Andrei Pleșu a fost agent de legătură al Fundației pentru Întrajutorarea Intelecturalilor Europeni (FEIE) încă din anii ’80, relevă un document al Fundației pentru o Societate Deschisă (Soroș) din 2009, publicat pe site-ul oficial.
Istoria începe în anii’ 50, când sub numele de Congresul Libertății Culturale, la Berlin s-a fondat o organizație finanțată clandestin de către CIA, principalul serviciu de informații american, arată documentul Fundației Soroș.
Conform documentului citat, din 1966 Fundația pentru Întrajutorarea Intelecturalilor Europeni (FEIE) a început să fie finanțată prin Congresul Libertății Culturale, iar apoi banii au venit prin intermediul Fundației Ford.
Fundația Ford a avut numeroase legături cu CIA, fiind acuzată că este finanțată de respectivul serviciu secret. Un articol semnat de Jason Epstein, din 1967, arăta cum CIA, împreună cu Departamentul de Stat și Fundația Ford transformaseră „anti-stalinismul într-o înfloritoare subprofesie pentru un număr de foști radicali și alți intelectuali de stânga”. Epstein scria că numărul operațiunilor, publicațiilor, conferințelor sau intelectualilor sprijiniți din Europa și din lume era atât de mare că, „era greu de crezut că Fundația Ford plătește pentru toate”.
Din 1975, președintele FEIE a fost Anette Laborey, iar din 1978, la Paris, FEIE a căpătat personalitate juridică. În volumul „Taking on the World’s Repressive Regimes: The Ford Foundation’s International Human Rights Policies and Practices”, editat chiar de Fundația Ford, despre FEIE se menționează că avea un caracter secret: „…operațiunea cu sediul la Paris evita atragerea atenției publice asupra a activităților sale și într-adevăr, ceea ce se întâmpla în zonă (Europa de Est -n.trad). În fapt, acest ONG, ca niciun alt ONG din Occident, a fost proiectat să opereze în cea mai tăcută și ascunsă manieră posibilă”.
În ceea ce privește România, Anette Laborey mărturisea că s-a folosit mult de intelectualii români aflați în exil la Paris, dar îl menționează în mod deosebit pe Andrei Pleșu . Acesta a fost recrutat în timp ce se afla cu o bursă în Germania Federală.
„M-am întâlnit cu Eugene Ionescu, dar nu am lucrat cu el, chiar dacă Securitatea a spus că am făcut-o. Unul dintre cele mai bune contacte ale mele a fost Andrei Pleșu. El era atunci cu o bursă în Germania și mai târziu a fost în exil intern (! -n.trad)”, spunea ea, așa cum a fost citată în documentul „Europa de Est: 20 de ani mai târziu. În ce stadiu sunt societățile deschise?”.
Conform CV-ului său oficial, Andrei Pleșu a fost în Germania Occidentală de două ori înainte de 1989: între 1975-1977 ca Bursier al Fundației „Alexander von Humboldt” la Bonn și între 1983-1984, Bursier al aceleiași fundații, dar la Heidelberg.
Având în vedere că Laborey a pus FEIE pe picioare între 1975 și 1978, iar Polonia, Germania de Est și Cehoslovacia au fost prioritățile sale declarate, cel mai probabil Andrei Pleșu a intrat în rețea între 1983 și 1984.
Spunem rețea, deoarece așa a fost denumită de francezul Nicolas Guilhot, cel care a scris prima tentativă de istorie oficială a acestei organizații.
În 1981, Anette Laborey l-a cunoscut, prin intermediul unui ungur din Statele Unite, pe George Soroș. La prima întâlnire, Laborey i-a cerut lui Soroș 10.000 de dolari, dar acesta, generos cum îl știm, s-a oferit să finanțeze integral FEIE. Deci, cu doi ani înainte de recrutarea lui Andrei Pleșu, FEIE devenise o rețea finanțată de George Soroș. Pe site-ul boardului global al Fundației Soroș era menționat faptul că Soroș co-finanța FEIE încă din 1978. Ulterior, pagina respectivă a fost ștearsă.(FOTO)
Legăturile dintre Anette Laborey și Andrei Pleșu au fost foarte puternice. În memoriile Monicăi Lovinescu, aceasta menționează că Laborrey a venit pe 9 ianuarie 1990 la București, unde a fost găzduită chiar de dilematicul Ministru al Culturii din primul guvern FSN.
În 1991, considerându-și „misiunea” încheiată, FEIE s-a dizolvat prin încorporarea în Fundațiile pentru O Societate Deschisă ale lui George Soroș.
În 2017, Anette Laborey a refuzat o decorație din partea președintelui Poloniei, Andrei Duda, motivând că țara respectivă „a încăput pe mâinile unui partid față de care trebuie să lupt”.
Într-o scrisoare publică, aceasta menționa că nu este compatibilă cu regimul de la Varșovia: „violări ale libertății și principiilor democrației, intoleranța, călcarea în picioare a principiului separării Bisericii de stat, abolirea dreptului la avort, naționalismul, legalizarea unor organizații parafasciste, precum și refuzul acceptării victimelor războiului sirian”.
Andrei Pleșu este unul dintre cei trei membri, numiți pe viață, ai Consiliului Fundației pentru O societate Deschisă. Ceilalți doi sunt Levente Salat și Renate Weber.
Câteva dintre bornele profesionale ale lui Andrei Pleșu de după 1990:
– 28.12.1989 este numit Ministrul Culturii sub primul regim Ion Iliescu
– în ianuarie 1990, alături de Gabriel Liiceanu, participă la ședințele GDS conduse de Silviu Brucan.
– în ianuarie 1990, ca ministru al Culturii, Pleșu îi transferă lui Gabriel Liiceanu întreg patrimoniul Editurii Politice pentru a înființa Editura Humanitas
– între 1997-1999 este ministru de Externe în regimul CDR
– între 2000-2004, în timpul guvernării PSD, devine membru CNSAS.
– între 2004-2005 este numit consilier prezidențial al lui Traian Băsescu.
O anchetă a think-tankului american, The Capital Research Group, arăta că din 1990 și până în 2014, George Soroș a „investit” peste 160 de milioane de dolari în România, ceea ce raportat la dimensiunea economiei, este mai mult decât a băgat în Statele Unite ale Americii.
Autor: Andrei Nicolae
Sursa: activenews.ro