Intrebarea de mai sus iși are sensul ei. Totul depinde, de ce va fi dupa 20 ianuarie și cum vor arăta puse in realitate, promisiunile și planurile foarte ambițioase și generatoare de mari speranțe pentru o mare parte a mapamondului, ale adminstrației Trump..
Multe, este de așteptat, se vor schimba.. In ce sens pentru noi, este greu de anticipat cu prea mare acuratețe acum. Putem insă.. specula..
Oricum, ce s-a intâmplat in aceste câteva săptămâni de după alegeri, mie mi s-a părut, un război scurt dar crâncen, pentru putere, dus intre zone ale serviciilor principale, SIE si SRI, fiecare cu sprijinitorii și aliații lor, incheiat deocamdată cu o victorie de etapă a taberei neafiliată Binomului, sau doar cu un armistițiu semnat intre taberele beligerante in miez de noapte, in ajunul anului nou, la Cotroceni.
Doar două elemente le-aș pune acum in atenție, despre primul, scriind la timpul său mai pe indelete, știind oarecum din apropierea fenomenului, cam cum au stat lucrurile:
Mai intâi Dragnea – și ăsta e un fapt de necontestat – un lider politic fără libertate de mișcare, fiind ținut din scurt cu cele două dosare ale sale, nu a avut libetatea să-și facă, așa cum și-a dorit, listelele pentru parlamentare. I-au fost insă livrate dinspre servicii – acum sunt aproape sigur că așa s-a intâmplat – mai multe nume de persoane, dacă nu active și acoperite, măcar agreate ori pe ștatele lor de plată, pe care să le treacă pe locuri eligibile pentru alegerile parlamentare.
Nu știu dacă Dragnea a acceptat, in urma unor presiuni sau discuții mai apăsate in care și-a negociat și libertatea, sau a marșat direct la propunere ințelegând și el momentul istoric și că, fară a accepta „oferta” făcută, miza pusă in joc find de totul sau nimic, nu avea oricum vreo altă cale de eschivă ori de ieșire.
Așa că a ales partea – sau mă rog, „partea” l-a ales pe el și a tras.. câștigător.
Campania electorală, momentul alegerilor, dar mai ales ce a urmat după 11 decembrie, cu lovituri ale căror semnături erau vizibile și unui ochi mai puțin antrenat, confirmă incăierarea existentă intre servicii pentru adjudecarea Puterii.
Ghiță cu dezvăluirile lui, face și el parte din acest complex ansamblu prin care, câștigătorii aceastei etape, caută ca, prin demantelarea Sistemului – a părții lui invinse, să iși consolideze poziția dominantă.
Grindeanu acum, un personaj scos la inaintare după diversiunea „Shaaideh” – jucată magistral de invingători, la care ceilalți, cu perspectiva unei catastrofale infrângeri s-au repezit mușcând la disperare momeala – chiar dacă nu are sau nu i se văd epoleții, este sigur un om agreat de partea din sistem care și-a adjudecat această victorie de parcurs, ori avantajele unui armistrițiu ale carui condiții ei le impun – pare că a primit și acceptul.. discret, al ocupantului.
Ocupant care, aflat in expectativă și așteptând schimbările și ordinele de la Washington, nu iși permitea, atâta timp cât are intersese geo-strategice in zonă, tehnică de luptă și trupe dislocate in această parte de lume, să asiste la un măcel cu miză zero pentru el intre serviciile noastre, ce putea scăpa de sub control, preferând discret, să supravizeze de la distanță – pentru ei fiind egal până la urmă, desfășurarea acestui conflict fratricid..
Pentru mine și in ințelegerea mea, fără a intra aici in detalii, vizita lui Grindeanu la ceas de seară la Cotroceni, singur și neinsoțit de liderii alianței politice care l-au propus, pentru o așa zisă „discuție” – cu cine, cu Johannis, robotul lipsit de autonomie pus in scaun pe filiera SIE cu sprijinul, dacă nu cu intervenția directă la data respectivă dar in cu totul alt context geoplitic al ocupantului – nu face decât să-mi intărească o dată in plus convingerea, că la Cotroceni, la adăpostul zidurilor inalte și departe de ochii presei și in așteptarea unei opinii publice profesionist ținută in priză prin media care deja iși alesese tabăra, s-a semnat de fapt un armistițiu ori o capitulare de moment, urmată de o predare-primire a insemnelor puterii, către noii invingători. Oprirea imediată acestui moment a loviturilor de tun trase peste capetele publicului care deja nu mai ințelegea nimic, confirmă și ea, incă o dată, această pistă a raționamentului.
Momentul acesta, sigur nu ar fi existat fără schimbările generate mai intâi de Brexit – ale cărui urmări in ceea ce privește hegemonia Germaniei prin controlul instituțiilor UE incă nu le putem intelege in deplinătatea semnificației lor – și, mult mai important, victoria la Washington, a conservatorului Trump, ale cărui deja anunțate schimbări de politică internațională, au făcut ca multe din sistemele statale și de putere conectate și dezvoltate in relație directă cu adminstrațiile americane ale ultimilor douazeci si cinci de ani, să capete fisuri sau chiar să crape de-a binelea..
In acest context geopolitic aflat in plină mișcare, nici serviciile noastre, sau acele aripi din interiorul lor scăpate controlului Sistemului, având analiști ale căror sarcini și competențe sunt de monitorizare, analiză și predicție a evoluției mediului internațional, ințelegând inaintea multora dimensiunea schimbărilor ce se anunțau, ori s-au desprins incercând să-i inlăture pe cei care au preferat status-quo-ul ori, in cazul in care schimbarea se produce la nivelul și mai profund al serviciilor, și-au abandonat din mers „tovarășii de drum”, lăsându-i la discreția mecanismelor interne de epurare, pe cei mai expuși ori compromiși, ciocnirea dintre divesele facțiuni, aruncând in aer stabilitatea Sistemului de putere construit in ultimii cel puțin unsprezece ani.
Este echivalentul dacă vreți, al schimbărilor și luptelor intestine din și dintre servicii, din timpul loviturii de stat din decembrie 1989. Dar asta e o altă discuție.
Revenind la prezentul imediat, putem presupune că, surprinse de victoria neașteptată a lui Trump și politica internațională radical schimbată anunțată de viitorul președinte american, simțind sau ințelegând iminenta slăbire ori chiar eliberare a lesei, cele două principale servicii, fiecare cu partenerii, sponsorii și susținătorii lor mai mult sau mai puțin la vedere sau instituționali, s-au repezit intro incleștare teribilă, să-și adjudece fiecare pentru el și in propriul portofoliu, Puterea.
De aici și perspectiva ca, deși aparent puterea a fost adjudecată la aceste alegeri prin.. “voința poporului” desigur, ea sa fie in realitate controlată de invingătorul de moment al acestui etern război dintre serviciile speciale..
Cum să spun.. existența unor rădăcini care ajung la personaje cunoscute sau mai puțin cunoscute – dar aici e greu de pătruns cu analiza, care au legătură directă sau indirectă și cu ramificații in zona acelui SRI „defectat” si a serviciilor asociate, pe care acum ii vedem așezați strategic in diferite puncte cheie ale puterii, prezența lor in Parlament și Guvern, precum și răspândirea lor (ca să păstrez jargonul) in celelalte zone ale puterii, mie nu-mi face decât să-mi confirme evaluările, speculative evident, de până acum.
Să nu faceți cumva eroarea, acum in funcție de dispoziția pe care o are fiecare pentru raționamente speculative, ințelegere, simpatii politice ori de interse de ce nu, in zona aceasta, să citiți această analiză, in termeni de.. bine/rău, corect/incorect, buni/răi.. s.a.m.d… Pentru că, cine nu a ințeles până acum că politica este absolut amorală, nu are sens să-și mai bată capul..
Autor: Don Pedro
Sursa: Don Pedro