Sânge, lacrimi, corpuri sfârtecate. Părinți plângând după copii, orfani plângând după părinți.
Când a explodat bomba, Thomas încerca să-și rețină un râgâit, Ana se gândea că și-a cicălit prea mult soțul, Petre că mai are de reparat chiuveta de la baie.
Când a expodat bomba, Ahmed se gândea la profetul Mohamed, că luptă împotriva bogaților, a colonizatorilor, că e un exemplu pentru frații săi. Împreună, Thomas, Ana și Petre n-au în conturi cât să-și cumpere un Mercedes nou, dar Ahmed nu știe.
Ahmed crede că omoară bogații care i-au nenorocit țara, care-i fură bogățiile, invocarea religiei e un pretext în plus pentru războiul împotriva sărăciei și înapoierii.
Thomas, Ana, Petre și Ahmed au murit.
Thomas, Ana și Petre n-au călcat niciodată în țara lui Ahmed. Toți au murit pentru ca bogații să nu-i fure pe săraci, așa a fost învățat Ahmed, teroristul.
Terorismul e arma murdară a săracului și omoară săracii, iată. Suntem în 2017 și ne arătăm tristețea, compasiunea. Cumpărăm coroane de flori pentru victime, politicienii își arată îngrijorarea. Profitând de prilej, serviciile secrete cer suplimentarea fondurilor.
Cei morți n-au cum să-și mai dea seama în ce păcăleală au căzut. Că au fost folosiți într-un război care le este străin, între ei, că s-au greșit țintele. Și-i plângem.
Cei cinici o să se înțeleagă, în afaceri, în continuare, și după înmormântarea lor. Arme se vor tot vinde, se va fora tot mai în adâncuri după petrol.
Autor: Alexandru Petria
Sursa: Alexandru Petria