ca politicienii romani nu constientizeaza adevaratele oportunitati in relatiile economice cu tarile din Asia. Este si mai trist ca electoratul romanesc nu-i sanctioneaza pentru aceasta nechibzuinta, ceea ce inseamna ca ii va sanctiona istoria. Ne-am bucura mult sa apucam un veritabil “an al romanilor” in politica externa globala, dar nu prea avem speranta.
sursa: cronicaromana.ro