Motivele invocate sunt dintre cele mai bizare si complet in raspar cu teoria economica. Desi FMI ar trebui sa gandeasca economic, nu o face si, prin pozitia lor explicita, specialistii trimisi de institutie sa ne pastoreasca in vremuri de restriste tradeaza lacune severe in plan economic.
Iata cateva mostre de analfabetism economiccare imi ridica serioase semne de intrebare cu privire la cat de seriosi sunt cei de la FMI si cat decredibili sunt in a le lasa Romania pe mana lor pentru a fi guvernata (vezi aici sursa):
1. Inainte de a reduce taxele, spun reprezentantii FMI in Romania, guvernul trebuie sa ne asigure carealizeaza o mai buna colectare a taxelor si impozitelor. Orice manual de economie va poate spune ca taxele mici se colecteaza mai bine si mai usor decat taxele mari.
Adica mentinerea taxelor la nivelul actual nu va duce niciodata la performanta in materie de colectare (vezi aici cum au crescut veniturile labuget si ca urmare a reducerilor de taxe). Romania se pare ca dintr-un TVA de 24% abia daca incaseaza in jur de 14% din el, in conditiile in care TVA este principala sursa la bugetul de stat.
Adica evaziunea este la cote inalte si este imposibil de combatut cu astfel de procente. Valoarea de 24% este tentanta pentru a corupe pe oricine vine in control la o firma. Mai mult, taxele mari nu fac decat sa reprezinte bariere in calea afacerilor care nu se afla intr-un mediu concurential real; pot folosi organul fiscal drept element de lupta impotriva concurentei (eu fac evaziune si peste concurentii mei napadesc controalele sistematic).
Taxele mari genereaza coruptie care, automat, genereaza birocratie si supra-reglementare care sufoca si mai mult orice initiativa privata. In plus, nu vad de ce ar trebui romanii sa plateasca un TVA de 24% pentru ineficienta aparatului de stat condus de politicieni care au interese contrare sectorului privat in materie de imbunatatire a serviciilor publice si de ce ar trebui sa legam relaxarea de ineficienta statului in a colecta taxele sufocante.
Atunci cand taxele sunt setate la un nivel insuportabil (si 24% este un nivel insuportabil), orice procent in plus in colectare se obtine cu costuri imense (ar trebui in final sa platim cate un controlor de TVA pentru fiecare firma din Romania, si sunt vreo 600.000, si nici atunci nu putem fi siguri ca se ajunge la o colectare perfecta).
2. Se vorbeste in scrisoare de cheltuirea mai eficienta a banilor publici. Aceleasi manuale de economie ne spun ca banii pe care statul ii are de cheltuit provin din taxe obligatorii.
Adica in spatele banilor publici exista hazard moral care se traduce astfel, pe scurt: tu trebuie sa iti platesti taxele orice ar fi, fara sa ai mecanisme clare si directe de control asupra modului in care sunt folositi acesti bani de statul care actioneaza ca un tert.
Adica statul utilizeaza agresiv forta sa pentru a obtine venituri pe care apoi le distribuie arbitrar. A doua problema care alimenteaza hazardul moral este tocmai acest arbitrar din spatele deciziilor politice de alocare a fondurilor din bugetul de stat.
Hazard moral inseamna intotdeauna ineficienta. Statul nu da faliment niciodata. Daca cheltuieste prost banii nu da socoteala nimanui. Daca aloca prost banii nu da socoteala nimanui. Aceste lucruri il fac complet ineficient prin raport cu alocarea banilor prin mecanisme private (piata). Singura modalitate prin care putem spori “eficienta” statului este sa reducem implicarea sa in mijloacele de productie (privatizare) si prin reducerea la maxim a veniturilor aflate la dispozitia sa (adica reducerea taxelor) ;
3. Aceiasi specialisti spun ca Romania trebuie sa se orienteze mai mult catre deplasarea dinspre investitiile finantate de la buget catre proiectele finantate din fonduri UE. Fondurile acelea provin tot din taxele romanilor (si ale altor europeni la fel de indatorati si in stramtoare).
Deciziile din spatele alocarii lor sunt tot politice si tot arbitrare. Sunt la fel de problematice ca si cele guvernamentale. Mai mult, multe dintre proiecte au la baza cofinantare, adica bani importanti tot de la bugetul de stat. E drept ca dupa ce taxezi romanii si plimbi banii pe la UE si inapoi (dupa ce se infrupta toti de pe traseu din ei) ar trebui sa fii absurd sa ceri romanilor alte taxe pentru proiecte finantate exclusiv de catre guvern.
Dar noi avem probleme si cu proiectele europene si cu cele guvernamentale. Ambele categorii sunt ineficiente, sunt suspecte de coruptie si sunt blocate pentru ca nimeni nu isi mai asuma raspunderea unor licitatii publice de frica DNA. Specialistii FMI nu spun nimic despre privatizarea sectoarelor cu problema in Romania care pot fi apoi finantate din resurse private (sanatate,infrastructura, educatie etc.).
Ei nu ne spun nimic despre reformarea fondului public de pensii care de ani buni functioneaza pe deficit si consuma cea mai mare parte din bugetul de stat, fara sa ofere pensii semnificative, cu exceptia unor categorii si caste privilegiate care mereu ies la inaintare cand e vorba de apararea cu cerbicie a acestora. Acesti emisari ai FMI nu spun nimic de piata privata de capital si posibilitatea de a prelua finantarea proiectelor de anvergura.
Cei de la FMI nu vorbesc deloc despre conectarea Romaniei la fondurile private de investitii (care de cativa ani sunt in picaj general), desi prezenta FMI in Romania a fost mereu motivata astfel: FMI va da semnalul important investitorilor ca tara este pe maini bune si ei vor da aici navala. Cei de la FMI nu au pus si nu vor pune niciodata vreo presiune pe guvernul Romaniei pentru a indrepta lucruri.
FMI este o institutie puternic politizata care niciodata nu a avut de a face cu economia reala, cea privata. FMI este inamicul declarat al mecanismelor de piata si asociatul guvernelor slabe in lupta lor cu saracia si subdezvoltarea.
FMI este o iluzie si o institutie care trebuia sa dispara odata cu prabusirea sistemului de la Bretton-Woods (1971). FMI este cand baiatul “rau”, cand cel “bun” pentru guverne care stau mult prea mult cu ochii pe votul popular si mult prea putin dispuse sa intreprinda reforme structurale reale.
FMI este o institutie comoda pentru politicieni de duzina care niciodata nu iese in fata alegatorilor pentru a fi votata. FMI este un iluzoriu colac de salvare si un iluzoriu caine de paza al macrostabilitatii si reformelor.
La rigoare, FMI ramane un instrument, se pare foarte eficient, in mana marilor puteri, tematoare ca unele tari mici emergente ar fi dispuse la reduceri de taxe semnificative si pe care il folosesc pentru a tine mereu indatorate aceste tari si mereu in necaz. As vrea sa vad o pozitie profesionista si explicita a celor de la FMI pe toate problemele structurale ale Romaniei si cu solutii clare.
Ma amagesc singur insa, pentru ca nu voi vedea asa ceva niciodata, doar bani ieftini (tipariti de marile banci centrale) pusi pe tava guvernelor cu promptitudine pentru a le conserva status-quo-ul (incapacitatea sau indisponibilitatea de a face reforme reale).
Nu exista model de succes care sa aiba in spate aceasta institutie si nici nu exista tara care sa fie salvata de interventia acestui instrument financiar periculos care, mai degraba, te impinge in prapastie decat te indeparteaza de ea (conform aceleasi scrisori, sub atenta “supraveghere” si “coordonare” a FMI, datoria publica s-a triplat aproape in ultimii ani).
Asa ca nu ma mira pozitia FMI si combativitatea sa impotriva taxelor mici. Insa ma ingrijoreaza, cel putin la fel de mult, prezenta acestei institutii in spatiul guvernamental din Romania, fara semne prea mari ca vom scapa prea curand de ei.
Autor: Cristian Paun
Sursa: Ziare.com