Comentariu la articolul domnului Eugen Ovidiu Chirovici “Concluziile Puterii”
Domnule Eugen Ovidiu Chirovici
Ma adreses dumitale in speranta ca vom ajunge intr-o buna zi sa si dialogam efectiv aici, in mod public.
Este o speranta usor lipsita de temei, caci nu stiu deocamdata cum sa fac sa va ajunga la cunostiinta comentariile mele si nici nu stiu daca veti considera de cuviinta sa le dati vre-un curs, sau cel putin aici, pe acest site “Gandeste.org”. Am convingerea ca acest site nu va va stirbi in nici un fel prestigiul dumneavoastra si ca prezenta dumneavoastra aici va ridica cu mult nivelul dezbaterilor. Personal nu voi pleca curind de aici de pe acest site, caci nu vreau ca mesajele mele, ca de altfel orice mesaj care se vrea de calitate (chiar daca nu intotdeauna si reuseste) sa se diluieze si sa scape atentiei in atit de stufoasa si inca atit de dezorganizata retea Internet.
Voi incerca de asemeni sa public acest comentariu si in publicatia in care a aparut initial, in speranta ca macar va ajunge la cunostinta dumitale.
Exceptionala si deosebit de necesara deci, aceasta analiza pe care ati publicat-o, in zilele noastre, cind lumea habar nu are incotro sa o ia si nici nu-si da prea bine seama de asta.
Ma preocupa de relativ multa vreme in mod deosebit aceasta problematica si imi permit sa imi exprim aici citeva obiectii la textul “Concluziile puterii”, obiectii care sint rezultatul unor indelungi reflectii si analize ale mele. De altfel voi publica in curind o carte care se va numi (R)EVOLUTIA ESTE ACUM si din care mai public din cind in cind pe acest site ceva capitole, adaptate la forma de articole. Se pot gasi la adresa: http://gandeste.57studio-dev.com/?s=butusina precum si intre comentariile la articolul Alexandrei Svet “Treziti-va asta nu e Romania noastra”, in special la comentarii mai vechi (“older comments”): http://gandeste.57studio-dev.com/general/treziti-va-asta-nu-e-romania-noastra/4139
Multa lume imi spune ca daca as reusi sa va aduc aici pe site, ar fi o victorie extraordinara impotriva IGNORANTEI, si sint de acord cu ei.
Asadar, voi numi textul meu de acum “ALTE CONCLUZII ALE PUTERII”:
RELIGIILE POLITICE sau POLITICILE DE TIP RELIGIOS
PUTERILE REALE IN STAT
PUTEREA MILITARA SI MONOPOLUL ASUPRA “DREPTULUI DE A UCIDE”
LUMA DE AZI ESTE CA UN ORGANISM CARUIA-I LIPSESTE CAPUL
IMPERIUL ROMAN ESTE CEL CARE A PUS CIVILIZATIA UMANA PE UN DRUM GRESIT, DAR SI INSASI NATURA UMANA
STATELE UNITE ALE AMERICII – IMPERIUL ROMAN AL ZILELOR NOASTRE
“BOLILE” DE CARE SUFERA ECONOMIA ACTUALA
Sint citeva din titlurile “obiectiilor” la care ma refeream mai sus. Voi icerca in continuare sa le explic pe fiecare in parte.
RELIGIILE POLITICE sau POLITICILE DE TIP RELIGIOS
“Cele trei forme de putere pe care le intalnim constant in istoria umanitatii sunt: puterea simbolica (religioasa/ideologica); puterea militara; puterea economica.”
Nu am considerat niciodata “ideologia” ca fiind o forma de putere ci un instrument teoretic, e-adevarat deosebit de puternic, prin care societaea umana isi structureaza formele practice de organizare a puterii.
De aceea am sustinut in permanenta ideea ca “ideologia” este fundamentala in in orice fel de “exercitiu al puterii”. Am combatut atit cit am putut din pozitia mea de “om de rind” dar interesat de ceea ce se intimpla in jurul meu, ideile lui Daniel Bell exprimate in “Sfirsitul ideologiilor” precum si evitarea abordarii detaliate a acestui subiect deosebit de important in lucrarile unei persoane de talia lui Alvin Tofler, a carei voce nu a ramas neauzita in sferele mondiale ale puterii.
Personal nu am considerat niciodata “puterea militara” ca fiind o putere in sine, intrucit structura sa “de comanda” nu i-a permis si nu-i va permite niciodata sa se dezvolte sau sa se manifeste ca o putere in sine, autunoma, si doar ca instrument practic la indemina puterilor reale, fie ele sau nu vizibile. Este de altfel si una din cauzele care au dus la inlaturarea atit de usoara a lui Nicolae Ceausescu. Este de fapt si unul din motivele pentru care actuala putere se inconjoara de atitea “armate private”, “securitati” particulare, etc., si care face in prezent imposibila o inlaturare a acesteia, prin metodele atit democratice, cit si de forta, oricit de inoportuna ar fi aceasta putere actuala.
In ce priveste “ideologiile” ca instrument teoretic strict necesar in structurarea puterii, in legitimarea acesteia mai ales, nu pot sa nu constat ca inflexibilitatea unor astfel de ideologii “cunoscute” si mai ales “experimentate”, a facut ca acestea sa ramina in urma realitatilor, fapt pentru care au si fost condamnate de istorie. Asistam in prezent la o invalmaseala ideologica fara precedent, amplificata si de “zgomotul de fond” imens pe care il genereaza noile tehnologii informationale si in special mass-media, uneori cu bune, alteori cu rele intentii. Remarcai foarte corect si dumneata asta, cind spuneai:
“Renasc termeni de mult uitati, se inventeaza altii noi. Observatorii incearca sa masoare cu instrumente vechi noi realitati a caror cauze si evolutii ne scapa, deocamdata.”
Legat de “puterea simbolica (religioasa/ideologica”, aceasta daca poate fi considerata o putere reala, (eu nu o consider astfel), atunci situatia este cu mult mai grava decit pare, caci aici nu mai avem de-a face cu “persoane” si cu “instrumentele fizice” pe care le au sub control ci cu “instrumente teoretice”, cu “concepte” si cu “argumente” teoretice care se lupta intre ele mediate doar de persoanele fizice. Altfel spus, aceste “concepte” pot fi privite ca niste “virusi”, ca niste “microbi”, care convietuiesc sau nu cu fiinta umana dar care au viata si organizarea lor proprie, deci IDEOLOGIILE AU METABOLISMUL LOR PROPRIU.
Oamenii deci apar in aceste conditii doar mediatori, in posesia sau nu, sub influienta sau nu, a acestor cencepte, care formeaza conceptii si convingeri si care la rindul lor le controleaza comportamentul inclusiv in “exercitiul puterii”.
Iar faptul ca anumite persoane sint mai mult sau mai putin informate decit altele, genereaza posibilitatea ca cele mai bine informate, sa le controleze pe celelalte, sa le subordoneze propriilor lor scopuri personale, sa le “teleghideze” mai bine zis, dar fara eforturi prea mari si fara nevoia de control direct si represiune in caz de nesubordonare.
Sigur ca multi “smecheri” au observat de mult asta si si-au facut din ea o indeletnicire. Astfel dupa “Edictul din Nicea” in urma caruia imparatul Constantin a “institutionalizat” religia crestina, au aparut si “politrucii” imbracati in “uniforme” de “popa” sau “papa”, care se ocupau cu “pregatirea politico-ideologica a maselor” in cadrul bisericilor care au aparut in toata lumea, suprapuse peste structurile de “organizare locala si teritoriala”, in contra “instructiunilor” pretinsului Isus Cristos”, care nu a lasat nici o instructiune cu privire la construirea vreunei biserici. Dupa mine “bisericile” au fost si ramin chiar si in era noastra tehnotronica, simple “organizatii de baza (BOB-uri) ale marelui “partid politico religios” care este “Biserica Crestina” in sine si care nu mai are de peste 1700 de ani nimic comun cu “Religia Iudeo – Crestina”.
Iar faptul ca in era noastra tehnotronica se mai indeletnicesc unii acolo in inaltele sfere ale puterii cu cautarea unor legitimari “religioase” in regizarea a tot felul de razboaie de tip nou, inclusiv cel “impotriva terorismului”, nu dovedeste decit ca am dreptate cind spun ca actuala criza mondiala, ca de altfel si multe altele precedente au derept CAUZA FUNDAMENTALA INTRE ALTELE, si LIPSA DE ORIENTARE IDEOLOGICA ADAPTATA NOILOR REALITATI, atit a “politrucilor” cit si a celor manipulati de catre acestia.
PUTERILE REALE IN STAT
Nu stiu exact daca va refereati la “forme de putere” reala, sau la forme de putere intr-un stat sau in general in lume, si nu stiu nici daca va refereati la forme de putere vizibile sau “oculte” de genul Masoneriei din care stiu ca faceti parte. Eu ma voi referi in continuare la “puterile reale in stat” dar in special la “puterile reale in statul roman”:
Am mai facut-o pe acest site, dar in cadrul comentariilor, in special al unui comentariu mai vechi la articolul Alexandrei Svet de care pomeneam la inceput, pe data de 12 septembrie, la ora 11:52, la pagina a patra de comentarii la acest articol:
Revin deci aici asupra “clasificarilor” pe care le-am facut in urma analizelor mele, pentru a-mi exprima ulterior si o “concluzie”.
Astfel, dupa mine. In Romania actuala, avem de-a face nu cu 3 puteri cum sint ele recunosute in actuala Constitutie a Romaniei, si nici cu presupusa lor separare, (cel putin din punctul de vedere al “legalitatii in vigoare” si nu al parerii oamenilor).
Avem deci de-a face cu cel putin 6 puteri fundamentale in Romania ca de altfel si in majoritatea statelor actuale. Si primele trei au luat-o de mult inaintea celorlalte trei traditionale, care exista mai mult de forma, caci sint slabite dincolo de limita oricarei eficiente. Aceste sunt in ordinea importantei:
PUTEREA FINANCIARA
PUTEREA INFORMATIONALA (cu cele doua parti esentiale SERVICII DE INFORMATII si MASS-MEDIA)
PUTEREA CETATENEASCA (care este o putere colosala in conditiile in care internet-ul tinde sa devina un fel de CONSTIENT SOCIAL si in care comunicatiile autonome (telefonia mobila in speta) au devenit bunuri de consum accesibile maselor, dar o putere neconstientizata inca. Prima “revolutie electronica” din lume s-a consumat in 2004 in Spania, imediat dupa atentate, cind un grup mic de studenti prin internet si mesaje de tip SMS multiplicate in masa, au reusit sa rastoarne guvernul Aznar, majoritar in toate sondajele cu doar citeva zile inainte, si sa instaureze guvernul Zapatero cu o majoritate detasata. Am trait asta. Eram acolo. Credeti-ma, nu vorbesc prostii)).
PUTEREA LEGISLATIVA (care e diluata de incompetenta, lipsa de traditie si este deja subordonata primelor doua puteri).
PUTEREA EXECUTIVA (care se ocupa mai mult de mentinerea artificiala si fortata in functiune a sistemului politic depasit si corupt decit de problemele reale).
PUTEREA JUDECATOREASCA (care practic nici nu mai exista pentru ca nu mai atrage nici un specialist acestia migrind in masa spre avocatura sau consilierat in cadrul marilor corporatii, sau catre comisiile juridice ale puterii legislative unde mai mult dau acoperire legala ilegalitatilor comise de delicventa politica).
ACESTEA SINT DECI REALITATILE. Iar concluzia mea este aceea ca puterile actuale, se afla intr-o situatie de totala ilegalitate si neconstitutionalitate, data fiind diluarea lor si eliminarea aproape totala a principiului “separarii puterilor in stat”.
Pe de alta parte neluarea in consideratie a realitatilor actuale care au condus la aparitia si functionarea unor puteri noi, care controleaza in afara cadrului legal activitatea statului, nu va putea niciodata sa conduca la o redresare a situatiei.
De asemeni, sint intru totul de acord cu dumneavoastra cind spuneati ca:
“Numai cumularea SIMULTANA a tuturor celor trei forme de putere asigura durabilitatea sa in timp. Daca unul din palierele puterii se subrezeste, mai devreme sau mai tarziu se pierde din substanta si pe celelalte doua”
chiar daca nu ne referim la aceleasi puteri.
Asadar, principiul “separarii puterilor in stat”, nu stiu daca a functionat vreodata, dar este si parerea mea ca este de mult depasit de realitati, si ca nu o separare, ci o INTEGRARE A PUTERILOR IN STAT, corect reglementata, ar putea avea sanse cit de mici sa ne scoata din impas.
PUTEREA MILITARA SI MONOPOLUL ASUPRA “DREPTULUI DE A UCIDE”
Puterea militara, repet inca odata, nu este dupa parerea mea decit un simplu instrument la indemina PUTERII FINANCIARE, care a si generat-o de altfel, prin medierea “puterii politice” care nici ea nu este o putere, ci este si ea un simplu INSTRUMENT menit sa medieze la rindul sau insasi CONTROLUL SOCIAL, strict necesar de altfel.
Insa indiferent de rolul atribuit “institutiei militare”, atit in stat cit si in cercuri de interese private restrinse, indiferent de legitimitatea care i se atribuie acesteia, a fost, este si va ramine subordonata, prin insasi natura ei, UNICULUI SCOP DE A UCDE, “intimidarea adversarului” fiind doar un efect colateral exploatat ca atare.
Fapul ca se incearca sub diverse forme sa i se atribuie institutiei militare scopuri “pacifiste” nu schimba cu nimic aceasta realitate. Insasi conceptul de “pace” nu inseamna prin insasi definitia termenului, decit o stare de NE RAZBOI, adica este strict asociat “starii de razboi” si deci “mortii” in insasi structurile mentale profunde ale fiintei umane. Fara aceasta “stare de razboi” conceptul de “pace” isi pierde orice sens, devine deci absolut inutil.
Nici macar nu avem la dispozitie un alt termen, din punct de vedere al limbajului verbal, care sa se refere la o stare naturala a fiintei umane si a fiintei sociale pe care o formeaza si care sa nu fie atit de profund conexionata cu ideea de “moarte violenta”. De “ucidere a propriilor semeni”, in cadrul unui razboi permanent al fiintei umane impotriva sa insasi, diversele asazise razboaie nefiind altceva decit batalii necistigate de nimeni in cadrul acestui razboi permanent, in care ne aflama de cind a aparut viata pe Pamint.
Putem vorbi aici deci despre o rezervare a “dreptului asupra vietii altuia” pentru o elita restrinsa, de o MONOPOLIZARE A DREPTULUI DE A UCIDE, si de nenumarate tentative, in mare parte reusite, de a ligitima intr-un fel sau altul asta.
Nu este deloc de mirare, ca ne indreptam cu pasi grabiti, ca civilizatie, catre un alt COLAPS. Nu este deci deloc de mirare ca am fost de atitea ori la un pas de aceasta, in situatii de genul “crizei rachetelor din Cuba” si nu numai.
Este insa pentru mine un mare semn de intrebare, cum reusesc atitea “minti luminate” ale acestei civilizatii si care au in miinile lor destinele umanitatii, sa nu-si dea seama de asta. Sa fie oare “insuficient luminate” aceste minti? Sau poate incearca si ei sa rezolve intr-un fel problema si nu ne-au spus si noua. “Gvernul mondial” despre care se zvoneste prin “cartier” ca ni se pregateste, daca asta se vrea, nu va reusi decit sa fie punctul final al acestei civilizatii. Si asta nu pentru ca lumea actuala nu ar avea nevoie de un singur “cap”.
LUMA DE AZI ESTE CA UN ORGANISM CARUIA-I LIPSESTE CAPUL
Si uite-asa am ajuns si la “calaretul” meu “fara cap”.
“…Trei tendinte.”, spuneati in articolul dumneavoastra, intre care:
“…a doua: modelul globalist, mai ales sub presiunea unor amenintari potentiale carora statele-natiune nu le pot face fata decat impreuna (incalzirea globala, de exemplu);”
Bineinteles ca nu sint singurele “sfidari mondiale” ale prezentului.
Multa lume constata, asemeni dumneavoastra, ca “globalismul” este o tendinta. Chiar o MEGATENDINTA. In realitate este insa mai mult decit o simpla tendinta, fie ea si “mega…”. In realitate este “O REALITATE”. Este un fenomen ireversibil, caruia daor ca nu reusim inca sa ne adaptam cu totii, in timp real si mai ales in timp util.
Binenteles ca “statele nationale” sint sortite pieirii. Ele de altfel nici n-au folosit decit intereselor unor elite restrinse si nicidecum umanitatii insasi. Am putea cu putina indulgenta sa le consideram o “treapta intermediara”, un “rau necesar” in evolutia acestei umanitati. Dar nu voi insista asupra acestui aspect aici.
Voi insista insa asupra unui alt aspect. Indiferent de legitimitatea trecuta prezenta sau viitoare a unui “stat national”, puterile reale care-l compun si-l controleaza, nu numai ca nu pot functiona separate, dar genereaza la rindul, integrate intr-o forma mai mult sau mai putin recunoscuta oficial, o “putere nationala”, pe o harta globala de “puteri” si de “supraputeri”. Iar daca puterile intr-un stat nu pot functiona neintegrate, nici pe plan international aceste puteri nu pot functiona coerent inainte de a-si gasi propria lor integrare. Daca pina acum aceasta functie integratoare au exercitat-o succesiv mari supraputeri organizate in “imperii”, este din ce in ce mai rertograda si aceasta forma de organizare internationala, cum bine remarcati cind vorbeati de “o criza a dreptului international (a se vedea Kosovo sau Georgia)”.
“Imperialismul” este inca o forma de organizare “in vigoare”, care desi este in mod evident condamnata la rindul sau esecului de istoria insasi, isi cauta un inlocuitor in “globalizare”. Problema noastra nu este “globalizarea” cum incearca sa ne arate diverse teorii conspirationiste”, care anima diversele “miscari antiglobalizare”, ci tocmai LIPSA GLOBALIZARII.
Daca autorii acestor teorii conspirationiste, excelet descrise de catre Pierre André Taguieff in cartea sa “ILUMINATII – esoterism, teoria coplotului, extremism”, au dreptate, atunci nu vorbim de acelasi lucru cind vorbim de “globalizare”. Caci repet, parerea mea este ca “globalizarea” ca substituire al “imperialismului” impusa de noile realitati, nu va putea decit sa puna punct mai devreme sau mai tirziu insasi civilizatiei. Orice minte care isi poate imagina asa ceva, este o minte care, daca se poate detasa de “marile manipulari mentale” de care ne vorbea Bogdan Ficeac in cartea sa “Politica – tehnici de manipulare”, are serioase probleme, cazind profund in “patologic”.
Globalizarea este mai necesara ca oricind, dar ca o integrare coerenta a puterilor nationale. Insa aceasta integrare nu este deocamdata posibila, atita vreme cit functioneaza inca acel “criteriu de selectie” presupusa a fi “naturala” a fiintelor umane dupa criteriul “posesiei de bunuri” sau a “puterii de achizitie” a acestora. In toate modelele sociale actuale, acest criteriu functioneaza si polarizeaza elementele acestor sisteme in “bogati” si “saraci”. Toate modelele ideologice existente, nu pot depasi logica simplista a unei simetrii, conform careia, pe o axa imaginara unidimensionala, in dreapta se afla cei care poseda bunuri si in stinga cei care nu le poseda. “Dreapta politica” si “stinga politica”. Aceasta axa nici macar nu are un punct de referinta “zero” fata de care sa se poata orienta cineva, functionind principiul “primului venit primului servit” sau al “datului in cap”.
Si pe plan international functioneaza aceeasi logica “ilogica”. Nici din acest punct de vedere nu este de mirare nimic din tot ceea ce se intimpla.
Singurul model functional de organizare pe care umanitatea il cunoaste la ora actuala, este MODELUL ORGANISMELOR VII, indiferent de tipul genul sau “marca” acestor organisme. Iar natura a ajuns de mult la concluzia ca un organism este de fapt un sistem, observatie pe care Ludwig Von Bertalanffy o face inca din 1945 in celebra sa “teorie a sistemelor”. Iar natura a dotat aceste “organisme” cu un “CAP” in care se afla un CREIER”. Organismele vii, inclusiv organismul uman, sint structurate in baza unui COD GENETIC, (AND) si functioneaza in baza unei “cibernetici”, care nu este numai ceva legat de calculatoare si robotica, cum majoritatea oamenilor, chiar cu studii superioare stiu, ci este inainte de toate o “teorie a conducerii” sistemelor complexe, la care avem acces inca din 1948 prin cartea lui Norbert Wienner – “Cibernetica sau controlul si comunicarea in animale si masini”.
Ori desi avem suficiente date si un model verificat si functional, continuam sa dezvoltam si sa mentinem in functiune sisteme sociale anacronice, adevarate “VEHICULE SOCIALE” monstruoase de-a drptul, in forma de “institutii ale statului” superbirocratizate, care ne duc catre propria noastra pieire. Ceea ce lipseste inca umanitatii, este o HARTA SOCIALA ADECVATA, care sa ne ajute sa vorbim toti “aceeasi limba”, si care sa ne ajute sa ne sincronizam HARTILE NOASTRE MENTALE”. Acel AND, acel “set de instructiuni bazice”, acea “ideologie” in baza careia sa ne putem imagina un model social similar organismelor vii, caci asa cum organismul uman este o “republica a celulelor vii” care-l constituie de altfel, tot asa si societatile nu pot fi altceva, decit un sistem de celule, oamenii, “indivizii”, organizati intr-un “organism social” coerent si functional.
Lumea actuala insa si daca se vrea a fi un “organism” este inca departe de a-si gasi propriul sau “cap” intr-un sistem globalizat sau nu. Lumea actuala este mai degraba un lichis tulbure si urit mirositor, un fel de “supa primordiala” care-si suprima orice fel de sanse de evolutie.
IMPERIUL ROMAN ESTE CEL CARE A PUS CIVILIZATIA UMANA PE UN DRUM GRESIT, DAR SI INSASI NATURA UMANA.
“Dupa Egiptul Antic sau Imperiul Chinez, avem ascensiunea Imperiului Roman – deplasare spre nord si vest – apoi ceea ce denumim Occident, care isi gaseste vehiculul simbolic in crestinism. Pentru aproape o mie de ani, luptele pentru putere se duc IN INTERIORUL OCCIDENTULUI, mai precis in Europa, si putem identifica “punctul de tensiune” in zona Tarilor de Jos/Flandra.”
S-au succedat multe imperii pe firmamentul istoriei. E-adevarat. Insa este Imperiul Roman acela care a schimbat “macazul” omenirii, cum bine remarcati.
Alan Geenspan, fostul guvernator al Rezervei Federale, spunea nu de mult, fara ca sa-l bage multa lume in seama, ca “natura umana” este aceea responsabila de criza actuala. Lacomia si avaritia, despre care eu vin si spun, ca nu ar fi fost posibile intr-o societate care sa nu fie stigmatizata de “CRITERIUL POSESIEI DE BUNURI”. Aceste tare ale insasi fiintei umane nu le regasim nicaieri in adevarata lume stiintifica, nicaieri in lumea filozofilor, a inventatorilor si nici a intelectualilor veritabili de orice fel. Aceste tare vor dispare de la sine intr-un sistem social in care acest criteriu stupid si subiectiv al “posesiei de bunuri” va inceta sa mai functioneze.
Natura aceasta umana a impins si Imperiul Roman catre pierzanie, si putini au invatat ceva din asta. Au urmat o mie de ani de bezna culturala, administrarta excelent de catre “Partidul Papal”, la putere etern in “Republica Vatican”. Nici din asta nu a invatat nimeni mare lucru. A venit apoi Renasterea si odata cu ea Nicolo Machiavelli, care ne-a invatat prin opera sa “Discursuri” ca societatea nu poate fi decit o “republica”, enuntind ca orice comunitate umana are doua categorii contrapuse: “poporul” si “cei mari care terbuie sa guverneze poporul”, iar aceste categorii nu pot fi decit intr-un “conflict constant”.
Tot Machiavelli in carti ale sale cum ar fi “Principele”, “Arta razboiului”, etc., a oferit oamenilor un “set de instructiuni bazice”, pe care si in zia de astazi, oricine le cunoaste, dar mai ales le aplica. Nu oricine insa face legatura intre acest “set de instructiuni machiavelice” si “asasinatul politic”, asasinatul in masa”, “controlul mental” etc. Iar aceste “intructiuni” sint intre altele:
“SCOPUL SCUZA MIJLOACELE”
“DEZBINA SI CONDU’”
“CEI MARI INTOTDEAUNA II DOMINA PE CEI MICI”
“DACA NU EXISTA UN CONFLICT ACESTA TREBUIE CREAT”
“NU SPUNE NICIODATA CE CREZI SI NU CREDE NICIODATA CE SPUI” (scrisoare din mai 1521 catre Francesco Guicciardini)
“UN ADEVAR SCAPAT, ASCUNS INTRE ATITEA MINCIUNI E GREU DE RECUNOSCUT” (idem)
“E MAI BINE SA FII TEMUT DECIT IUBIT”.
Am denuntat asta in articolul meu publicat pe “Gandeste.org” intitulat SA PUNEM CAPAT EREI MACHIAVELICE” si ori de cite ori am avut ocazia. O voi face si in cartea pe care am sa o public curind.
Orice observator atent poate descoperi, ca aceste “instructiuni bazice” functionau si in Imperiul Roman, si ca au fost OTRAVURILE MENTALE care au condus imperiul catre pierzanie, si care intr-o forma disimulata au animat si politrucii religiosi, pe parcursul celor 1000 de ani de bezna, in care au scufundat umanitatea. Machiavelli nu a facut decit sa le observe atent, si sa le dea o forma teoretica mai organizata. Iar din asta toata lumea s-a grabit sa invete cite ceva si si-a facut din aceasta invatatura adevarati “ochelari de cal”.
Asadar, Imperiul Roman, nu numai ca a pus capat intre multe altele si extraordinarei civilizatii dacice ai caror urmasi sintem nefiind urmasi ai “tilharului la drumul mare” Traian, (peste o suta de zile si-a celebrat “tilharul” victoria cu aurul furat dacilor, caci razboaiele impotiva lui Decebal secatuisera serios rezervele imperiale.) dar a impins si civilizatia insasi pe un drum fara intoarcere.
STATELE UNITE ALE AMERICII – “IMPERIUL ROMAN “AL ZILELOR NOASTRE
“Dintre cele aproximativ 200 de natiuni existente pe Glob, sapte dintre ele detin peste 50 la suta din Produsul Intern Brut (doar Statul California este mai puternic economic decit 193 dintre acestea), SUA detin singure peste 50 la suta din potentialul militar al Planetei.”
Imperiul Roman constituie insa si modelul dupa care Statele Unite se vor intr-o masura sau alta reparatoare ale presupuselor “greseli”care au facut ca Imperiul Roman sa se naruie. Statele Unite se vor un “Imperiu Roman” al zilelor noastre, sau cel putin asta lasa mereu sa se inteleaga.
“Jandarmul lumii” nu este similar cu “capul care lipseste lumii”. Nu de “jandarmi” are lumea nevoie, ci de un “cap” care sa-i stea pe umeri. Mai devreme sau mai tirziu vor fi nevoiti sa inteleaga asta. Sta in mare masura si in puterea lor sa contribuie la indreptarea lucrurilor. Depinde in mare masura si de americani, daca vor gasi de cuviinta sa renunte la aroganta lor caracteristica, sau vor continua sa nu culeaga nici un gram de intelepciune din erorile istoriei.
Nimeni nu va putea cere nimanui sa-si imparta cu nimeni bogatiile acumulate. Este si asta cu “redistribuirea bogatiilor” o alta MEGA ABERATIE, imposibil de realizat de altfel, si inutila in conditiile in care peste doua treimi din poulatia globului, nu numai ca este saraca, dar este si incapabila sa administreze orice fel de “bogatii”. De aceea au si cazut prada asa de usor rapacitatii “imperialismului” si industrialismului lacom de “resurse”.
Insa asa cum Imperiul Roman, ca de altfel si toate imperiile care au existat vreodata s-a prabusit sub propria-i greutate, din cauza propriilor erori, si imperiul Statelor Unite se va prabusi mai devreme sau mai tirziu. Multi intelectuali americani veritabili avertizeaza asupra acestui pericol. Nici China, daca si-a propus cumva sa ia locul imperiului American nu va avea alta soarta.
Insa prabusirea imperiului American sau a oricarui altul, va atrage dupa sine prabusirea lumii intregi, caci nici nu au permis si nici nu exista chiar si in clandsestinitate o alta alternativa viabila imperialismului si a monetarismului pe care acesta se sustine, in momentul de fata.
“BOLILE” DE CARE SUFERA ECONOMIA ACTUALA
“Prin revolutia tehnologica (puterea economica), aparitia armelor de foc si a derivatelor tot mai ucigatoare ale acestora (puterea militara) si aparitia ideologiilor (puterea simbolica), asistam aparent la o concentrare fara precedent a puterii in aceasta zona geografica.”
“Revolutia tehnologica” nu inseamna in mod necesar “putere economica”. Revolutia tehnologica este in esenta un rezultat al insasi CREATIVITATII UMANE.
Cercul vicios prin care “puterea econumica” genereaza “revolutie tehnologica” si care la rindul ei genereaza mai multa “putere economica” este un cerc vicios in care aceste doua elemente se autoalimenteaza. Este un sistem inchis care nu poate functiona asa la infinit. Si nu “revolutia tehnologica” este cea care trebuie scoasa din acest cerc vicios ci oricare din cele doua elemente. Important este ca aceste elemente sa fie scoase din interdependenta.
Revolutia tehnologica si insasi creativitatea umana sint cele care dau masura evolutiei si a civilizatiei insasi.
Subordonarea insa a tehnologiei atit economicului cit si politicului dar si militarismului este una din cauzele crizelor de orice fel. Tot aceasta subordonare fortata, este si cea care ne lipseste de posibilitatea de a depasi aceasta stare.
Economicul nu trebuie sa subordoneze sie-si nimic si cu atit mai putin creativitatea umana si implicit tehnologia, iar militarismul va iesi mai devreme sau mai tirziu de pe orice fel de scena daca avem pretentia depasirii propriului nostru primitivism.
Economia se mai justifica inca, dar nu ca scop in sine, ci subordonata unicului scop posibil si rational: SCOATEREA FIINTEI UMANE DIN MATERIALITATEA PROPRIEI SALE EXISTENTE, in sensul in care fiinta umana va trebui sa depaseasca stadiul sau primitiv, in care se afla si in care isi consuma intregul sau efort creativ si intregul sau timp, pentru asigurarea nevoilor sale materiale bazice si dezvoltarea unor tenologii subordonate, menite sa asigure mentinerea privilegiilor unor elite restrinse, sub amenintarea permanenta a “pedepsei capitale” fie prin infometare fie prin razboaie. Tehnologia este instrumentul prin care o poate face. Dar cita vreme tehnologia este subordonata economicului iar economicul este unicul scop al economicului, un scop in sine, nu putem ajunge nicaieri altundeva decit la aberatia “cresterii economice” fara limite si fara directie, un nonsens sortit si el esecului.
Ma voi opri aici, nu inainte de a-mi exprima inca odata dorinta si speranta mea de a putea comunica cu domnia voastra.
Cu un deosebit respect si consideratie
Cristian Adrian Butusina
(Decebal Rogoveanu)