Fata in fata cu un ziarist incomod si tenace, agentia a reactionat printr-o tentativa de intimidare, dar fara succes. Dupa care au fost scoase la inaintare armele grele din arsenalul de propaganda si manipulare: ziarele serioase si respectate, cele care formeaza opinia publica si dau tonul curentelor de gandire. In film, momentul este ilustrat printr-un telefon dinspre CIA catre sfanta treime, “New York Times”, “Washington Post” si “Los Angeles Times”, asa ca privitorul poate ramane cu senzatia ca are de-a face cu o licenta artistica. Insa un articol recent, “Managing a Nightmare: CIA Public Affairs and the Drug Conspiracy Story”, aparut anul trecut in “Studies in Intelligence” – revista de casa a serviciului – reia episodul si explica reactiile publicatiilor prestigioase pe baza “unei legaturi statornice si productive intre agentie si jurnalisti”.
Practic, ghidonate de CIA, ziarele respectabile au declansat o campanie sulfuroasa impotriva lui Gary Webb si a articolelor sale, pentru a incerca sa-l discrediteze si sa arunce astfel intreaga poveste sub semnul indoielii. I-au fost chestionate sursele, credibilitatea si moralitatea. “Los Angeles Times” a insarcinat 17 reporteri cu misiunea de a-i distruge din temelii povestea, iar la final volumul articolelor indreptate impotriva sa a depasit cu mult dezvaluirea initiala. Aproape peste noapte, Gary Webb a devenit inamicul public numarul unu in ochii CIA si ai sclavilor sai acoperiti din media.
Reteta securistilor s-a dovedit a fi castigatoare. In articolul mentionat, CIA recunoaste ca “a urmarit cu usurare cum cele mai mari publicatii din SUA au salvat agentia de la dezastru si, in cursul procesului, au distrus reputatia unui ziarist agresiv, aureolat de premii”.
Sustinut la inceput de conducerea ziarului, Webb a fost apoi marginalizat si trimis sa faca munca de rutina intr-un birou aflat la km buni de locuinta si familia sa. In acelasi timp, “San Jose Mercury News” a publicat oscrisoare deschisa catre cititori, in care “recunostea” ca seria de articole “Alianta Intunecata” nu indeplineste standardele jurnalistice de obiectivitate. Editorul sef al publicatiei din acea vreme, Jerry Cepos, a fost rasplatit de breasla ziaristilor americani cu un premiu de moralitate pentru acest autodafe. In acelasi timp, cariera lui Webb a fost facuta tandari, iar fostul reporter de succes s-a transformat intr-un “conspirationist” nefrecventabil (eticheta devenita intre timp clasica pentru orice critic al sistemului actual). Usile ziarelor i s-au inchis, iar relatia cu familia sa s-a deteriorat.
”Acum cinci ani, nu ati fi gasit un aparator mai aprig al industriei media decat mine…Castigam premii, primeam mariri de salarii, tineam ore la colegii, apaream la televizor si jurizam concursuri de jurnalism. Cum as fi putut sa fiu de acord cu oameni ca Noam Chomsky si Ben Bagdikian, care sustineau ca sistemul nu functioneaza si ca este pus in miscare de interese speciale si corporatii, si exista doar pentru a proteja elitele? Iar apoi am scris cateva articole care m-au facut sa realizez cat de nefundamentata era credinta mea. Motivul pentru care mi-a mers atat de bine in trecut, nu a fost, asa cum credeam, pentru ca am fost atent, sarguincios si bun la munca mea…Motivul a fost ca in toti acesti ani nu am scris nimic suficient de importat pentru a fi suprimat”, avea sa marturiseasca mai tarziu, trist, Gary Webb.
Filmul nu urmareste dramele ulterioare ale jurnalistului, tribulatiile si sfarsitul sau tragic. De fapt, “Eliminati Mesagerul” se opreste tocmai in momentul in care necazurile lui Webb iau amploare si, in felul asta, pastreaza o discretie asupra unor momente mai neclare. In realitate, un mare semn de intrebare planeaza chiar asupra mortii ziaristului, gasit intr-o zi fara suflare cu doua gloante in cap. Verdictul oficial a fost “sinucidere” si la fata locului s-a gasit chiar un bilet de adio, asta desi Webb se pregatea sa se mute la rude chiar in dimineata in care a fost descoperit cadavrul sau. Mai mult, exista cateva marturii importante ale unor oameni apropiati de Webb, care vorbesc despre amenintarile pe care acesta le primea si despre planurile sale de viitor. De pilda, Rick Ross, una dintre principalele surse in investigatia initiala, se indoieste pana astazi de varianta sinuciderii si marturiseste ca Webb intentiona sa continue dezvaluirile cu noi informatii compromitatoare pentru agentie.
Probabil ca in viitorul apropiat, cand tot adevarul va fi acoperit intr-o mare de derizoriu, vom afla mai multe detalii. Pana atunci, insa, linsajul ziaristului a continuat si dupa moarte, in “Washington Post”, unde editorul de investigatii al prestigioasei publicatii, comentand pe marginea filmului, a declarat ca Webb nu a fost vreun “erou al presei”, iar “Eliminati mesagerul” este pura fictiune. Argumentul sau: o comisie interna a CIA a investigat in 1998 acuzatiile din “Alianta Intunecata” si nu a gasit nicio implicare din partea serviciului secret american in traficul de droguri! Ca fapt amuzant, din moment ce jurnalul cu pricina se bucura de mare trecere si pe la noi, ziaristul desemnat de “Post” sa-l discrediteze pe Webb, la momentul aparitiei articolelor explozive, a marturisit public ca in anii ’50 si ’60 a colaborat cu CIA in servicii de spionaj.
Povestea intunecata a jurnalistului Gary Webb ilustreaza abundent decadenta morala si intelectuala a societatii. Este o lume controlata prin tehnici de PR, prin indoctrinare scolara si hipnoza media, in care revelatiile importante sunt mascate, marginalizate, ridiculizate si, doar in ultima instanta, suprimate. Chiar si serviciile secrete au admis asta: “in cele din urma povestea legaturii dintre CIA si traficantii de droguri spune mai multe despre societatea americana la sfarsit de mileniu decat spune despre CIA sau media”. Insa cred ca mai spune ceva si despre cum ne-am pierdut libertatea, pe care Steinhardt o vedea drept “curaj fizic in fata mortii”, prin compromisuri la inceput marunte, prin cautionari nejustificate si conformism intelectual. “Eroii” zilei sunt, de cele mai multe ori, cei mai rafinati calai…
Nu in ultimul rand, moartea lui Gary Webb ar trebui sa ne scoata din cap ideea ca doar in Rusia ziaristii verticali sfarsesc prost.
Autor: Ninel Ganea
Sursa: Karamazov.ro